argumente pentru dialogul ecumenic

[Fani71]

În prealabil postat de C0rneliu

@ Hector

In vremurile apostolice raspandirea crestinismului a fost cu mult diferita de raspandirea crestinismului din zilele noastre. Si eu imi doresc ca altii sa afle adevarul, sa iasa la lumina, dar oare suntem noi vrednici si/sau capabili sa-i ajutam pe altii? E pericol mare sa cadem in mandrie. E pericol mare sa ajungem sa-i judecam pe altii.
Doamne ajuta!

Pericole exista mereu. Noi crestinii suntem oameni curajosi care ne expunem mereu pericolelor: si daca ne calugarim, si daca ne casatorim, si daca suntem celibatari, incercand sa facem binele, sa evitam pacatul etc etc. Dumnezeu ne trimite la secerat, si nu ne garanteaza ca vom iesi teferi. Daca ne incredem insa in, El, ne va ajuta si ne va ierta greselile pe care le vom face eventual pe parcurs.

Oricum, nu este oricine chemat sa participe la acest dialog ecumenic. Dar macar sa ii lase pe cei care se simt chemati sa o faca fara sa-i tot condamne.

Totusi, sa spui ca vremurile apostolice erau altfel este o relativizare care trebuie facuta cu mult discernamant. Anumite lucruri nu se potrivesc, da, dar altele da, ramane de vazut care si cum.
Mie mi s-a spus pe topicul despre Parinti ca relativizez si e periculos, sau 'ecumenist': deci, unde sa relativizam si unde nu? Si aceasta este o hotarare duhovniceasca, nicidecum atat de simpla cum o prezinta unii.