Ecumenismul si consecintele acestuia

[orthodoxia.i.thanatos]

"Noi, ierarhi, cler si popor al adevaratei Biserici Ortodoxe, aflate sub pastorirea Prea Fericitului Auxentiu, Arhiepiscop al Atenei si a toata Grecia, vazind ca ecumenismul marturiseste o Biserica a lui Cristos formata din ramuri cu doctrine si traditii diferite sau chiar opuse; ca recunoaste tainele ca lucratoare intru mintuire ale ne-ortodocsilor – care au pierdut sau nu au avut niciodata forma canonica de botez, si dintre care multi hirotonisesc si introneaza femei la preotie si episcopie, in timp ce altii nici macar nu recunosc preotia; ca se manifesta aceste credinte in slujbe si rugaciuni in comun la care participa ortodocsi, heterodocsi si chiar ne-crestini si pagini; si ca prin acestea se cauta a inrobi libertatea spirituala si Adevarul lui Cristos la minciuna si puterile si preocuparile acestei lumi care sint in duhul Anticristului; declaram prin aceasta ecumenismul culme a tuturor ereziilor, intru totul opus credintei apostolice a Sfintilor Parinti, respingator Sfintei Treimi, pregatitor venirii Anticristului, si ca toti credinciosii care tin comuniune cu ecumenistii sau marturisesc acele invataturi se afla sub afurisirile care cad peste eretici. Considerind, mai departe, marea tradare a Bisericii infaptuita de Mitropolitul Sergius, locum tenens al tronului patriarhal al Rusiei, la 16/29 iulie 1927 cind a inrobit Biserica statului comunist si ateu – sau mai bine spus cind a creat schisma in Biserica ca sa se supuna el si toti cei care l-au urmat printului acestei lumi; luind in considerare cele sapte decenii de persecutie criminala dusa de Patriarhia Moscovei impotriva ortodocsilor care au ramas statornici in marturisirea de credinta exprimata in scrisoarea pastorala din 14/27 septembrie 1927, trimisa din lagarul de concentrare din Solovki de catre episcopii marturisitori si martiri prin care il condamna pe Mitropolitul Sergius si pe toti cei care i-au urmat calea plina de perfidie; si vazind ca mostenitorii sai, actualii ierarhi ai Patriarhiei Moscovei nu au condamnat sergianismul, care a dat cele ale lui Dumnezeu cezarului, nu au incetat sa tradeze credinta apostolica prin participarea lor in Consiliul Mondial al Bisericilor sau nu au renuntat la ecumenism, nici nu au alungat din mijlocul lor spiritul protestant al “Bisericii Vii”, condamnat de catre sfintul patriarh Tihon, si vazind renuntarea la botezul canonic prin scufundare de trei ori si multe alte inovatii care fac biserica de nerecunoscut ca ortodoxa in doctrina si traditie; declaram ca toti credinciosii care tin comuniune cu oricare dintre sergianisti si succesorii acestora incalca Adevarul si Credinta lui Cristos, se supun duhului Anticristului si cad in afurisirea Bisericii."

(Februarie 1993)