Tendinta

[maria32]

În prealabil postat de metanoia2

"Tocmai pentru a nu intelege gresit, esti buna sa spui de unde stii ce simte pruncul? "
Desi instinctul de mama e extraordinar si uneori ca mama simti ce simte copilasul, raspunsul meu ar fi: "Lasati copiii sa vina la mine ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor." Deci un sfant mic traieste fara patimi deoarece Dumnezeu ne lasa curati si neintinati, abia dupa ce cresc si savarsesc anumite pacate vin patimile.
Multumesc pentru ajutor!

Poate vi se va parea ca divaghez de la subiectul discutiei insa firea mea pacatoasa (recunosc si incerc pe cat pot sa ma indrept) ma face sa nu pot sta cu bratele incrucisate si uneori, cand simt ca am ceva de zis sa zic. Si in cazul de fata, mi se pare ca si in acest topic si in altele pe care le urmaresc voi va pierdeti in discutii interminabile hai sa le denumesc "abstracte" ca alt cuvant nu-mi vine in loc sa discutati mai concret spunand negru pe alb faptele sau dand exemple clare pe care sa le priceapa mai usor mintea mai putin exersata in ale credintei ale unora care va citesc dornici sa avanseze pe drumul credintei si nu sa dea bir cu fugitii simtind ca au picat intr-o mare de idei teologice sau de trairi crestin ortodoxe care mai de care mai asemanator de diferite.
Ce vroiam defapt sa spun, ca m-ati molipsit si pe mine cu exprimarile lungi si alambicate :) (cu iertare sa-mi fie, nu ma refer la nimeni in mod special).
Am auzit de curand la Trinitas un parinte (cred ca era chiar un calugar) explicand relatia dintre mama crestina si pruncul ei dand exemplu propria sa mama. Spunea parintele: "mama este datoare pe langa faptul de a da tzatza copilului sa-l inchine inainte de a-l alapta, si sa-l inchine si sa se inchine si dupa ce a terminat de hranit copilul".
va las pe voi sa faceti legatura dintre pasajul citat mai sus al Metanoiei si cele scrise de mine.
Pace voua!