Despre Sabat

[Danut7]

ce reprezinta persoana lui Iisus Hristos pentru voi?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de condor

In conceptia noastra, Domnul Iisus Hristos este totul. Nu avem nevoie sa-L jignim inchinandu-ne la sfinti, fecioare, icoane, oase, etc.

Abureli de-ale voastre.

Hristos lucreaza si prin sfintii Lui!

Înainte de toate trebuie specificat că fiecare om de pe lumea asta nu se poate mântui decât prin IIsus Hristos.Aici lucrurile sunt limpezi:
Ioan 14.6 "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine."
Luca 11.23 "Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte."
1 Timotei 2.5 "unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,"
Să vedem şi:
Fapte 3.6 "Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!"
A făcut sf Petru minuni prin forţe proprii? Fireşte că nu, desi spune: "ce am iti dau". Tot prin Hristos lucrează şi sfinţii.
Fapte 16.18 "Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit."
Fac sfinţii minuni prin puterea lor ? Nu, ci tot prin Hristos au şi ei puterea de a face minuni!
Şi trebuie stiut că la ortodocsi NU este vorba de o adorare a sfintilor, adică de o adorare a creatiei lui Dumnezeu, ci de cinstirea lor. (Rugaciunile dedicate sfintilor ocupă un loc mic in cadrul unei slujbe).
"Pentru că Dumnezeu cinsteşte pe cei ce Il cinstesc". (1 Samuel 2:30),
Diferenţa dintre un sfânt şi un "mântuit" neoprotestant este aceea că sfinţii pe toată durata vieţii lor au fost oameni umili, deosebit de smeriţi, care se considerau cei mai mari pacatosi, unii dintre ei nu ieşit in evidenta cu nimic in timpul vietii, desi aveau o traire duhovniceasca deplină, si multi dintre ei au inceput sa faca minuni dupa ce au murit.
Despre cinstirea sfintilor:
Psalmi 15.3 (16.3 -biblia Cornilescu) “Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”
Psalmi 88.6 (89.6-biblia Cornilescu) “Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor”
Efeseni 1.15 “Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi dragostea pe care o aveti catre toti sfintii”

De asemenea, în Vechiul Testament este scris: Iov, robul Meu, se va ruga pentru voi, că de n-aş fi primit eu faţa lui şi de n-ar fi pentru el, v-aş fi pierdut pe voi, pentru că nu aţi grăit adevărat asupra robului meu, Iov (Iov 42, 8).
Că sfinţii intervin pentru oameni şi după moartea lor o spune clar Biblia:
Apoc.6. 9-10 "sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?"
Apoc.8.3 “Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului, Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ”.
Iuda 1.3 "am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna."
Apostol Pavel scrie efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu (Ef. 2, 19). Aşadar, ca pe nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi casnici ai Lui îi cinstim (venerăm) pe sfinţi. Încă mai ştim că sfinţii sunt preaslăviţi de Dumnezeu în Ceruri (Luca 20, 36). Sfinţii vor judeca lumea (I Cor. 6, 2; Matei 19, 28; Evrei 12, 22–23). Sfinţii, încă pe pământ fiind, aveau darul proorociei (III Regi 14, 1–17; proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi,
4 Regi 5, 25–27). Sfinţii, încă în viaţa aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac. 20, 7); Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor ş.a.
Ce spune sfânta fecioară Maria imediat după Buna Vestire?
Luca 1.48 “iată, de acum mă vor ferici toate generaţiile”.
De asemenea, în Vechiul Testament este scris: "Iov, robul Meu, se va ruga pentru voi, că de n-aş fi primit eu faţa lui şi de n-ar fi pentru el, v-aş fi pierdut pe voi, pentru că nu aţi grăit adevărat asupra robului meu, Iov "(Iov 42, 8).
O minune săvârştiă de moaştele unui sfânt:
4 Regi 13.21 sau (2 Reg biblia sectanţilor) "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale."

[ovidiu-s]

Acum, mai e o falsă problemă pe care sectanţii o ridică frecvent, prin proasta interpretare a unor versete:


"Scriptura ne arată că sfinţii şi îngerii resping închinarea faţă de ei,
"Şi când a fost să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Scoală-te, că şi eu sunt om (Fapte 10, 25–26). Iar despre Pavel şi Barnava: Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind Apostolii Pavel şi Varnava, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat: O, bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi"… (Fapte 14, 13–15).
Asemenea se întâmplă şi cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10).
Asta spun ei. Acum să vedem care e adevărul:

În Faptele Apostolilor, (10, 25–26), Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult ca om, adică zeu. Sutaşul roman era familiarizat cu noţiunea de zei, ca unul ce fusese păgân. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-l socoti ca zeu, sau în cel mai rău caz ca pe un om superior celorlalţi oameni sau semizeu, căruia i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă.
În citatul din Faptele Apostolilor (14, 13–15), Pavel şi Varnava resping închinarea ce li s-a adus, pentru acelaşi motiv ca şi mai sus, căci erau socotiţi ca zei şi li s-a adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pământului din Listra, uimiţi de minunea vindecării ologului din naştere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, luând asemănare omenească, s-au pogorât la noi. Şi ziceau de Varnava că este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era «purtătorul cuvântului; (Fapte 14, 8–12). Astfel, este lesne de înţeles refuzul apostolilor de a fi adoraţi ca nişte zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15–17). Şi vorbind acestea, de abia au domolit mulţimile ca să nu le aducă jertfe (Fapte 14, 18), se spune în continuare.
În al treilea citat (Apoc. 19, 10), îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în (Apoc. 1, 10), adică în stare îngerească; şi în plus, şi tu ca mine eşti în duhul proorociei care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele:;Lui Dumnezeu te închină;. Dumnezeu era de faţă şi îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în faţa lui Dumnezeu, închinare de la Ioan.
Chiar şi între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de ţară, când acel conducător este de faţa. Totdeauna, toată atenţia şi toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi şi oameni de cinste.
În citatul din urmă (Apoc. 22, 8–9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea.
Astfel, în toate citatele de mai sus, invocate de sectari, în motivarea învăţăturilor lor greşite, refuzul sfinţilor şi al îngerilor de a li se aduce închinare, îşi are explicaţie proprie şi particulară: Apostolii Petru, Pavel şi Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfinţii o primesc. Iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu.
Însă în ce priveşte cinstirea şi venerarea pe care oamenii o aduc sfinţilor şi îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, după cum se poate vedea, în diferite locuri ale dumnezeieştii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci când al treilea căpitan trimis de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, a îngenunchiat înaintea lui Ilie şi s-a rugat lui şi a grăit către el şi a zis: Omule al lui Dumnezeu, caută cu ochi milostivi la sufletul meu şi la sufletele robilor tăi, acestor cincizeci (IV Regi 1, 13). Şi iarăşi: …feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit înaintea lui Elisei şi s-au închinat lui până la pământ (IV Regi 2, 15 sau 2 Imp Biblia sectantilor). Şi iarăşi: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut pe faţa sa şi s-a închinat lui Daniel (Daniel 2, 46). Şi iarăşi, vedem că Balaam plecându-se cu faţa sa, s-a închinat… îngerului Domnului (Num. 22, 31).
Iarăşi vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Iosua, care a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat (Iosua 5, 14–15). Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1). Îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe şi femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ, iar îngerul Domnului s-a înălţat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18–21). Îngerul Domnului a primit închinare de la David şi de la bătrânii poporului (I Cronici 21, 16–18). Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel proorocul (Daniel 8, 18; 10, 9–15)

[Danut7]

sunt curios sa vad ce hristologie au adventistii astia, ca sa-mi fac o ultima parere despre ei;

În prealabil postat de ovidiu-s

"Scriptura ne arată că sfinţii şi îngerii resping închinarea faţă de ei,
"Şi când a fost să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Scoală-te, că şi eu sunt om (Fapte 10, 25–26). Iar despre Pavel şi Barnava: Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind Apostolii Pavel şi Varnava, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat: O, bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi"… (Fapte 14, 13–15).
Asemenea se întâmplă şi cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10).
Asta spun ei. Acum să vedem care e adevărul:

Citati din Sfanta Scriptura niste versete clare (erau si mai clare daca le postati in intregime) si apoi spuneti:"acum sa vedem care este adevarul". Si, vom vedea, ca din ceea ce era limpede dvs. aveti facut o ciorba tulbure.

În prealabil postat de ovidiu-s

În Faptele Apostolilor, (10, 25–26), Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult ca om, adică zeu. Sutaşul roman era familiarizat cu noţiunea de zei, ca unul ce fusese păgân.

O fi fost Corneliu pagan (candva) dar acum... "omul acesta era cucernic si temator de Dumnezeu, impreuna cu toata casa lui. El facea multa milostenie norodului, si se ruga totdeauna lui Dumnezeu."(Fapte 10:2) De aici reiese ca sutasul Corneliu o luase bine pe calea crestinismului autentic (mai bine decat multi dintre noi). Iar dvs., in loc sa intelegeti ca Sfantul Apostol Petru vrea sa corecteze obiceiul de a te inchina in fata sfintilor ("ridica-te, si eu sunt om"-Fapte 10:26), mai bine il acuzati pe Corneliu de reminiscente pagane.

Dar, intr-un fel aveti dreptate. Orice inchinare decat cea in fata lui Dumnezeu, este de origine pagana.

În prealabil postat de ovidiu-s

Astfel, este lesne de înţeles refuzul apostolilor de a fi adoraţi ca nişte zei,

Si au cerut sa fie adorati in alt fel?

În prealabil postat de ovidiu-s

În al treilea citat (Apoc. 19, 10), îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în (Apoc. 1, 10), adică în stare îngerească;

În citatul din urmă (Apoc. 22, 8–9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea.

Egalitate intre inger si Sfantul Apostol. Asa justificati refuzul ingerului de a primi inchinare de la Sfantul Apostol Ioan. Sa mergem pe ideea dvs. Vom vedea ca ingerul se considera egal, in fata lui Dumnezeu, si cu noi ceilalti.

"M-am aruncat la picioarele ingerului care mi le arata, ca sa ma inchin lui. Dar el mi-a zis:"Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt impreuna slujitor cu tine, cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pazesc cuvintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu."(Apocalipsa 22:8,9). Daca nu va numarati printre cei ce "pazesc cuvintele din cartea aceasta", aveti liber sa va inchinati la ingeri (ca tot acolo ajungeti).

În prealabil postat de ovidiu-s

Însă în ce priveşte cinstirea şi venerarea pe care oamenii o aduc sfinţilor şi îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, după cum se poate vedea, în diferite locuri ale dumnezeieştii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci când al treilea căpitan trimis de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, a îngenunchiat înaintea lui Ilie şi s-a rugat lui şi a grăit către el şi a zis: Omule al lui Dumnezeu, caută cu ochi milostivi la sufletul meu şi la sufletele robilor tăi, acestor cincizeci (IV Regi 1, 13). Şi iarăşi: …feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit înaintea lui Elisei şi s-au închinat lui până la pământ (IV Regi 2, 15 sau 2 Imp Biblia sectantilor). Şi iarăşi: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut pe faţa sa şi s-a închinat lui Daniel (Daniel 2, 46). Şi iarăşi, vedem că Balaam plecându-se cu faţa sa, s-a închinat… îngerului Domnului (Num. 22, 31).
Iarăşi vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Iosua, care a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat (Iosua 5, 14–15). Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1). Îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe şi femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ, iar îngerul Domnului s-a înălţat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18–21). Îngerul Domnului a primit închinare de la David şi de la bătrânii poporului (I Cronici 21, 16–18). Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel proorocul (Daniel 8, 18; 10, 9–15)

Apoi, veniti cu o sumedenie de exemple din Vechiul Testament. Pana la venirea Domnului Iisus Hristos, mijlocirea intre Dumnezeu si om era facuta de diferite persoane, care primeau inchinare in numele lui Dumnezeu. Dar, in Noul Testament se spune :"Este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Hristos."(1 Timotei 2:5).

Daca tot sunteti indragostiti de Vechiul Testament (ca sa folosesc o exprimare draga dvs), de ce nu respectati si procedura uciderii cu pietre? Probabil imi veti raspunde: "ai rabdare; vine si vremea aceea ereticule, sectare".

[vsovi]

din moment ce sf Apostol Pavel vorbea shi cerea creshtinilor ca sa nu va luatzi dupa cei ce va judeca pentru sambete, rezulta clar ca nu mai tzineau creshtinii sambetele cele vechi ci sfanta Duminica, mi se pare absolut elementar, caci daca cineva ar tzine sambetele cele vechi atunci pentru ce sa mai fie judecat pentru ele? Dar fireshte ca multzi dintre creshtinii iudei sau cei cercuitzi in carne poate ca o mai tzineau shi sambata din pretzuire pentru Legea shi Proorocii, dar foshtii pagani, neamurile nu aveau de ce sa o tzina, shi de aceea nici nu li se mai cere lor a fi tzinuta ci li se cere lor a fi "urmatori ai Mei"... deci sf Pavel ii invatza doar noua lege a Harului... a sfintzirii prin Har shi nadejdea cea noua, a omului nou care este Hristos in Duhul Sfant... dar asta nu inseamna ca a desfintzat legea sau proorocii... dar a aratat ca astea sunt nimic, gunoi, o umbra, un intuneric daca sunt urmate doar alea fara nadejdea cea noua intru Domnul Iisus Hristos... ca duc la mandrie shi greshita osebire... la fariseism shi neascultare... la cadere shi distrugere... asha cum au shi demonstrat cei tari la cerbice atunci cand au ucis pe Shtefan... shi mereu, mereu, mereu pe sfintzi shi pe prooroci... cum au distrus mereu bisericile din loc in loc, bisericile din sfintzi, din sfintzii sfintei Treimi.