Despre vesnicia chinurilor iadului

[ghemis]

În prealabil postat de ghemis

De la început vă rog să ţineţi minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede şi a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Însuşi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Fratele meu din textul(o predica a P.Cleopa) de sus reiese clar ca mai intai ne raportam la Mantuitorul Iisus Hristos(care este primul dintre sfinti care ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului).Apoi vezi si parerile altor sf.parinti sau aduci in discutie numai ceea ce place imaginatiei tale?

[ghemis]

În prealabil postat de ghemis

De la început vă rog să ţineţi minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede şi a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Însuşi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Dumnezeu este iubitor de oameni,atot-milostiv si mult-indurat,atot-iertator ,si cum vrei sa-I mai numim bunatatea lui Dumnezeu,dar este si drept,pedepseste pe cei care umbla in faradelegi.Citeste cu atentie ce spune Sf.Ioan Gura De Aur.


Chinurile iadului
Plăcerea păcatului este ca o umbră şi ca un vis. Se stinge înainte ca omul să guste bine din ea. Însă pedepsele care o urmează nu au sfârşit. Puţină este dulceaţa pe care i-o dăruieşte omului, dar veşnică amărăciunea. Ceea ce este un vis de o clipă în faţa întregii vieţi, la fel sunt şi desfătările pământeşti în faţa chinurilor iadului. Şi adevărat, cine ar vrea să aibă un vis plăcut din cauza căruia ar urma să fie pedepsit toată viaţa?
Să ne ferim, dragii mei, de viclenia diavolului, care ne înşeală cu lucruri mici şi ne face să săvârşim păcate mari. Altfel vom fi osândiţi împreună cu el în iadul cel veşnic, vom auzi şi noi la Judecată cuvintele: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).
Unii, însă, spun: „Dumnezeu este iubitor de oameni, nu va face asta”. Şi îi întrebăm: „Prin urmare acestea s-au scris în zadar?”. „Nu”, răspund ei, „ci pentru ca să ne înspăimântăm şi să fim buni”. „Adică dacă nu devenim buni, dacă rămânem răi până la sfârşit, nu ne va trimite în iad? Şi nu-i va răsplăti pe oamenii virtuoşi?”. „Da, îi va răsplăti. Dumnezeu ne răsplăteşte chiar mai mult decât o merităm”. „Bine, dar cum cele referitoare la răsplată sunt adevărate şi se vor realiza negreşit iar cele privitoare la iad nu?”.
Cât de uneltitor este diavolul! Cât de lipsit de iubire de oameni este! Acesta ne bagă în minte astfel de cugete, care ne conduc la nesârguinţă şi trândăvie. Ştie, vicleanul, că frica de iad este ca un căpăstru care ne strânge sufletul şi-l înfrânează de la rele. Se străduieşte deci în toate felurile să ni-l scoată, ca să ne arunce lesne de râpă.
Orice cuvinte pe care le luăm din Scriptură despre iad, unii spun că sunt doar ameninţări şi că nu se vor înfăptui. Bine, să acceptăm – chiar dacă asta dovedeşte necuviinţă – că aşa ar fi cu privire la cele viitoare. Însă pentru cele ce s-au întâmplat, pentru cele ce s-au făptuit deja, ce ne vor spune?Îi întrebăm: Aţi auzit de marea nenorocire, de acea distrugere a lumii care s-a petrecut pe vremea lui Noe? Nu cumva şi aceea a fost spusă doar ca o ameninţare? Nu s-a întâmplat, nu s-a făptuit? N-o mărturisesc chiar şi munţii Armeniei, unde s-a oprit corabia pentru a aduce aminte de întâmplare? Şi atunci mulţi ziceau că nu se va întâmpla nimic rău. O sută de ani a construit corabia dreptul Noe, o sută de ani a strigat, dar nimeni nu l-a crezut. Şi pe când nu credeau în cuvintele ameninţătoare, i-a aflat pedeapsa adevărată. Aşadar Cel Care i-a pedepsit atât de aspru, nu ne va pedepsi mult mai aspru pe noi? Căci fărădelegile timpurilor noastre nu sunt deloc mai mici ca cele din vremea aceea. Nu există păcat care să nu se săvârşească astăzi.
Spuneţi şi voi, cei care aţi mers vreodată în Palestina, spuneţi, ca să audă şi cei care n-au fost acolo: În apropierea fluviului Iordan există o regiune foarte roditoare. Sau, mai bine-zis, exista. Acum nu mai este. Odată acolo era un adevărat rai, aşa cum ne spune Evanghelia. Astăzi a ajuns cea mai neroditoare dintre toate pustiile. Vezi acolo copaci şi vezi în ei fructe. Însă fructele sunt acolo pentru a aduce aminte de urgia lui Dumnezeu. Vezi rodii. Ramurile par înfloritoare, rodiile par frumoase şi sunt dorite de trecătorul nebănuitor. Însă îndată ce ia o rodie şi-o sparge, doar praf şi cenuşă rămân în mâinile lui. Găseşti aşadar acolo pomi şi fructe, dar în realitate nu sunt pomi şi fructe. Găseşti aer şi apă, dar n-au nici o legătură cu aerul şi apa pe care le ştim. Toate sunt neroditoare, toate sunt seci, toate vorbesc despre urgia care a izbucnit odată şi înfăţişează urgia viitoare. Nu cumva şi cele pe care vi le-am spus sunt simple ameninţări? Nu, nu sunt vorbe goale, sunt adevăruri.
Dar, îmi veţi zice, toate acestea despre care ne povesteşti, despre Sodoma şi Gomora şi despre nimicirea lor, sunt grele. Dar şi ceea ce spuneţi voi, că nu există iad, că Dumnezeu pur şi simplu ne ameninţă, nu sunt grele? Dacă voi aţi fi crezut în cuvintele lui Hristos n-ar mai fi fost necesar ca eu să aduc dovezi despre existenţa iadului.În Sodoma exista atunci un păcat trupesc înfricoşător. Doar unul. Şi pentru acesta au fost pedepsiţi. În ţara noastră astăzi se săvârşesc nenumărate păcate, şi ca acela al sodomiţilor şi chiar mai rele decât acela. Vă întreb deci: Dumnezeu, Care a lăsat atunci mânia Lui să izbucnească şi n-a ţinut seamă nici de implorările lui Avraam, nici de jertfirea de sine a lui Lot, care chiar şi pe fiicele sale era gata să le ofere sodomiţilor desfrânaţi ca să salveze cinstea trimişilor Lui, cum va îndura acum atâtea păcate ale noastre? Glume, îndelungă vorbire, rătăcire şi amăgire a diavolului sunt toate cuvinte despre inexistenţa iadului.Vrei să-ţi aduc şi alt exemplu? Aminteşte-ţi cum l-a pedepsit Dumnezeu pe Faraon al Egiptului, care i-a fugărit cu armata lui pe israeliţi, înecându-l în Marea Roşie şi pe el şi oastea lui, şi toate carele lor. Poate îmi vei spune că acela fusese foarte necuviincios. Şi într-adevăr aşa a fost. Dar îţi voi arăta cum au fost pedepsiţi alţii, care credeau şi se aflau aproape de Dumnezeu.Auzi ce spune Pavel: „Să nu ne desfrânăm, cum s-au desfrânat unii israeliţi şi într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii; nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum L-au ispitit unii din ei şi au pierit de şerpi; nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii din ei, şi au fost nimiciţi de către pierzătorul” (I Corinteni 10, 8-10). Aşadar dacă desfrânarea şi cârtirea au o asemenea urmare nimicitoare, ce urmare vor avea păcatele noastre?
Şi să nu te amăgeşti, văzând că acum Dumnezeu nu pedepseşte imediat. Aceia au fost pedepsiţi atunci în acelaşi ceas pentru că nu ştiau nimic despre iad. Tu însă vei plăti acolo păcatele pe care le faci aici. Apoi gândeşte-te şi la următorul lucru: Dacă pe israeliţi, care se aflau într-o stare duhovnicească de prunc, i-a pedepsit Dumnezeu atât de aspru, cum se va milostivi de noi? Aşa ceva ar fi lipsit de judecată. Noi, chiar şi pentru aceleaşi păcate ca ale lor, avem o vină mai mare. De ce? Fiindcă ne-am învrednicit să primim har mai mare, harul lui Hristos, harul Sfântului Duh. Aşadar de vreme ce suntem cuprinşi nu numai de aceleaşi păcate ca ale lor, ci de unele şi mai mari şi mai grave, cum vom rămâne nepedepsiţi?
(Sfântul Ioan Gură de Aur – din “Problemele vietii”)

[ghemis]

Acum vreau sa te intreb ceva fratele meu,tu care vezi totul metaforic,ontologic si povesti de speriat babele,(si mai sunt cativa)nu te temi de iad?

[ghemis]

Ceea ce veţi citi acum vă va şoca nu numai pe Domniile Voastre, ci omenirea întreagă, căci astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie, pentru prima oară, un adevăr zguduitor.
Şi pe drept cuvânt, căci, adevărul acestei Apocalipse este înfiorător.
APOCALIPSA LUI „IOAN”, NU ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. EA ESTE, ÎN ÎNTREGIME, CUVÂNTUL TAINIC ŞI BLESTEMUL LUI SATAN, DEMONUL RĂULUI ŞI AL INFERNULUI, CUVÂNT INTRODUS PRIN MARE ÎNTUNECARE, ÎNTRE SCRIPTURILE CELE SFINTE ALE NOULUI TESTAMENT, CU SCOPUL DISTRUGERII PLANETEI PĂMÂNT ŞI A ÎNTREGULUI UNIVERS AL LUI DUMNEZEU.

Auzi dumneata,chiar ca ma sochezi cu ereziile astea.Auzi dumneata,Apocalipsa Sf.Ioan nu este revelatie dumnezeiasca,este revelatie satanica?Cum ai ajuns la concluzia asta,sau in care din scrierile sf,parinti a citit asa ceva?

[ghemis]

Ascunderea Cuvântului lui Satan în chiar Scriptura Sfintei Evanghelii a Mântuitorului, arată cât de uriaşă şi de diabolică este puterea şi lucrarea Răului, căci, prin însăşi credinţa oamenilor în Cuvântul Satanic al Apocalipsei, omul este pe cale să-şi distrugă, el însuşi, planeta. Şi, pentru aceasta, s-a folosit şi de puterea demonică a Cuvântului infernal al Apocalipsei. Căci, fiind Cuvântul lui Satan, Apocalipsa este atât de diabolic „scrisă”, încât, prin citirea ei, creştinii înşişi fac jocul Demonului, distrugând complet omenirea şi planeta întreagă.


Da,chiar asa, daca o citim facem jocul vrajmasului?Si daca nu o citim a cui joc facem,nu tot a vrajmasului oare?Deci, este un indemn la adormirea constiintei,sa nu mai stim de numarul 666 care este o revelatie(indiciu) a lui Dumnezeu pentru noi cei din urma,sa nu mai privegem,sa nu ne mai pazim,sa nu mai citim?Oare nu faci matale jocul satanei?

[ghemis]

Cât despre tainicul număr 666, aflaţi că şi acesta, este taină mare.
666 este semnul infernal prin care se ascunde blestemul lui Satan aruncat prin cuvant demonic peste vreme, prin chiar Cuvântul Apocalipsei.
Numărul 666 este lucrare de fenomenală măiestrie diabolică, în întregime, Cuvânt al lui Satan. Nu uitaţi paşapoartele biometrice, prin care, blestemul satanic vrea distrugerea întregii civilizaţii a omenirii. Căci, sub acest număr, precum în întreaga Apocalipsă, se ascunde însăşi comanda satanică a mecanismului de distrugere şi de autodistrugere a oamenilor, a Pământului şi a universului întreg. Împlinirea Cuvântului Infernal, ascuns în Apocalipsă şi în numărul 666, înseamnă căderea Sfintei Treimi, a întregii Dumnezeiri a Împărăţiei Cerurilor lui Iisus Hristos. Înseamnă moartea Universului, poruncită şi îndeplinită de Cuvântul lui Satan. Căci Satan a cunoscut o mare taină: Pământul este astrul cel mai important al lui Ler Dumnezeu, iar distrugerea lui poate provoca căderea întregii Creaţii dumnezeieşti, aruncând în pieire satanică toate Cerurile şi Pământurile.

Auzi dumneata,Mantuitorul Iisus Hristos a deschis portile iadului(a biruit iadul prin jertfa SA) ,iar biserica Lui Hristos va dainui in vecii vecilor si portile iadului nu o Va birui.Ca vrea satana distrugerea omului asta stim(prin tot felul de ispite si patimi insuflate de el)dar ceea ce zici dumneata acolo este intradevar revelatie satanica si o mare inselaciune pentru dumneata.Noi trebuie sa luptam cu pacatul,cu patimile,sa ne tinem de rugaciune(in biserica ortodoxa),de milostenie,lucrarea faptelor bune,sa participam la sf,liturghie,la sf.Taine,sa citim din scrierile sf.parinti,sa dobandim harul Duhului Sfant si Dumnezeu ne va ajuta sa nu cadem in inselaciune.

[ghemis]

DRAGII MEI, LUAŢI AMINTE! CUVÂNTUL APOCALIPSEI NU VESTEŞTE, CI PORUNCEŞTE SFÂRŞITUL LUMII!
NU PORUNCIŢI, PRIN CUVÂNTUL ŞI CREDINŢA ÎN CUVÂNTUL LUI SATAN, PIEIREA OAMENILOR, A PĂMÂNTULUI ŞI A LUMII ÎNTREGI!
Dragii Mei, Satan, şi întreaga Împărăţie Satanică au căzut. Şi, cu el, a căzut şi întreaga putere a Cuvântului său, înafară de cuvântul şi taina numărului ascuns în Apocalipsă. Căci, chiar dacă puterea de distrugere a Cuvântului lui Satan din Apocalipsă, s-a micşorat prin căderea Demonului, puterea Cuvântului Răului nu a pierit de tot, ci, este încă vie în Cuvântul Apocalipsei şi, lucrează mai departe, împlinirea morţii şi pieirii veşnice.
Cunoaşterea acestei taine şi a marelui pericol în care trăieşte omenirea a fost şi motivul Revenirii lui Iisus Hristos, în acest timp, pe Pământ, spre Lupta cea Mare cu Împărăţia lui Satan şi spre oprirea prăbuşirii Pământului şi a întregii Creaţii Dumnezeieşti, în abisul infernal. De aceea, Domnul şi Dumnezeul nostru, a hotărât doborârea definitivă a lui Satan şi prezentarea acestuia, la Judecata cea Mare a lui Iisus Hristos. Trist este, că, până la un anumit punct, Cuvântul Apocalipsei lui Satan, s-a împlinit, împreună cu multe din catastrofele poruncite de Cuvântul Răului cel Mare. Şi, chiar şi întreg Cuvântul Apocalipsei s-ar fi împlinit, distrugând totul, dacă Iisus Hristos nu ar fi învins Puterile Infernului.

AUZI DUMNEATA,APOCALIPSA SF.IOAN (se scrie fara ghilimele)VESTESTE CUM VA FI SFARSTUL LUMII. Cateva franturi de adevar se mai gaseste in textul asta dar matale sa mergi cu textul la un preot duhovnic sa-ti arate ce este bun si ce este rau din textul acesta,si sa faci si o spovedanie la preot ca sa se indrepte lucrurile.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ghemis

Acum vreau sa te intreb ceva fratele meu,tu care vezi totul metaforic,ontologic si povesti de speriat babele,(si mai sunt cativa)nu te temi de iad?

Ba ma tem, evident.

Daca eu vad focul, viermii si intunericul ca metafore, atunci asta inseamna ca sunt eretic?

[ghemis]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ba ma tem, evident.

Daca eu vad focul, viermii si intunericul ca metafore, atunci asta inseamna ca sunt eretic?

Nu te-am considerat un eretic,nu am abordat acest subiect in felul acesta,subiectul topicului este despre vesnicia chinurilor iadului si eu am incercat sa aduc in discutie scrieri ale sf.parinti,marturii in acest sens si mai mult decat toate marturia Mantuitorului pentru ca noi toti sa avem o viziune mai clara si mai exacta a iadului.Sa nu crezi ca eu ma tem de iad sau tu sau altii asa cum ar trebui sa ne temem.Fratele meu,daca am avea o viziune cat ,mai corecta a iadului(cel putin in mintea mea aceste lucruri s-au intarit mai mult dupa aceste discutii,si marturii despre iad,ca este un chin vesnic si sufleteste si trupeste)si daca ne-am teme cu adevarat sa nu ajungem acolo,am fi in stare sa "mancam" evanghelia si scrierile sfintilor parinti,am fi in stare sa participam la toate slujbele bisericesti,am face numai milostenie doar,doar vom putea imbuna cu ceva pe Dumnezeu.Dar nu prea este asa,vedem cat de mult se intareste puterea diavolului in lume(si asta pentru ca oamenii aleg pacatul sau sunt nepasatori,si nu pentru ca ar avea diavolul o putere mai mare decat Dumnezeu),cu cata inselaciune se abate asupra omului despartit de Dumnezeu, si-i suceste mintea cautand sa prezinte lucrurile in asa fel incat omul sa-i cada in plasa si sa-l priveze de mantuire.Te miri cateodata ce sunt in stare unii sa posteze pe forum.Deaceea fratele meu noi trebuie sa ne raportam la sf.evanghelie si la scrierile sfintilor parinti,sa avem o mai mare incredere in ce au scris ei(fiecare s-a invrednicit de o masura duhovniceasca si a prezentat lucrurile dupa cum le-a inteles la timpul respectiv,nu condamnam pe nimeni),si sa ne lepadam de gandirea noastra lumeasca si mai ales de imaginatie,noi trebuie sa ne insusim din invatatura lor si sa punem in practica ca se ne intarim cu duhul,sa urmam calea cea ingusta(si anevoioasa de multe ori)urmand sfaturile lor.Ne este de mai mult folos sa priveghem si sa ne temem cu adevarat de iad decat sa ne lasam pacaliti si cazand in trandaveala si nepasare.Noi de multe ori nu prea intelegem lupta asta duhovniceasca,nu intelegem de exemplu de ce trebuie sa ne iubim vrajmasii,de ce trebuie sa renuntam a ne face dreptate singuri,de ce trebuie sa renuntam la voia noastra,la personalitatea noastra(numai la personalitatea imbracata in Iisus Hristos nu trebuie sa renuntam).Tocmai pentru a nu face loc vrajmasului in mintea noastra,tocmai ca sa nu ne chinuie el cu tot felul de ganduri de razbunare impotriva aproapelui care ne-a gresit,sa nu intetim ura si mania din noi.Cine a gustat din aceste experiente(cred ca toti am trecut prin asa ceva)nu poate sa spuna ca nu traia un chin si un iad in acele momente,cum sufletul si cugetul lui se zbuciuma si se zbate de a gasi solutia cum sa-i "rasplateasca" aproapelui pentru necazul pricinuit crezand ca in felul acesta vom rezolva problema.Este total gresit,dupa cum spunea un parinte duhovnic intr-o predica, problemele de acest fel se rezolva prin smerenie,toate se lasa in seama lui Dumnezeu prin rugaciune curata(nu cu cereri de pedepsire)si nu mai avem treaba cu vrajmasul (diavolul),nu ne mai chinuie gandul.Dar greu este sa luptam cu mandria din noi.M-am indepartat un pic de la subiect dar ca o concluzie, mai sanatos si mai cuminte este pentru noi sa ne lasam calauziti de biserica ortodoxa,cautand sa punem in practica aceste lucruri ca sa le intelegem mai bine.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

[Florin-Ionut]

Isaia 6:
2. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau

Se spune ca Serafimii isi acopera fata si picioarele cu aripile pentru a se proteja de focul dragostei Lui Dumnezeu. Stim ca Serafimii sunt cei mai apropiati de Dumnezeu dintre ingeri si sunt caracterizati in primul rand de imensa dragoste cu care sunt capabili sa-I raspunda Lui Dumnezeu. Cu toate acestea, focul iubirii divine ii copleseste si de aceea au acest scut format din aripi, care ii protejeaza astfel.

Acum pot sa presupun ca acelasi foc divin ii va coplesi mai mult sau mai putin pe toti cei care nu s-au pregatit in timpul vietii sa iubeasca, pe cei incapabili de dragoste care au imbratisat in schimb filosofia mandriei, a urii si a egoismului. In ce fel ii va chinui acest foc divin izvorat din tronul Lui Iisus Hristos pe cei care s-au impotrivit voii Lui, asta nu pot sa stiu. Este logic insa ca nu e vorba de temperatura de miliarde de grade, nici de viermi metafizici, nici de gheturi mai reci ca zero grade Kelvin. Este o osanda spirituala pe care condamnatii o vor simti cu sufletul, dar mai tarziu in mod deplin si cu trupul invierii.