Citat:
În prealabil postat de Lavrentiu
Domnule Mihnea Dragomir, de ce despartiti in Hristos lucrarile (cele 2), pe care nici El Insusi nu le-a despartit? Si Sinodul arata: fără despărțire, cum ati citat chiar dvs mai sus.
Iata cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul:
“Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata in chip despartit de cealalta. Prin fiecare facea evidenta pe cealalta. Fiind cu adevarat si una si alta, ca Dumnezeu misca umanitatea, iar ca om descoperea Dumnezeirea proprie. Patimea dumnezeieste, ca sa zic asa, caci suferea de bunavoie, deoarece nu era om simplu, si savarsea minuni omeneste, caci le savarsea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit. Incat patimile sunt minunate si noi, prin puterea dumnezeiasca a naturii Celui ce patimea, iar minunile patimite, fiind implinite prin puterea patimitoare a trupului Celui ce le savarsea.”
Este posibil ca pentru teologia scolastica citatul de mai sus sa fie scandalos, dar aceasta este linia pe care merge gandirea ortodoxa.
|
Multumesc, si eu vroiam sa raspund ceva in directia asta dar nu as fi gasit citatul asta asa de potrivit al sfantului Maxim.
Este periculos sa despartim prea mult cele doua naturi in viata lui Iisus, de altfel textele liturgice rareori o fac (exista si exceptii).
De altfel, Mihnea Dragomir, asta este si credinta catolica daca nu ma insel. Nu exista aici vreo deosebire cu ortodoxia.