Lumea copiilor

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu "da, dar".
Anca a expus aceeasi idee ca si mine, dar am impresia ca tu te lasi purtata de placerea de a te "scandaliza".
Am citit postarile mele din urma sa vad de unde anume se deduce ca literatura este nociva "in sine" (cum afirmi tu), de unde se deduce in postarile mele ca sunt pentru arderea cartilor si alte lucruri pe care le afirmati pe-aici. De nicaieri.
(Recunosc ca si mie-mi place sa "scandalizez" pe cei care ridica in slavi arta de dragul artei. Mai ales ca multi nu se dau in vant dupa citit dar parca le-ai fura merite personale daca spui ca arta nu conteaza... Nu ma refer la fani, noesisaa, ci la alte persoane).

Anca, Jane, Zaharia.. cred ca au surprins destul de bine ca arta este pentru oameni lumesti. Cei duhovnicesti deja se hranesc spiritual cu altceva si literatura (beletristica) devine neimportanta.
Sa ne indreptam atentia catre Evanghelia dupa Ioan.. este o scriere nepamanteasca as putea spune. Ceva extraordinar si rascolitor.
Ce a fost Ioan? Carturar cumva? A fost pescar. Pescar sarac. Va puteti imagina o conditie mai modesta decat aceasta? Si iata, totusi, ce a scris.
Pai o mie de ani sa citesc si sa ma culturalizez, nu voi ajunge sa scriu nici macar la jumatatea profunzimii atinse de acest pescar.
Aceasta este diferenta intre mintea lumeasca si intelepciunea dumnezeiasca.
Si atunci de ce sa citesc scrieri lumesti?

Deci, da, eu nu am pretentia de la ne-crestini sa citeasca doar scrieri ortodoxe. Si nici macar de la ortodocsi!
Fiecare cum crede.

Dar Fani, fara suparare (ia-o ca un semn de respect ca-ti vorbesc f direct), tu pui problema la fel cum s-a vorbit despre mancare (este mancarea buna sau rea? Daca este buna, de ce tinem post etc...) Cam pe aceeasi logica vorbesti despre literatura.
Dar eu NU vad lucrurile asa.
Ci asa cum postesti si te infranezi de la multe nefolositoare, asa te infranezi si de la literatura lumeasca si te indrepti spre rugaciune si scrieri patristice. Alegi ceea ce este folositor. Eu nu am chef sa privesc in jur.. nu vad rostul. Eu vreau sa privesc doar in sus, ca acolo este viata. Aici petrecem putin timp. De aceea aleg scrieri patristice si consider literatura inutila. E doar un punct de vedere.


Cat despre copii. Nu stiu inca cum voi proceda. In prezent lecturile sunt biblice, neutre (gen clifford, pinky dinky etc..) sau stiintifice (despre planete, istorie, geografie). Cand este cazul, interpretam ceea ce citim din punct de vedere crestin. A procedat corect personajul? Crezi ca Dumnezeu este multumit etc.. Sau spun direct ca cel care a scris povestea era un necredincios si ce a citit este in contradictie cu invatatura crestina (cu argumente). Copilul meu stie deja ca traieste in lume laica si putini oameni cred in Dumnezeu si se roaga.
Ma ajuta desene ca Veggie tales.. copilul raporteaza multe lucruri citite la ce a auzit in veggie tales (= desene animate bazate pe povestiri biblice).
Inevitabil va citi literatura. Important este sa invete sa raporteze permanent ceea ce citeste la invatatura crestina. Nu este nici un secret ca multi oameni sunt necredinciosi si creeaza lucruri in care razbate necredinta. Alceva nu vad ce pot face.

Da, am mai observat si altadata ca atunci cand duci discutii in contradictoriu se polarizeaza ideile, fiecare pare mai departe de celalalt. Pacat ca se intampla asa.
Am dedus ca vrei sa spui ca literatura este nociva in sine pentru ca ai spus ca tot ce citim sau vedem se imprima si ne influenteaza ca si cum am fi niste bureti, mai ales cand e vorba de beletristica (pentru ca apeleaza la sentimente, te identifici cu eroii etc), de acceea este bine sa nu citim lucruri inspirate de altceva decat de doctrina crestina.
Nu am de ce sa ma supar ca faci o apropiere cu postul: si eu m-am gandit la ea. Intr-adevar, ca si cu mancarea, si cu cartile ar trebui sa umblam cu grija, sa ne dam seama cand este cazul sa citim anumite lucruri si cand nu. Ar trebui poate sa avem perioade cand sa evitam literatura si sa ne concentram pe Biblie si Patristica sau alte carti duhovnicesti. Sau poate, de ce nu, putem ajunge in viata sa nu ne mai intereseze literatura sau sa consideram ca ne face chiar rau.
Dar ca si la post, daca ajungem sa facem din asta o lege, spunand ca un om duhovnicesc oricum ar trebui sa citeasca numai din ultimele, si ca celelalte sunt un fel de pogoramant pt oamenii mai lumesti, atunci ceva nu este in regula...

De fapt, eu am o problema cu definitia ta si a Ancai de om duhovnicesc sau lumesc. Eu stiu ca cei doi duc o lupta in noi, nu ajungem direct sa fim oameni duhovnicesti si nu lumesti. Omul vechi se tot amesteca in noul aluat.
Cred ca ai dreptate ca unii oameni, in calea lor duhovniceasca, pot sa isi dea seama la un moment dat ca nu le mai trebuie literatura sau muzica de Bach sau pictura in afara icoanelor. Este posibil. Dar eu nu cred ca este o cale pentru toti. Unii pot sa pastreze si aceste interese si sa le foloseasca spre binele lor si al altora.
Si aici nu vorbesc de mine care nu cred ca sunt un om asa de duhovnicesc.
Ma gandesc de ex. la Steinhardt, care a intrebat cand a intrat in manastire daca poate sa isi continuie activitatea culturala, si episcopul (sau staretul, nu mai stiu) i-a spus ca este chiar canonul lui de ascultare, sa continuie sa citeasca literatura si sa scrie critici si eseuri. Si l-a facut si bibliotecarul manastirii (se ocupa bineinteles si cu cartile teologice). El parca lumina tot ce atingea - poezie, liuteratura, scrieri politice..
Or el era calugar! Despre mireni, care traiesc in mijlocul acestei lumi zbuciumate, ce sa mai spunem?

Ce este interesant este ca poate acum vreo 15 ani as fi tins sa iti dau dreptate, pentru ca atunci citeam (in afara ce ce imi trebuia pentru studii) ori teologie, ori literatura care avea un continut teologic sau filozofic din care mi se parea ca aveam de invatat direct. Si mi se parea ca pierd timpul citind altceva. Insa din diverse motive, mai tarziu a inceput sa ma intereseze mai mult si literatura si cu alte subiecte decat cele direct religioase; mi s-a parut ca am nevoie de mai multa 'intrupare' poate - ca ignorasem anumite aspecte prezente nu numai in lume ci si in mine.

Si mi se pare o greseala sa ne punem prea devreme in categoria oamenilor duhovnicesti. Riscam sa ne ia 'omenitatea' din urma. "Qui fait l'ange fait la bête" (cine se da drept inger, ajunge animal - Pascal)