De ce evolutionismul teist este o erezie?

[Eugen7]

“toţi care au spus că cerul este sferic susţin că el se depărtează în chip egal de la Pământ şi în sus şi în lături şi în jos” , iar „cerul este totalitatea zidirilor văzute şi nevăzute... şi spunem că la facerea universului am primit şi facerea cerului, despre care filosofii păgâni, însuşindu-şi învăţătura lui Moise, spun că este o sferă” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6.)

Scriptura afirma fără echivoc ca planeta Pământ este sferică, vorbind despre „rotundul pământului” (Pildele lui Solomon 8,31). Astfel, Proorocul Isaia ne spune despre Dumnezeu că “El stă în scaun deasupra cercului pământului” (Isaia 40,22).

[Eugen7]

Conceptul de spaţiu-timp nu are sens înainte de începutul universului, iar timpul este relativ, contând sistemul de referinţă. Aceasta este învăţătura Sfinţilor Părinţi (Fericitul Augustin, Sfântul Ioan Damaschin) deci a Bisericii Ortodoxe. Spre exemplu în Psalmul 89 este scris „Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii”, adică raportat la Dumnezeu timpul nu are însemnătate, întrucât Dumnezeu este atemporal (şi “priveşte” timpul cum vrea EL, mai repede sau mai lent; de la început spre sfârşit sau de la sfârşit spre început). Este evident ca psalmistul vrea sa arate relativitatea timpului şi nu durata efectivă a miei de ani raportată la Dumnezeu, întrucât această mie de ani este prezentată ca fiind egala cu o zi (ce are 24 de ore) şi mai apoi ca fiind egala doar cu trei ore (un sfert din jumătate de zi), mai precis cu o singură straja a nopţii (anticii împărţeau în patru străji egale cele 12 ore ale timpului nopţii, de la asfinţitul soarelui şi până la răsăritul soarelui).

Sfinţii Părinţi şi deci Biserica Ortodoxă, ne învaţă că noi nu putem calcula timpul decât după ieşirea omului din Rai (primul an în Hronografele Bisericii, este anul ieşirii lui Adam din Rai). Argumentele lor pentru faptul că “nu putem calcula” timpul înainte de ieşirea lui Adam din Rai, erau în principal două. Primul argument era că noi nu ştim cât erau de lungi “zilele” creaţiei întrucât scriptura afirmă că Soarele şi Luna au fost făcute de Creator doar în a patra zi de la începutul creaţiei (Facerea 1,14-19) iar o zi reprezintă pentru noi un interval de douăzeci şi patru de ore, când Pământul efectuează o mişcare de rotaţie în jurul axei sale şi în acelaşi timp se mişcă şi pe orbită în jurul Soarelui, deci în primele trei zile când nu era creat încă Soarele, o zi nu avea douăzeci şi patru de ore (privit din sistemul de referinţă al omului). Al doilea argument era că omul în Rai nemuritor fiind (Facerea 2,17) prin har (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 12) înainte de căderea în păcat, percepea timpul altfel şi deci toată perioada de timp petrecută de om în nemurire e considerată în Geneză ca o singură zi. Iată deci cum cele şase zile ale creaţiei nu aveau acelaşi interval de timp (privit din sistemul de referinţă al omului).

[Eugen7]

Între (adevărata) ştiinţă şi (adevărata) religie (credinţă în Hristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat), nu există contradicţie ci distincţie.

Ştiinţa nu va putea spune niciodată nimic despre:
1. Ce a fost înainte de Big-Bang (Zidul lui Plank 10-43 secunde).
2. Originea vieţii. (Cum a apărut prima celulă vie).
3. Suflet şi fiinţa Lui Dumnezeu, ci doar despre creaţia văzută.

Atât ştiinţa cât şi religia susţin că:
1.Universul acesta (cu tot ce este în el, inclusiv cerul) şi spaţiu-timpul au un început din nimic, în etape şi vor avea un sfârşit. Universul este finit şi sferic (multidimensional).
2.Timpul este relativ şi finit. Spaţiul este relativ şi finit.
3. Materia (energia) se supune unui singur set de legi prestabilite (valabile peste tot în Univers, ce nu pot fi schimbate sau modificate de om şi de nici o fiinţa inteligentă din Univers).
4. Creierul (mintea) este cel care conduce omul.
5. Diferenţa intre om şi animale din punct de vedere biologic (trupeşte) este extrem de mică.

Credinţa (creştin ortodoxă) mărturiseşte că:
1. Universul este în Dumnezeu (şi nu Dumnezeu este în Univers).
2. Dumnezeu este izvorul oricărei existenţe spirituale şi materiale.
3. Doar omul este trup şi suflet spiritual, iar prin spirit (raţiune, gândire) poate fi in comuniune cu Dumnezeu, Sfântul Duh sălăşluindu-se în duhul (spiritul sufletului) omului.
5. Omul poate alege sa aibă viaţa veşnică (în trup şi suflet) prin naşterea din nou în Hristos (Taina Sfântului Botez) şi împărtăşirea reală (nu simbolică) cu adevărat trupul şi sângele Domnului Hristos în Taina Sfintei Euharistii.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

Între (adevărata) ştiinţă şi (adevărata) religie (credinţă în Hristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat), nu există contradicţie ci distincţie.

Ştiinţa nu va putea spune niciodată nimic despre:
1. Ce a fost înainte de Big-Bang (Zidul lui Plank 10-43 secunde).
2. Originea vieţii. (Cum a apărut prima celulă vie).
3. Suflet şi fiinţa Lui Dumnezeu, ci doar despre creaţia văzută.

Atât ştiinţa cât şi religia susţin că:
1.Universul acesta (cu tot ce este în el, inclusiv cerul) şi spaţiu-timpul au un început din nimic, în etape şi vor avea un sfârşit. Universul este finit şi sferic (multidimensional).
2.Timpul este relativ şi finit. Spaţiul este relativ şi finit.
3. Materia (energia) se supune unui singur set de legi prestabilite (valabile peste tot în Univers, ce nu pot fi schimbate sau modificate de om şi de nici o fiinţa inteligentă din Univers).
4. Creierul (mintea) este cel care conduce omul.
5. Diferenţa intre om şi animale din punct de vedere biologic (trupeşte) este extrem de mică.

Credinţa (creştin ortodoxă) mărturiseşte că:
1. Universul este în Dumnezeu (şi nu Dumnezeu este în Univers).
2. Dumnezeu este izvorul oricărei existenţe spirituale şi materiale.
3. Doar omul este trup şi suflet spiritual, iar prin spirit (raţiune, gândire) poate fi in comuniune cu Dumnezeu, Sfântul Duh sălăşluindu-se în duhul (spiritul sufletului) omului.
5. Omul poate alege sa aibă viaţa veşnică (în trup şi suflet) prin naşterea din nou în Hristos (Taina Sfântului Botez) şi împărtăşirea reală (nu simbolică) cu adevărat trupul şi sângele Domnului Hristos în Taina Sfintei Euharistii.

Religia poate sa marturiseasca orice atat timp cat nu este nevoita sa dovedeasca ceva.

[Erethorn]

În prealabil postat de Dumitru73

Religia poate sa marturiseasca orice atat timp cat nu este nevoita sa dovedeasca ceva.

Si ateismul poate sa nege orice atata timp cat refuza sa vada sau sa ia in considerare dovezile.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Erethorn

Si ateismul poate sa nege orice atata timp cat refuza sa vada sau sa ia in considerare dovezile.

CARE DOVEZI??????????????????
Voi nu considerati ca dovezi studiul fosilelor si probele ADN si cu ce veniti voi?
Cu nimic.

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

CARE DOVEZI??????????????????
Voi nu considerati ca dovezi studiul fosilelor si probele ADN si cu ce veniti voi?
Cu nimic.

noi venim cu Hristos. El este viu si noi ne unim cu el in Sfanta Taina a Euharistiei.
"Gustati si vedeti ca bun este Domnul" (Psalmul 33).
Vedeti viata sfintilor si faptele lor minuate savarsite in Hristos cu Hristos si pentru Hristos Domnul. Acestea sunt dovezi fizice, palpabile a harului Duhului Sfant care salasluieste in om (mai exact in spiritul sufletului sau si de acolo radiaza si in trup si in materia inconjuratoare...).

Cat priveste ADN-ul el se refera doar la partea trupeasca, fizica (ADN ul contine partea informationala, programabila daca vreti prin care este "controlat" trupul). Am postat mai sus dovezi elocvente pentru a sublinia invatatura ortodoxa care afirma ca diferenta intre om si animale nu consta in partea fizica ci in cea spirituala (sufleteasca).

Repet, din punct de vedere trupeste, fiziologic nu exista diferenta intre om si animale!

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

Religia poate sa marturiseasca orice atat timp cat nu este nevoita sa dovedeasca ceva.

Marturisirea inseamna adeverire, confirmare.
Nu poti marturisi ceea ce crezi, ci poti marturisi doar ceea ce cunosti. (Ceea ce crezi spui, iar ceea e cunosti marturisesti).

"Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu." (Ioan 6)
Astfel, credinta este doar primul pas careia ii urmeaza cunoasterea. Hristos este viu... aceasta este marturisirea Bisericii (Ortodoxe).

[nadut]

Eugen, foarte buna observatia de inceput. Totusi nu pot sa nu observ (carcotas mai sunt) o influienta a evolutionismului in pledoaria despre ceea ce nu poate stiinta.
Ai spus ca stiinta nu poate spune ce a fost inainte de Big-Bang, dar ma intreb daca stiinta a demonstrat ca a existat un big bang (asa cum il prezinta teoria evolutionismului), sau daca aceasta afirmatie este doar una de ordin filozofic. Big-Bangul presupune o explozie din nimic, dar asta e doar o presupunere filozofica nu un fapt stiintific, caci nu e demonstrat nimic in acest sens.
Apoi pomenesti de aparitia primei celule, care este tot o influienta a darwinismului, pentru ca este doar o presupunere ca initial a aparut doar o prima celula. De ce o prima celula? De ce nu mai multe forme de viata aparute simultan? De ce doar o celula? Ca sa ajungem iar la teoria lui darwin care intra in conflict cu revelatia?
De ce este atat de greu de inteles ca Darwin a avut nevoie sa sustina doar aparitia unei prime forme de viata (aparuta intamplator din materie nevie), pentru a-l exclude pe Dumnezeu din plan? Daca ar fi admis Darwin ca au aparut simultan mai multe forme de viata, asa cum spune Biblia,atunci ar fi fost aproape imposibil sa-l mai scoata pe Dumnezeu din ecuatie.

Pe final, desi am criticat mai inainte unele spuse ale tale, tin sa te felicit pentru ca ai realizat ca stiinta are limitele ei, mai ales in ceea ce priveste inceputurile omului, caci lucrul acesta este cunoscut cu adevarat doar prin revelatie. Ma bucur ca nu ridici stiinta la rang de religie si nu ii fortezi limitele.

[Eugen7]

(Doar) sufletul omului are spirit (duh).

Ratiunea (gandirea) este singura caracteristica care il deosebeste pe om de animale. (Deci din punct de vedere trupeste, adica fiziologic, noi oamenii suntem asemenea animalelor. Diferenta intre om si animale o face partea spirituala care tine de suflet nu de trup!).
Ratiunea (spiritul sufletului) omului, este singura caracteristica comuna firii umane si firii Dumnezeiesti si firilor ingeresti.

“Lumea spirituală este înrudită cu El – căci înrudită cu Dumnezeu este firea raţională care se poate sesiza numai cu mintea. … Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi ii dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet ... Trebuie să se ştie că facultăţile oricărei vieţuitoare se împart în facultăţi sufleteşti, facultăţi vegetative şi facultăţi vitale.” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea II-a, cap 12).

“Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au in ele suflare de viaţă …” (Facerea 1,30).

“luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (Facera 2,7).

“Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis:* "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului” “ Facerea 9,9-10.

“duhul minţii voastre” (Efeseni 4,23).

“despărţitura sufletului si duhului” (Evrei 4,12).

“şi întreg duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să se păzească” (I Tesaloniceni 5,23)

“Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.* … Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă“ ” (I Corinteni 15,40-45.)