Ispitirea Mantuitorului de catre diavol

Vidoveczandrei:multumesc pt tot.
MariS_:Foarte,foarte interesant pct de vedere.As dori sa aflu mai multe pe acesta abordare.Multumesc mult pt opinie.
Ma alatur si eu doamnei/domnisoarei florina_drossu si va las(din arhiva siteului prin care va invit sa cautati pt ca veti gasi multe lucruri interesante) ceva despre locul desfasurarii acestei infruntari dintre Mantuitor si diavol

http://www.crestinortodox.ro/reporta...esc-72407.html

Va doresc o seara placuta.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

[MariS_]

În prealabil postat de Scotianul

MariS_:Foarte,foarte interesant pct de vedere.As dori sa aflu mai multe pe acesta abordare.Multumesc mult pt opinie.

Dragul meu prieten,
pentru ca fiintele create sunt de mai multe feluri si ispitele sunt
de mai multe feluri. Pentru fiintele spirituale, netrupesti, ispitele
sunt de-un fel, iar pentru oameni, care sunt fiinte materiale si
spirituale, trupesti, ispitele sunt duble, adica si materiale si
spirituale. Ispitele materiale sau trupesti sunt cele ce tin de pofte
trupesti sau dorinte materiale precum dorinta de putere sau de
imbogatire. Iar ispitele spirituale tin in general de slava desarta,
de mandrie, orgoliu, de autoapreciere. Ele hranesc egotismul
spiritual din noi, spre deosebire de pofte care hranesc egotismul
cel animalic, trupesc. Ingerii sunt atacati doar cu ispite de dreapta,
spirituale, pe cand oamenii cu ambele tipuri.
Oamenii, de la cadere incoace, au infiltrata in omenitatea lor si o
samanta straina, samanta ce rodeste egotismul. Dar si Dumnezeu
are constiinta de partea Sa. Intre constiinta si egotism se duce o
lupta pe viata si pe moarte. Sufletul nostru este camp de batalie,
tabla de sah, intre Cel ce "joaca" cu albele si cel ce "joaca" cu
piesele negre. Se pune intrebarea: de ce negrele deobicei castiga
partida? Raspunsul este ca egotismul manevreaza dorintele, adica
e pe pedala de acceleratie, pe cand constiinta mustrarile, adica
umbla doar la frane. De ce e asa? Simplu: pentru ca Dumnezeu
e interesat sa respecte libertatea omului, si il mustra doar dupa ce
a facut raul, pe cand satana il impinge discret spre prapastie,
accelerand peste masura pedala dorintelor. Aici e vorba de omul
simplu, fara ajutorul harului. Omul, si in general orice creatie,
nu este autonom, adica nu lucreaza normal in modul autonom.
Noi si ingerii suntem chemati sa lucram in comuniune cu Creatorul
nostru. Si pentru asta avem nevoie de harul Duhului. Harul e
cel ce face deosebirea intre bine si rau fara greseala si o face si
in avans, adica te atentioneaza sa nu faci anumite lucruri, nu
numai te mustra dupa ce le-ai facut. E adevarat ca harul preia
din judecatile tale, dar o face numai pentru ca tu ai dorit si vrei
asta. Totusi decizia finala tot tu o iei, harul iti indica doar varianta
cea buna. Dar harul si egotismul au principii contrare si nu pot
coexista impreuna, asa cum focul si apa nu pot sta impreuna.
Omul fara har e incercat intai de satana cu ispite trupesti, de-a
stanga, pentru ca satana mizeaza pe calul troian din noi, egotismul
nostru. Vazand ca nu reuseste, stie ca acesta e inaintat spiritual si
atunci alege din arsenal ispite de-a dreapta. Il face sa se creada
foarte inaintat si sa se mandreasca cu asta. Mandria e floarea
egotismului spiritual. Ea da nastere la multe alte seminte, alias
dorinte. Asa a cazut Lucifer. Dumnezeu a creat o lume altruista,
generoasa, iubitoare, fara pic de egoism sau rautate. Lucifer se
straduia sa faca fericiti pe cei din jurul sau, si era cel mai capabil
in aceasta misiune. Totusi, la un moment dat a inceput sa contabilizeze
faptele bune, cu intentia de a mari in fiecare zi numarul lor. A
facut greseala sa intre de pe taramul calitatii pe cel al cantitatii,
crezand ca numarul tot mai mare de fapte bune e considerat un merit
personal si va creste in ochii lui Dumnezeu. Dar de fapt era doar o
autoapreciere. Si a ajuns cu autoaprecierea pana acolo incat s-a
considerat indreptatit sa spuna ca face mai mult chiar decat Dumnezeu
pentru fericirea celorlalti. In consecinta, gandea el, lui i se cuvenea
tronul cel Ceresc si a inceput sa lupte pentru detronarea lui Dumnezeu.
Deci iata pana unde merge ispita autoaprecierii. Ea da in mandrie si
orgoliu si apoi cade direct in trufie.
Acum, in ceea ce priveste ispita cu puterea si slava, care este mixta,
si de stanga si de dreapta, are efect de upercut. De ce? Imaginati-va
ca intr-o zi vine patronul dvs si va spune ca de-a doua zi ati putea fi
noul patron peste firma sau intreprindere, si toti salariatii sa va asculte
si sa lucreze pentru dvs si nu va cere altceva decat sa-l puneti pe el
presedinte de onoare si sa nu ascultati de altcineva. Atentie, nu va va
cere sa ascultati de el, ci doar sa nu ascultati de altcineva. Adica sa
decideti singur, autonom, liber. Cati ati rezista unei astfel de ispite?
Eu, unul, am mari indoieli ca as rezista. De ce nu va cere satana sa
ascultati de el, ci va lasa libertatea de-a decide singuri. Foarte simplu,
pentru ca el stie ca omul nu poate lucra bine autonom, si ca mai devreme
sau mai tarziu va face raul din proprie initiativa. De ce? Pentru ca omul
fara Dumnezeu e ca o masina fara frane ce coboara o serpentina de munte.
La inceput va reusi sa tina directia buna, dar incet, incet, nu va mai avea
control asupra directiei si va sfarsi in prapastie.
Astea sunt doar ca ne facem o idee despre lupta dintre Iisus si satana.
Acuma, dvs luati de aici doar ceea ce vi se pare bun, iar ce considerati
rau, puneti in seama mea si aruncati.
Domnul fie cu tine, prietene scotian, si cu noi toti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MarisS:trebuie sa coroborez si sa gandesc cele 2 posturi ale tale.Ma retrag si iti spun si eu ce cred dupa ce le analizez cu atentie.Multumesc mult pt explicatii>mi-ai dat o serioasa tema de gandire.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti