A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

În prealabil postat de dalia11

Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri. Si eu ma regasesc in aceasta descriere. Am suportat toate tipurile de abuzuri, nu am divortat din motivele prezentate de tine anterior, dar sunt separata de el de 2 ani, desi inca locuim impreuna. In urma unui abuz fizic foarte grav, de fata cu fratii lui, din care am scapat cu viata la interventia fratelui lui, am spus ca divortez. Imi era rusine de ceea ce mi-a facut fata de rudele lui. Dupa un timp, m-am gandit la impacare de dragul copiilor, la indemnul parintilor, al preotului etc. Surpriza: el nu mai vroia pt. ca l-am facut de rusine in fata fratilor, spunand ca divortez. La acea concluzie ajunsese dupa o vizita de o saptamana la frati. Mi-a mai spus niste vorbe care m-au ranit mult, mult mai tare decat pumnii primiti atunci. Am crezut ca viata mea se termina, ca nu mai gasesc busola. Am plans 3 zile continuu. Am inceput sa merg la Biserica la Sfanta Liturghie, la masluri, in pelerinaje, am facut chiar Maslu in casa la care nu am fost prezenta decat eu, deoarece si pe copii i-a indepartat de mine. Zicea ca ii va lua el, pt. ca are mai multi bani decat mine, care sunt bugetara. Toate acestea le-am facut cu scopul de a-mi recupera familia. Treptat, mi-am revenit sufleteste, am cunoscut bucurii duhovnicesti de care eram complet straina inainte, copiii s-au reapropiat de mine, intr-un cuvant, viata mea s-a schimbat in bine. Am devenit alt om, evident mai bun decat eram inainte, lucru sesizat de multi. Pe masura ce ma rugam mai mult si mergeam la Biserica realizam ca acea relatie nu era potrivita pt. mine. Asa cum ai spus tu, il pusesem inainte pe el mai presus de Dumnezeu. Viata mea era inchinata lui, faceam ce ii placea, nu cumva sa se supere, nu ma puteam intalni cu o prietena, nu putea sa vina nimeni la mine fara sa comenteze, nu aveam nici dreptul sa ma iut la televizor la ce vroiam. El alegea pt. mine. Permanent imi spunea ca face totul mai bine ca mine, mereu facea comparatii in favoarea lui, nu comunicam sincer, deschis, asa cum ar trebui sa o faca sotii. Imi spunea, daca deschideam un subiect sa lamuresc ceva, ca eu am "o problema". Si ma facuse sa cred ca eu chiar am probleme si el este fara greseala, asa cum sustinea.
Acum ,ma simt un om liber, in sensul bun al cuvantului. Chiar prezenta pe acest forum este o dovada. Merg la Biserica si in pelerinaje cand vreau, mi-am facut prieteni oameni de calitate cu care sa pot discuta sincer, mi-am schimbat in bine relatia cu parintii mei, care suferea tot din cauza lui, si, mai important decat toate este schimbarea mea dpdv duhovnicesc. Am mai reusit sa ma cunosc mai bine, sa-mi descopar niste aptitudini si limite pe care nu le cunosteam inainte. Mi-am asumat suferinta, intelegand ca pentru pacatele mele mi s-a intamplat tot. Nu ma gandesc la alta relatie, nu caut pe altcineva. L-am descoperit la Dumnezeu si imi este suficient. Singura mea problema acum este ca stam sub acelasi acoperis, dar nu schimbam nicio vorba. Am incercat de cateva ori sa vb cu el, dar nici nu se uita la mine. Mi-am cerut si iertare de la el la indemnul duhovnicului, dar degeaba. Incerc sa nu ma las afectata de acest lucru. Am inteles ca problema e la el: imaturitate afectiva, frustrari mari din copilarie, sentimente de inferioritate. Rezolvarea definitiva a problemei o astept cu speranta tot de la bunul Dumnezeu. Ceea ce am invatat este ca despartirea nu este intotdeauna o tragedie, ca se poate folosi momentul pentru a face ceva pt. sufletul tau si al celor dragi tie, ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta cu scopul de a ne apropia mai mult de El.

Dalia, multumesc ca ti-ai deschis sufletul aici. Slava Domnului ca eu nu trec prin ce ai trecut tu! Nici nu vreau sa imi imaginez!
Poate ca tot raul spre bine, pentru ca altfel tu nu te-ai fi schimbat, dar.......aici imi apare o alta dilema: de ce Dumnezeu a ingaduit ca voi sa va cununati in Sf. Biserica (banuiesc ca sunteti cununati) pentru c mai tarziu sa se intample aceasta? Sau tot raul asta este de fapt o modalitate prin care vine mantuirea , a ta sa speram, si mai apoi, printr-o minune , a sotului?
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu, pentru ca eu si sotul meu ne-am cunoscut in niste imprejurari....sa le zic bizare, pe internet, el era dupa o relatie de 6 ani din care a iesit pe usa din dos si nu cauta neaparat o relatie de durata ci doar"pansamente", iar eu....lasata de un barbat pe care il "iubeam" pentru ca a facut o traznaie si a trebuit sa faca puscarie. Noi ne-am cunoscut in februarie 2007 iar in octombrie 2008 ne casatoream, deci relativ repede. Insa imi vine in minte mereu un fapt ciudat: cu un an inainte de casatorie, octombrie 2007, eu si sotul am mers la o manastire in apropiere. Incepea Sf. Liturghie, noi chiar atunci am intrat in biserica si chiar atunci a picat o bucata din candelabrul din altar. Nu s-a facut curent intre usi intrucat era rece si geamurile erau inchise. Intotdeauna am considerat aceasta intamplare un semn rau. Nu stiu daca e bine sa luam in considerare aceste lucruri, dar.... Altceva ce este interesant este ca acea manastire are hramul "Schimbarea la fata", 6 august, adica ziua de nastere a fetitei noastre.

[o copila]

Uitasem de dilema mea.......Noi ne alegem sortitul/sortita si ceea ce urmeaza este consecinta alegerii noastre sau Dumnezeu le randuie pe toate si ni-l/ne-o da pe x pentru....stie El ce?

[cristina2012]

În prealabil postat de o copila

Uitasem de dilema mea.......Noi ne alegem sortitul/sortita si ceea ce urmeaza este consecinta alegerii noastre sau Dumnezeu le randuie pe toate si ni-l/ne-o da pe x pentru....stie El ce?

Soarta si sortitul nu sunt termeni tocmai crestinesti. Dumnezeu l-a facut pe om liber, nu i-a ingradit cu nimic dreptul de a alege orice. Nu Dumnezeu este Cel care alege pentru noi, ci Cel care sfinteste alegerea noastra si o transforma in cale de mantuire.

[MariS_]

În prealabil postat de o copila

Uitasem de dilema mea.......Noi ne alegem sortitul/sortita si ceea ce urmeaza este consecinta alegerii noastre sau Dumnezeu le randuie pe toate si ni-l/ne-o da pe x pentru....stie El ce?

Romani 8:
29. Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel intai nascut dintre mai multi frati.

30. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit.

Dilema intre libertate si predestinare e lamurita in versetele de mai sus.
Numai ca trebuie intelese cu mare grija ca altfel ajungi tot la predestinare.
"aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte" - inseamna prestiinta lui Dumnezeu.
"i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau" - inseamna ca prestiind
Dumnezeu ca vor accepta misiunea Sa de buna voie, le daruieste harul Sau ca sa-i
ajute sa ajunga la asemanare.
"Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat;" - adica le-a dat o misiune
de indeplinit, prestiind ca o vor accepta, si dandu-le si harul in ajutor.
"si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti;" - prestie ca se vor achita de
misiune si cu ajutorul harului dat de Dumnezeu vor fi neprihaniti.
"iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." - prestie ca fiind ei ascultatori
vor fi si neprihaniti si vor intra in Imparatia Sa, adica vor fi proslaviti.

Deci PRESTIE dar NU IMPUNE. Libertatea ramane neatinsa. Dumnezeu nu da buzna in
sufletul nostru.
Totusi, Dumnezeu ne da la fiecare niste talanti si o misiune in viata. Nu ne obliga s-o
acceptam, dar prestie daca noi o vom accepta sau nu. E alegerea noastra daca acceptam
sau nu. Daca acceptam atunci mantuirea e usurata caci ne ajuta si Dumnezeu sa ne
indeplinim acea misiune.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[glykys]

Un sfat de la o copila si mai copila: apropie-te de el, fii mai blanda, fii mai dulce, arata-i ca il iubesti si ca il apreciezi, lauda-l cand ai ocazia, nu il mai certa si repezi.. eu cred ca si el se consuma cel putin la fel de mult ca tine, desi nu stiu cat de mult te afecteaza pe tine asta. Si el se simte ranit ca tu nu mai vorbesti cu mama lui, ca, deh, e mama lui, si el se simte prost ca nu mai aveti relatiile pe care le-ati avut. Ar trebui sa comunicati mai mult si cand va veti fi apropiat suficient, atunci ai putea rezolva si problemele care iti dau tie atata bataie de cap, ragaitul si trasul vanturilor in public, pentru ca astea sunt lucruri voluntare si care se pot controla. Dar totul se face cu mult calm si rabdare si, mai ales, cu multa dragoste.

[dana-v]

Cunosc un caz foarte asemanator cu al tau in care doamna sa hotarat sa divorteze ca(ca nu o ajuta,nu o respecta,nu o apreciaza)si sa dus la un avocat la care a trebuit sa-i explice si motivele deciziei.Avocatul fiind si un bun psiholog,a spus ca ii preia cazul cu conditia ca o luna de zile se va purta cu sotul ei ca si cand ar fi cel mai inportant lucru din lume si dupa acea sa revina la el.Dupa prima saptamana au inceput sa se simta primele efecte si la finalul luni erau ca si in luna de miere si nu dupa lung timp ia multumit DOMNULUI pentru sotul ei.Sfaturi ai primit foarte bune si foarte multe ,dar toate doar cu ajutorul lui DUMNEZEU le poti face ,dar trebuie si tu sa te schimbi la fel ca in povestea care ti-am scriso.Doamne ajuta

[o copila]

În prealabil postat de dana-v

Cunosc un caz foarte asemanator cu al tau in care doamna sa hotarat sa divorteze ca(ca nu o ajuta,nu o respecta,nu o apreciaza)si sa dus la un avocat la care a trebuit sa-i explice si motivele deciziei.Avocatul fiind si un bun psiholog,a spus ca ii preia cazul cu conditia ca o luna de zile se va purta cu sotul ei ca si cand ar fi cel mai inportant lucru din lume si dupa acea sa revina la el.Dupa prima saptamana au inceput sa se simta primele efecte si la finalul luni erau ca si in luna de miere si nu dupa lung timp ia multumit DOMNULUI pentru sotul ei.Sfaturi ai primit foarte bune si foarte multe ,dar toate doar cu ajutorul lui DUMNEZEU le poti face ,dar trebuie si tu sa te schimbi la fel ca in povestea care ti-am scriso.Doamne ajuta

Multumesc!
Ce sa zic, mi-am si imaginat o discutie la tribunal, si sincer m-a apucat rasul..... Vorba cuiva de pe forum..."Onorata instanta, vreau sa divortez pentru ca sotul meu ragaie..."
Gluma gluma, sper sa nu ajung acolo.

[o copila]

Sunt asa de tarziu pe forum pentru ca azi m-am gandit sa il astept pe sotul meu care vine de la lucru, cu o surpriza dulce. Am facut niste prajiturele.
O sa creada ca am innebunit, ca m-a batut soarele in cap...
Va spun maine reactia!

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de o copila

Sunt asa de tarziu pe forum pentru ca azi m-am gandit sa il astept pe sotul meu care vine de la lucru, cu o surpriza dulce. Am facut niste prajiturele.
O sa creada ca am innebunit, ca m-a batut soarele in cap...
Va spun maine reactia!

Doamne-ajuta!

Acum am vazut acest mesaj. Poate reactioneaza asa cum te astepti, poate nu; dar nu fi dezamagita, ci mergi inainte tot asa, ca esti pe calea cea buna. Gesturile frumoase nu pot duce la ceva rau intre doi soti tineri.