Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

În prealabil postat de zorobabel

... Nimeni nu poate fi mantuit fara sa se pocaiasca. Chiar daca cineva ar avea x copii care aleg monahismul, persoana respectiva trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuita. Pacatele omului sunt iertate doar prin pocainta personala.

OK! Ai dreptate. Eu nu te mai contrazic. E bine-asa!

Din contra, am certitudinea mantuirii prin ceea ce a facut Hristos pentru mine. Daca ma bazam pe mine, as fi fost pierdut.
Mila lui Dumnezeu nu se acorda pe merit. Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine vrea.
(...)Nu vad la ce mi-ar folosi sa vina Lazar sa faca ceea ce zici tu. Pe mine m-a iertat Hristos, nu Lazar. Si daca Hristos m-a iertat atunci sunt iertat.

Din pacate aici nu stiu ce vrei sa spui. Teoria ta se contrazice foarte clar. NIMENI nu se mantuieste de unul singur, ci prin Biserica Lui Hristos. Iar Biserica Lui Hristos inseamna ceea ce stim cu totii ca inseamna, incepand de la Sfintii Apostoli si pana la preoti, protosingheli, diaconi, etc. Toti se roaga, leaga si dezleaga! Pentru cine? Pentru noi cei vii si pentru-ai nostri cei plecati dintre noi (daca... nu s-au sinucis!!!) Nu sunt in masura sa dau verdicte, dar certitudinea ta cum ca esti deja mantuit (mai era si penticostalul-cel-mantuit, dar a inteles pana la urma ca "toamna se numara bobocii") prin ceea ce faci tu personal, cand nici cel mai ostenitor dintre calugari sau pusinici, nu poate sa spuna asa ceva, pe mine iarasi ma sperie si te-as ruga sa incerci sa nu mai dovedesti nimanui nimic despre toate astea fiindca nu ti le cere nimeni, dar iti pot face mult rau si nu se merita.

Omul ca sa fie mantuit trebuie sa se intoarca de la caile lui pacatoase. Nu exista alta posibilitate. Nu merge cu scuzele la Dumnezeu(am fost ignorant, anturajul m-a tras in jos etc etc).

Dragul meu, ne nastem fiecare sub un semn, desi se spune ca suntem cu totii egali. Totusi unii sunt ... mai egali. Printre marile mele dureri pe care le am, una este si aceea ca, desi am incercat, nu pot sa-mi conving nici un frate sa se apropie de biserica asa cum ar trebui, desi ei se considera crestini. Cu ce suntem noi mai merituosi ca ne-am nascut in Romania si nu in Ecuador? Cu ce sunt eu mai merituos ca mi-a dat Dumnezeu un Inger Pazitor mai convingator decat au primit fratii mei. Vezi tu? Cam asta-i si cu... ignoranta asta! Venim pe lume cu o zestre genetica si cu niste pacate pe care trebuie sa le tragem. Ele NU sunt ale noastre, iar tu care ai citit Sf Scriptura din scoarta-n scoarta ar trebui sa stii. Daca nu te rogi pentru strabunii tai, tu si copiii tai TREBUIE sa le duceti pacatele din neam in neam, pentru ca asa sta scris, iar Mantuitorul Hristos a spus-o de nenumarate ori intr-o forma sau alta. Nu stiu cum sa fac ca sa intelegi, dar nu pot s-o iau de la "facere" ca sa pot intra in acceptiunea ta despre acest aspect.

Daca asculti de Dumnezeu nu esti in inselare.

Poate ne spui si noua pe ce frecventa emite, fiindca multi pretind ca sunt emisari ai Lui Dumnezeu!

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

OK! Ai dreptate. Eu nu te mai contrazic. E bine-asa!

Nu e vorba ca am eu dreptate, ca nu asta e important. Important e sa ne formam convingerile pe baza a ceea ce spune Sf Scriptura, ori daca acolo se spune ca omul poate fi mantuit doar daca se pocaiete atunci sa nu incercam sa schimbam Sf Scriptura doar pentru a valida ideile noastre.

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate aici nu stiu ce vrei sa spui. Teoria ta se contrazice foarte clar. NIMENI nu se mantuieste de unul singur, ci prin Biserica Lui Hristos.

Unde am zis eu ca cineva se mantuieste singur? Nu am zis asa ceva, am zis ca omul se mantuieste prin credinta in Hristos. Omul nu se poate mantui singur, nu are puterea asta. Numai jertfa lui Hristos poate plati pentru pacatele cuiva.

În prealabil postat de OmuBun

Iar Biserica Lui Hristos inseamna ceea ce stim cu totii ca inseamna, incepand de la Sfintii Apostoli si pana la preoti, protosingheli, diaconi, etc. Toti se roaga, leaga si dezleaga! Pentru cine? Pentru noi cei vii si pentru-ai nostri cei plecati dintre noi (daca... nu s-au sinucis!!!)

Ei se roaga, dar nu inseamna ca ei te mantuie, un om daca nu se pocaieste se pot ruga toti preotii impreuna pentru el, va merge in iad. Si aici ma refer la cei vii, la cei morti chiar nu mai ai ce sa le faci.

În prealabil postat de OmuBun

Nu sunt in masura sa dau verdicte, dar certitudinea ta cum ca esti deja mantuit (mai era si penticostalul-cel-mantuit, dar a inteles pana la urma ca "toamna se numara bobocii") prin ceea ce faci tu personal, cand nici cel mai ostenitor dintre calugari sau pusinici, nu poate sa spuna asa ceva, pe mine iarasi ma sperie si te-as ruga sa incerci sa nu mai dovedesti nimanui nimic despre toate astea fiindca nu ti le cere nimeni, dar iti pot face mult rau si nu se merita.

Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

În prealabil postat de OmuBun

Dragul meu, ne nastem fiecare sub un semn, desi se spune ca suntem cu totii egali. Totusi unii sunt ... mai egali. Printre marile mele dureri pe care le am, una este si aceea ca, desi am incercat, nu pot sa-mi conving nici un frate sa se apropie de biserica asa cum ar trebui, desi ei se considera crestini.

Tu nu ii poti convinge, ei trebuie sa constientizeze starea in care se afla. Tu doar le poti spune ca desi se considera crestini, f probabil nu sunt.
Regele David spune asa intr-unul din psalmi(121):
"Mă bucur când mi se zice: ’Haidem la Casa Domnului!’.”

În prealabil postat de OmuBun

Cu ce suntem noi mai merituosi ca ne-am nascut in Romania si nu in Ecuador? Cu ce sunt eu mai merituos ca mi-a dat Dumnezeu un Inger Pazitor mai convingator decat au primit fratii mei. Vezi tu? Cam asta-i si cu... ignoranta asta!

Puteai sa te nasti si in Ecuador, nu vad care e problema. De fapt cei mai multi ar pleca din Romania si o considera ca un deserviciu ca s-au nascut aici.
Asta cu ingerul convingator e poveste pentru copii, problema e ca tu ai fost mai receptiv la mesajul lui Dumnezeu, iar ei nu. Nu tine de nici un inger raportarea noastra la Dumnezeu, ci de noi insine.

În prealabil postat de OmuBun

Venim pe lume cu o zestre genetica si cu niste pacate pe care trebuie sa le tragem. Ele NU sunt ale noastre, iar tu care ai citit Sf Scriptura din scoarta-n scoarta ar trebui sa stii.

Pe ce te bazezi cand spui ca trebuie sa trag pentru niste pacate care nu sunt ale mele? Ia uite ce spun Sf Scriptura:
"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." - Iezechiel 18:20

"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." - Ieremia31:29-30

TI-am redat 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va raspunde pentru pacatele PROPRII si nu ale strabunilor.

Si in plus de asta, daca Hristos m-a iertat, a luat pacatele mele asupra Lui....

În prealabil postat de OmuBun

Daca nu te rogi pentru strabunii tai, tu si copiii tai TREBUIE sa le duceti pacatele din neam in neam, pentru ca asa sta scris, iar Mantuitorul Hristos a spus-o de nenumarate ori intr-o forma sau alta. Nu stiu cum sa fac ca sa intelegi, dar nu pot s-o iau de la "facere" ca sa pot intra in acceptiunea ta despre acest aspect.

Nu trebuie sa duc pacatele nimanui, asta e o teorie omeneasca, ti-am redat mai sus 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va plati pt pacatele lui.
Si inca o data repet, daca Hristos m-a mantuit pacatele mele sunt luate asupra Lui. Dar se pare ca tu nu ai inteles deloc mesajul Evangheliei.

În prealabil postat de OmuBun

Poate ne spui si noua pe ce frecventa emite, fiindca multi pretind ca sunt emisari ai Lui Dumnezeu!

Sf Scriptura, ea contine mesajul lui Dumnezeu pentru om.

[gabriela8]

Vai, Zorobabel, ce mai despici firul in patru Spune-ne si nou de ce cult apartii?

[MariS_]

În prealabil postat de zorobabel

Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[heorhe]

În prealabil postat de MariS_

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

[MariS_]

În prealabil postat de heorhe

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

A crede ca Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru
mantuirea mea si a tuturor oamenilor. Si ca fara jertfa Sa mantuirea e
imposibila omului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pandion]

În prealabil postat de heorhe

Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

Cred ca cel mai bun mod de a crede in Iisus Cristos este sa reusesti sa "imprumuti" ceva din caracterul Sau, e fascinant sa vezi cum relationeaza cu tot felul de oameni in contextul unor prejudecati imense ale vremii vis-a-vis de straini, pagani, femei etc, ce replici stralucite are si cata dragoste pentru oameni degaja din fiecare gest al sau.

[Rodica50]

Inca de pe pamant, sufletul isi pregateste locul unde va merge cand va veni vremea.

[zorobabel]

În prealabil postat de heorhe

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

Sa crezi in Hristos inseamna sa crezi ca El a murit pentru pacatele tale si sa ii urmezi invataturile. Citeste Evrei 11, este un intreg capitol dedicat credintei, te-ar ajuta sa intelegi mai bine.

[zorobabel]

În prealabil postat de MariS_

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

nu trebuie sa iti ceri iertare, de aceea e forum, sa putem discuta :). Deci interventiile tale sunt binevenite.

În prealabil postat de MariS_

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.

Corect. A crede in Hristos nu inseamna cred acum si gata ci e o credinta continua.

În prealabil postat de MariS_

Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ai partial dreptate. E drept, sunt unii care cred pentru o perioada si apoi nu mai cred.
Daca iti amintesti pilda semanatorului , se vorbeste acolo despre unii oameni care primesc cuvantul cu bucurie dar pana la o perioada. Hristos nu vorbeste despre acei oameni ca ar fi credinciosi deoarece spune despre ei ca "nu aveau radacina".
Singurii care sunt considerati crestini sunt cei care au ascultat cuvantul, l-au inteles si aduc rod. Asta e dovada faptului ca cineva e credincios, ca aduce rod.
In 1 Ioan 2:19 se spune asa:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Mediteaza asupra acestui verset si asupra afirmatiei lui Ioan "daca ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi".
Asta spune clar ca cei ce sunt crestini raman alaturi de Dumnezeu.
Cei care sunt credinciosi, sunt protejati de Dumnezeu. Dupa cum afirmi si tu omul e slab si fara puterea lui Dumnezeu nu poate rezista. Uite ce afirma Iuda in epistola sa:

"Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!".

Ceea ce spun aceste versete f clar este faptul ca orice crestin e pazit de puterea lui Dumnezeu si lucru asta e cat se poate de incurajator. Daca ne-am bizui doar pe puterile noastre am fi pierduti, dar slava lui Dumnezeu, ca prin puterea lui suntem paziti.
Faptul ca un credincios e mantuit nu inseamna ca sta cu burta la soare, cum afirmi tu, ci inseamna ca Dumnezeu lucreaza in el si-l face roditor. Omul nascut din nou e un om care asculta de Dumnezeu, nu care sta cu burta la soare.