Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[zorobabel]

În prealabil postat de MariS_

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

nu trebuie sa iti ceri iertare, de aceea e forum, sa putem discuta :). Deci interventiile tale sunt binevenite.

În prealabil postat de MariS_

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.

Corect. A crede in Hristos nu inseamna cred acum si gata ci e o credinta continua.

În prealabil postat de MariS_

Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ai partial dreptate. E drept, sunt unii care cred pentru o perioada si apoi nu mai cred.
Daca iti amintesti pilda semanatorului , se vorbeste acolo despre unii oameni care primesc cuvantul cu bucurie dar pana la o perioada. Hristos nu vorbeste despre acei oameni ca ar fi credinciosi deoarece spune despre ei ca "nu aveau radacina".
Singurii care sunt considerati crestini sunt cei care au ascultat cuvantul, l-au inteles si aduc rod. Asta e dovada faptului ca cineva e credincios, ca aduce rod.
In 1 Ioan 2:19 se spune asa:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Mediteaza asupra acestui verset si asupra afirmatiei lui Ioan "daca ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi".
Asta spune clar ca cei ce sunt crestini raman alaturi de Dumnezeu.
Cei care sunt credinciosi, sunt protejati de Dumnezeu. Dupa cum afirmi si tu omul e slab si fara puterea lui Dumnezeu nu poate rezista. Uite ce afirma Iuda in epistola sa:

"Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!".

Ceea ce spun aceste versete f clar este faptul ca orice crestin e pazit de puterea lui Dumnezeu si lucru asta e cat se poate de incurajator. Daca ne-am bizui doar pe puterile noastre am fi pierduti, dar slava lui Dumnezeu, ca prin puterea lui suntem paziti.
Faptul ca un credincios e mantuit nu inseamna ca sta cu burta la soare, cum afirmi tu, ci inseamna ca Dumnezeu lucreaza in el si-l face roditor. Omul nascut din nou e un om care asculta de Dumnezeu, nu care sta cu burta la soare.