http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu
Extrase de acolo:
Devenit incomod pentru regim pentru că dorea să ridice o biserică,  autoritățile i-au interzis să mai primească lume la casa sa, i s-a impus  să scurteze slujba, în așa fel încât, duminica dimineața, la ora 9, s-o  termine și să se prezinte la ședințele de partid, organizate special la  primărie, și să îndemne lumea să meargă la câmp. Deoarece el nu a ținut  cont de acestea, a determinat autoritățile să-l declare potrivnic  regimului și dușman al poporului. Pentru a-l aresta, organele de miliție  au silit 39 de persoane să dea declarații din care să reiasă că preotul  Ioan Argatu este instigator la ordinea publică.
 Pe 18 iulie 1948, mașina prefecturii, însoțită de o armată de  milițieni, a venit la primărie, la biserica din Boroaia și la casa  părintelui, pentru a-l aresta „pentru instigare contra ordinii publice”.  Aflat la o bătrână bolnavă acasă pentru a o împărtăși, el a fost  informat că este așteptat de miliție. Preotul Ilarion Argatu a reușit să  fugă și să se ascundă la părinți, în Valea Glodului, într-o magazie,  careia i-a construit un perete fals, trăind ani de zile fără sobă, fără  pat, și fără să vadă lumina zilei, ghemuit pe jumătate de metru. Pe  capul său s-a pus un preț de 300.000 de lei pentru cel ce îl va  descoperi.
 După 5 ani, s-a emis al doilea mandat, în urma acuzației că ar fi  fost „organizator de complot contra statului”, fiind condamnat la  închisoare pe viață. S-a adăpostit timp de 4 ani într-o șură,  învelindu-se în fân, hrănindu-se cu ce-i aduceau, în secret, niște  țărani milostivi și bând apa de ploaie direct de la streașină. El a stat  ascuns timp de 16 ani, locuind în mare parte în poduri ale caselor, în  hambare, în lanul de porumb etc. S-a adăpostit ani de zile și sub  podeaua casei din Boroaia, nici chiar copiii săi neștiind că se află  acolo.
 Părintele a fost expropriat, iar în anul 1964 a fost grațiat. La data  de 13 februarie 1965, organele de miliție îl descoperă pe părintele  Ioan Argatu, după ce o vecină care avea fereastra casei înspre curtea  părintelui a anunțat autoritățile că părintele este acasă și că iese  după miezul nopții în curte, la aer.
 A fost interogat de miliția de la Suceava, dar a fost apoi pus în  libertate. Astfel, i s-a dat din nou Parohia Boroaia, trebuind să ia  viața de la capăt, pe care a reînceput-o cu construcția 
bisericii din Boroaia. Ani de zile a refuzat cu demnitate să se înscrie în 
PCR.
Cu binecuvântarea mitropolitului 
Iustin Moisescu,  părintele Ioan Argatu a pus prima cărămidă a bisericii la 22 iunie  1969, iar zidirea sfântului lăcaș a durat până la 2 mai 1970. A urmat  apoi tencuiala, pictura, clopotnița și casa de prăznuire, lucrarea fiind  terminată de către fiul său, preotul Alexandru Argatu, deoarece  părintele Ioan se călugărise. 
Biserica din Boroaia a fost sființită în anul 1977.
În anul 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv și, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la 
Mănăstirea Antim din București, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câțiva ani la 
Mănăstirea Căldărușani, iar ultimii 19 ani din viață i-a trăit la 
Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunități de călugări. Aici a exorcizat sute de posedați, români și străini.
 El își începea slujbele de exorcizare pentru alungarea demonilor cu  Acatistul Domnului Iisus Hristos, continuând apoi cu Sfânta Liturghie,  sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu. În final, el citea Moliftele  Sfântului Vasile cel Mare, iar dacă era nevoie, slujea și Moliftele  Sfântului Ioan Gură de Aur.
 După ce se punea patrafirul pe cap celui posedat de demoni, acesta  începea să urle, să înjure cu o voce inumană și către final, atunci când  era stropit cu agheazmă, să se vaite, plângându-se că simte o arsură  insuportabilă. După ce slujba lua sfârșit, omul cădea într-un somn  adânc, din care se trezea apoi liniștit. 
[1]
 După anul 1990 a fost chemat în câteva țări din Europa și America  (Germania, Franța, Belgia șsi SUA), unde devenise celebru pentru harul  său, unde, însoțit de câțiva călugări, a efectuat slujbe de exorcizare.
 Din colecta publică, a ridicat o biserică în satul natal și a dăruit  Comunitatii românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost clădit  un lăcaș de cult ortodox, cu hramul "Nașterea Domnului", în care să fie  adunate toate măicuțele românce din Israel - în număr de aproximativ  70.
Si despre moartea parintelui:
http://www.credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article14