Prietene, credeam ca te intereseaza raportul Dumnezeu/oameni nu al meu cu oamenii!
Eu nu sint Dumnezeu si faptul de a-mi fi mie prieten nu aduce mintuirea.
Diferenta asta face ca si sacrificiile sa fie mult mai reduse.
Prietenia mea, nu aduce binele absolut ci cel mult un zimbet doua, o sustinere minuscula si multa critica.
Nu am prieteni pentru ca intr-adevar sint f. exigent si cer de la ei ceea ce ei primesc de la mine, nu magulesc mai bine critic, nu ma conformez la regulile de politete ale lumii care-ti cer sa minti si cite si mai cite.
Da, eu renunt la o prietenie destul de usor, diferenta este ca Dumnezeu nu o face, eu nu iert cum face Dumnezeu in schimb nici nu pun pe nimeni sa se caiasca...ca n-am iubirea lui Dumnezeu...eu pun punct si intorc spatele, nu dau posibilitatea de impacare pina in ultima secunda a vietii.
Faptul ca El nu eu procedeaza corect ma face sa-mi doresc sa-i seaman ca sa-i pot fi prieten.
Dumnezeu si-a sacrificat "familia" pentru noi nu crezi ca-i de bun simt reciproca?Noi l-am tratat (si o facem inca) ca pe o cirpa murdara, l-am scuipat, batut, pironit (si o facem inca) si totusi El nu ne distruge!
Am impresia ca nu intelegi despre cine vorbim.
Dumnezeu nu-i un batrin acru undeva pe un scaun sus in ceruri!
Gindeste-te (ca sa-l poti intelege cit de cit) la ce a realizat miinile Lui, Cuvintul Lui....incepind de la atom si terminind cu universul (macar cel) vazut, gindeste-te la cit de armonios sint toate imbinate intre ele, cum functioneaza de atitea mii de ani.......
Noi sintem mai mult decit nimic raportat la creatia Lui si totusi El ne doreste ca prieteni! Pe noi, nimicurile...Ne-a "construit" in asa fel incit sa-l putem cit de cit percepe (gindeste-te la o furnica careia trebuie sa-i explici sistemul solar) iar noi in loc sa incercam sa o facem, il aducem la nivelul nostru de oameni ca sa-i putem aplica scala noastra umana.
Pe noi ne deranjaza ca masurile Lui sint altele decit ale noastre, ca El gindeste altfel decit noi si desigur El greseste in nemarginirea Lui!!!! Nu noi! Noi cu siguranta nu. E drept ca dupa mii de ani de existenta abia "am ajuns" la litera "a"" din alfabetul Lui, dar totusi sintem convinsi ca noi avem dreptate si El este cel care greseste. A nimerit-o cu Universul dar in privinta noastra a gresit! Daca am fi noi Dumnezeu altfel am proceda! Am folosii politica salamului asa incit sa fie clar ca Dumnezeu exista si are grije de "ai lui"!
Am face din Dumnezeu un....Basescu!
