![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Domnule Erethorn, degeaba va suparati. Daca ne uitam in DEX, ce gasim?
INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate gresi, care nu se poate însela; perfect, desăvârsit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible Asta intelege orice om cand vorbeste despre infailibilitate: Care nu poate gresi, care nu se poate însela; perfect, desăvârsit, fără cusur. Faptul ca pentru catolici "infailibil" se foloseste doar intr-un anumit sens, nu e vina celor care nu sunt catolici. Nu ar trebui sa constituie motiv de suparare, ci doar o indatorire de a fi perfect, pentru cel, care vrea sa fie infailibil. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
papa este infailibil ex cathedra - nu la modul absolut ortodocsii neinformati sau rau intentionati se opresc la "papa este infailibil" si critica toate consecintele care decurg din aceasta
__________________
catolica |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Dupa cele scrise in cartea Fratii Karamazov,ma gandesc ca Dostoievski nu e pe plac catolicilor.Cateva fragmente,dialogul intre papa si Hristos:
„Tu ești? Tu? neprimind însă nici un răspuns, se grăbește să adauge: Taci, nu spune nimic. Ce ai putea să mai spui? Știu prea bine ce! Numai că tu n-ai dreptul să mai adaugi nimic la cele mărturisite odinioară. De ce ai venit atunci să ne tulburi? Căci venirea ta nu face decît să ne tul¬bure, cred că-ți dai seama. Știi tu însă ce o să se întîmple mîine? Eu nu te cunosc, și nici nu vreau să știu dacă ești tu acela sau semeni numai cu el; oricum ar fi, mîine am să te osîndesc și am să te ard pe rug, ca pe cel mai nelegiuit dintre eretici, și ai să vezi atunci cum norodul, care azi ți-a sărutat picioarele, la un singur semn al meu, se va repezi sâ adune tăciunii împrăștiați în jurul rugului tău spre a înteți focul, știi tu asta? Da, poate că știi", răspunde tot el tulburat, dus pe gînduri, cu ochii pironiți asupra deținutului. - Și deținutul? Nu spune nimic? Se mulțumește doar să se uite la bătrîn și să tacă? - E obligat în orice caz să tacă, răspunse Ivan, din nou cu zîmbetul pe buze. N-ai auzit ce i-a spus mai înainte bătrînul? că n-are dreptul să mai adauge nici un cuvînt la cele mărturisite odinioară. Dacă vrei, într-asta rezidă însăși esența catolicismului roman, așa cel puțin cred eu: „Tu i-ai încredințat totul papei, și deci, în momentul de față, totul se află în mîna lui; tu nu mai ai deocamdată ce căuta printre noi, nu ne mai tulbura, măcar pînă ce va să vină vremea de apoi". Asta o spun chiar ei, și nu numai c-o spun, dar o aștern pe hîrtie, cel puțin iezuiții. Am citit cu ochii mei, scris negru pe alb, de teologii lor. „Mai ai tu dreptul oare să ne dezvălui fie și o singură taină a lumii din care vii?" îl cercetează mai departe bătrînul, ca tot el să-și răspundă pînă la urmă: „Nu, nu mai ai dreptul acesta, fiindcă nu trebuie să mai adaugi nimic la cele mărturisite cîndva, nici să le răpești oamenilor libertatea pentru care te-ai luptat din răsputeri cît ai fost aici pe pămînt. Orice lucru nou pe care l-ai vesti oamenilor ar atinge cumva libertatea lor de credință, căci ar lua înfățișarea unui miracol, și, după cîte știu, în urmă cu o mie cinci sute de ani pentru tine nu era nimic mai scump pe lume decît libertatea credinței. Nu spuneai chiar pe vremea aceea: «Vreau să fiți liberi cu adevărat»? Ai avut acum prile¬jul să-i vezi pe oamenii aceștia «liberi», rostește deodată bâtrînul, zîmbind dus pe gînduri. Ca să continue apoi, mâsurîndu-l cu o privire încruntată pe captivul său: Da, să știi că ne-a costat scump treaba asta, dar acum, am ajuns, în fine, să ducem, în numele tău, lâ bun sfîrșit misiunea noastră. Cincisprezece veacuri ne-am canonit cu libertatea asta, dar acum am isprăvit, da, da, am isprăvit o dată pentru totdeauna. Ce, nu crezi c-am isprăvit pentru totdeauna? Te uiți la mine blînd și nu vrei măcar să mă învrednicești cu un cuvînt de indignare? Cu toate astea, tocmai acum, poți să mă crezi, acum, în momentul de față, oamenii poartă în ei mai adînc ca oricînd înrădăcinată convingerea că sînt liberi, cu desâvîrșire liberi, deși chiar ei ne-au oferit libertatea lor, depunînd-o smeriți la picioarele noastre. Asta e ceea ce am izbutit noi sâ facem, dar, te întreb, asta e oare cu adevărat libertatea dorită de tine, libertatea pe care ai visat-o?" |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Si-a pus pana in serviciul ortodocsilor si a scris impotriva papei. Era in firea lucrurilor. Surprinzator ar fi fost sa scrie ceva frumos despre catolici. Probabil catolicilor le este pe plac talentul urias al lui Dostoievski nu anticatolicismul sau antisemitismul sau. Last edited by penticostalulmantuibil; 17.08.2010 at 11:23:57. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca stai sa te gandesti bine,daca un spirit atat de mare ca Dostoievski a ales ortodoxia si nu catolicismul sau ateismul,inseamna ca Adevarul este in Ortodoxie si nu altundeva.Este o marturie in plus,a unui scriitor mare,poate cel mai mare care a existat.Pentru ca daca as da exemplu din Sfintii Parinti ortodocsi,as putea fi declarat subiectiv. El a scris in firea lucrurilor,dar nu pentru ca asa era inevitabil,ci pentru ca asa era normal,in adevarata fire a lucrurilor. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Exista in logica si argumentare ceva ce se numeste "apelul la autoritate", adica o greseala voita sau nevoita de argumentare.
"Branza x este mai buna decat branza Y pentru ca Gica Hagi mananca branza X." "Muzica x este mai frumoasa decat muzica y pentru ca Einstein asculta muzica X." "Religia x este mai adevarata decat religia y pentru ca Dostoievski a fost de religie X" "Religia y este mai adevarata decat religia x pentru ca Cervantes a fost de religie Y" Si asa mai departe. Se foloseste foarte mult in publicitate. De-aia vedem in reclame tot soiul de vedete mancand iaurturi sau conducand masini care in viata de zi cu zi nu s-ar atinge. Ma tem ca daca dumneavoastra fundamentati adevarul Bisericii Ortodoxa pe talentul literar al unuia sau altuia, savarsiti o grava eroare. Last edited by Erethorn; 17.08.2010 at 12:17:41. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dostoievski insa este recunsocut insa ca un maestru ,iar autoritatea lui este de alta factura decat exemplele mentionate.Dostoievski este un spirit mare,mult mai mare decat il avem noi,oamenii simpli.Si poate fi un ghid sau un raspuns la intrebarile mele. Altfel ce rost ar mai avea cartile lui,daca nu ar raspunde la niste intrebari vitale pentru om. Hagi face reclama la branza pentru bani si nu este credibil,insa Dostoievski a exprimat ceea ce gandea el sincer si cu gandirea sa inalta s-a zbatut toata viata ca sa scoata la suprafata niste adevaruri. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cred ca nici voi nu stiti ce inseamna acest ex cathedra! |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Prin atitudinea dumneavoastra, imi pare rau sa o spun, confirmati tipul de abordare pe care il descriam mai sus, si anume lasati impresia pregnanta de rea credinta. "Ex cathedra" inseamna literal "de pe scaun", prin scaun intelegandu-se Scaunul Sfantului Petru, adica pozitia oficiala de episcop a Romei si de conducator a Bisericii lui Cristos, cu toate carismele asociate, inclusiv infailibilitatea atunci cand Papa proclama in mod oficial, in calitate de papa, in numele Bisericii si catre toata Biserica, un adevar in materie de credinta sau morala. Pentru o explicatie mai detaliata precum si pentru bazele scripturistice ale dogmei infailibilitatii papale va recoimand urmatorul articol: http://www.catholic.com/library/Papal_Infallibility.asp |
![]() |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| „Iadul, suferința de a nu mai putea să iubești“ la Dostoievski | georgeval | Generalitati | 6 | 18.09.2014 20:41:26 |
| Catolicismul si ecumenismul | MariaB | Biserica Romano-Catolica | 115 | 18.08.2013 21:21:58 |
| catolicismul | dragos_c | Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni | 28 | 27.12.2006 16:16:22 |
|
|