Impartasirea copilului mic

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru mine, a judeca inseamna sa nu condamni pe cineva. Este loc de critica, putem gandi rational si intelege actiunile si faptele din jur, insa nu e voie sa tragem concluzii pripite. Este un singur Judecator si numai El stie absolut toate detaliile.

Eu am schimbat duhovnicul din cauza ca primul era foarte ocupat si spovedania dura putin. Actualul insa are timp de mine oricand am nevoie, desi este si el foarte ocupat.

Trebuie sa pricepi o data ca nu eu spun, ci Sfintii Parinti. Tu pe ei ii tot contrazici ca nu se poate si ca nu avem cum. Citeste-i pe Sfintii Trei Ierarhi, pe Sfantul Nicodim Aghioritul, pe Sfantul Nicolae Cabasila samd. Nu ignora Sfanta Traditie!

Eu nu contrazic nici un sfant parinte si in teorie iti dau dreptate.
Dar se pare ca nu ma fac inteleasa.
Intrebarea mea este f simpla si tot eviti sa raspunzi (deturnezi atentia catre mine, cum ca imi place pacatul sau dai inainte cu lozinca : cu Hristos sau impotriva. Nu ai habar ce atitudine grosolana ai).

Intre familia ta si a mea exista o similitudine: ne ferim de copii.
(Si o diferenta: noi avem totusi copii)
(Se pare ca ai uitat ca ai deschis un thread pe tema asta, a contraceptiei radicale. In plus, ei recunoscut nu o data cu nu e loc de copii in viata ta desi NU traiesti in abstinenta).
Si te intreb: cum faci totusi de te impartasesti saptamanal?

Sunt trei persoane care au scris mai des despre impartasire deasa: Daniel777, tu si Fani. Daniel pare a fi necasatorit, Fani considera ca abstinenta nu este pacat (in anumite conditii, dar asta e ideea).

Si te intreb pe tine: cum te impartasesti cand stii ca ferirea de prunci este pacat opritor de la impartasanie?

Nu o lua ca pe un atac la persoana ta. Chiar vreau sa stiu cum se poate.
(Eu consider ca cel mai greu lucru pentru un om este sa fie sincer cu sine. Nu-mi place sa ma mint ca nu este nimic gresit in viata mea, ca mi-a dat duhovnicul dezlegare o data, de doua.. zece ori etc. Si chiar daca Mihnea Dragomir (care apropo, are si el 4 copii, nu?) spune ca nu este pacatul meu ca lipseste intentia, nu cred ca are dreptate ca m-am facut partas la pacat deci tot este si al meu.. etc. )

(si in general toata atitudinea ta ma mira. Eu nici mamei mele nu-mi permit sa-i zic "impartaseste-te" ca nu-i stiu viata, ci ii spun sa se spovedeasca.)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Eu nu contrazic nici un sfant parinte si in teorie iti dau dreptate.
Dar se pare ca nu ma fac inteleasa.
Intrebarea mea este f simpla si tot eviti sa raspunzi (deturnezi atentia catre mine, cum ca imi place pacatul sau dai inainte cu lozinca : cu Hristos sau impotriva. Nu ai habar ce atitudine grosolana ai).

Intre familia ta si a mea exista o similitudine: ne ferim de copii.
(Si o diferenta: noi avem totusi copii)
(Se pare ca ai uitat ca ai deschis un thread pe tema asta, a contraceptiei radicale. In plus, ei recunoscut nu o data cu nu e loc de copii in viata ta desi NU traiesti in abstinenta).
Si te intreb: cum faci totusi de te impartasesti saptamanal?

Sunt trei persoane care au scris mai des despre impartasire deasa: Daniel777, tu si Fani. Daniel pare a fi necasatorit, Fani considera ca abstinenta nu este pacat (in anumite conditii, dar asta e ideea).

Si te intreb pe tine: cum te impartasesti cand stii ca ferirea de prunci este pacat opritor de la impartasanie?


(si in general toata atitudinea ta ma mira. Eu nici mamei mele nu-mi permit sa-i zic "impartaseste-te" ca nu-i stiu viata, ci ii spun sa se spovedeasca.)

Dar si tu pui la modul absolut ceva ce este doar o interpretare a unora: ca ferirea de a avea copii ar fi in orice conditii un pacat opritor la impartasanie.