A divorta sau a nu divorta?

[ionutpopa]

Draga mea, sensul vietii este mantuirea sufletului. Crestinismul spune ca numai in casatorie sau monahism se poate face asta. Dar daca casatoria in sine duce la pierzania ta, atunci iti este o piedica in calea mantuirii. In plus, viata asta este prea frumoasa si scurta, pe deasupra pentru a suporta langa tine o bruta care nu te respecta, iti vorbeste asa cum zici, te considera un nimeni si te trateaza ca un gunoi. Inseamna ca nu te merita, draga mea. Pe langa asta, in momentul in care vei aduce problema divortului in discutie, nu-i exclus sa i se inmoie lui putin testosteronul, ragaielile, basinile si batjocurile la adresa ta si sa devina catelus pufos, fiind pus in situatia de a te pierde si presupunand ca inca mai tine la tine. Experienta arata faptul ca iti trebuie totusi coae ca sa imblanzesti o namila de genul ala. Pe langa asta, facandu-l sa se schimbe, il ajuti si la mantuirea sufletului lui. Inca ceva, draga mea: asa sa stii ca daca ragaie, se baseste ca un porc, vorbeste ca unei slujnice, tot timpul trebuie el sa aiba dreptate, urla la tine si poate nu mai e mult pana ce o sa dea in tine (aici as mentiona o injuratura groaznica dar nu e permis cica pe situl asta) - daca face toate astea, fii 100% sigura ca si are o amanta, altfel te-ar trata cel putin cu respect.

Aceasta este o tipologie des intalnita, fereasca Sfantul si care urmeaza cu strictete acelasi tipar: al badaranului fudul, atoatestiutor, basinos si ragaios.

Din asa ceva, este posibil sa-l treci la nivelul urmator: fidel, dragut, finut, cu o privire galesa, buchet de flori, atent, etc.

Dar iti va trebui inarmare cu un arsenal strategic deosebit si mai ales, cu un asemenea marlau de taran, rabdare cu nemiluita.

Forteaza-te sa te indragostesti cumva de el, uneori dragostea e rodul casniciei, cel putin asa zicea Balzac.

Domnul sa-ti ajute, copila draga!

[IOLANDA]

ma gandesc totusi ca "ionutpopa"....nu cred ca este un barbat.....ptr.ca din cate mai stiu si eu "corb la corb nu-si scoate ochii"...si inca ceva cunosc si eu un exemplar ca cel mentionat mai sus.....atoate stiutor,etc...etc.....

[codana]

În prealabil postat de CalmDown

Adevărat, dar, mai departe "Voi, bărbaților, de asemenea, trăți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate" (I Petru 3, 7), fiindcă am înțeles că soțul doamnei are cunoștință de Biserică și ale Bisericii. Și înainte de aceasta, spune Sfântul Apostol Petru, extrem de elocvent: "Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic."(I Petru 3, 5-6)
Dumnezeu să-i ajute! Să-i pomenim în rugăciunile noastre!

sau,femeia sa se supuna barbatului iar barbatul sa-si iubeasca femeia.cu alte cuvinte suntem datori cu dragoste fata de casnicie,ambii soti trebuie sa lupte ptr.casnicie.

[ionutpopa]

Asa este, foarte frumos spus.
Adevarul este ca intr-o casnicie barbatul trebuie sa fie Cocosul, femeia trebuie sa asculte de cocos. Dar noi nu stim ce surprize ne poate rezerva viitorul, posibil colosale, Legea trebuie interpretata in spiritul ei, nu in litera ei. In plus, daca se produce desfranarea intr-o casnicie si Iisus zice ca numai asa sa divortezi atunci daca nu divortezi inseamna ca pui la indoiala cuvantul Lui, ca tu crezi ca e mai bine sa induri o asemenea umilire de a fi inselat. Deci, incalci cuvantul biblic. Aici eu nu le inteleg pe femeile care accepta asa ceva, niciodata nu le voi intelege din moment ce Iisus zice asa. Din moment ce a comis desfranarea inseamna ca Dumnezeu a ingaduit deci daca a ingaduit insamna ca se vroia divortul, daca nu s-ar fi frut separarea acelui cuplu la un nivel divin atunci sotul nu ar fi fost cuprins de un duh al desfranarii dar din moment ce a cazut in ispita inseamna ca stia consecintele deci si le-a asumat.

[ionutpopa]

As indemna-o pe "o copila" sa se roage foarte mult si sa-I ceara Domnului salvarea casniciei ei asa cum crede Domnul de cuviinta. Posibil ca raspunsul la cerere sa fie altul decat acela pe care il asteapta. Daca nu a inselat-o inca, posibil ca prin rugaciuni, Dumnezeu sa trimita asupra lui un duh necurat si sa produca desfranarea. In asa fel, are motive temeinice de divort si posibil ca pentru o copila Dumnezeu sa-i harazeasca altceva, cineva care sa o faca fericita cu adevarat.

O alta solutie ar mai fi sa discute cu un duhovnic iscusit si vazator cu duhul ca sa o safatuiasca mai bine. Intre timp, sa faca in asa fel incat sa obtina si dovezile pe care sa le poata prezenta Tribunalului, eventual un detectiv particular, camere, microfoane, martori, etc. sau chiar Dumnezeu ii va arata ei daca acest om isi bate joc de casnicie (semnalele sunt deja emise: ragaie, se baseste, are tot timpul numai el dreptate, nu o respecta, nu vine cu flori, nu ii cumpara cadouri, nu o duce la restaurant, nu o ajuta cu treburile casei, nu are grija si el de fetita, nu o incurajeaza, vorbeste urat cu ea, etc). Si atunci, de ce sa mai stai langa un astfel de om? Ca sa-ti distrugi viata, sanatatea, mantuirea?

No way, daca el nu face pasi spre progresul casniciei respective, nu trebuie sa mai stea langa el, Dumnezeu asa vrea atunci. Ca sa nu mai zic ca prin desfranare diavolul patrunde in casa lor si afecteaza pe cei mai slabi: sotia, copiii, deci putem sa zicem ca sotul a omorat-o pe sotie prin desfranarea lui. El este vinovat si poate ca de aceea a facut-o ca sa scape de sotia lui pe care nu o mai suporta, il plictisea, nu o mai iubea. Si atunci, nu ea este proasta ca a ramas langa el ca sa stepte diavolul sa-si faca mendrele in casnicie? Daca l-ar fi ascultat pe Iisus ca pricina de divort e desfranarea atunci altfel era. Dar asa, daca nu divorteaza inseamna ca se crede mai inteleapta ca Iisus Domnul care zice negru pe alb asa ceva. Ori nu poti fi mai intelept ca Dumnezeu, nu?

Am vazut foarte multe femei nefericite si batjocorite de oameni care cica se numesc barbati si totusi, chiar inca cred ca ele au fost fraierele ca au acceptat asa ceva.

[ionutpopa]

Nu stiu oamenii ce le rezerva viitorul. Femeilor, posibil un cocos devotat, iubitor si extraordinar; barbatilor o gaina asa cum isi doresc ei, asa cum prefera.

Cert este un singur lucru: niciodata sa nu-ti faci fericirea pe nefericirea altuia; s-ar putea ca Dumnezeu sa-l faca pe nefericita mai fericita de 1000 de ori decat tine si tu sa-ti iei osanda pe pamant si vesnica.

Deci, intelepciune caci dupa cat de fericit sau nefericit il facem pe aproapele tot asa ne vom lua si noi partea.

[mariananou]

Buna ziua, am nevoie de o parere, despre ce ar trebui sa fac. Am cunoscut un barbat acum 2 ani si jumatate, un barbat din alta localitate..relatia a fost buna, nu perfecta, dar buna si am decis sa ne casatorim acum 7 luni(doar civil). Dupa casatorie la cateva luni el s-a mutat cu mine, parasind orasul in care locuia si schimbandu-si locul de munca. Dupa casatorie, chiar inainte de mutare au inceput problemele noastra, certuri nesfarsite, dupa mutarea lui in fiecare zi sunt certuri, discutii si de cateva luni dormim spate in spate..fara nici o apropiere.Vina este comuna..nu pot spune ca e doar a mea..sau doar a lui..am incercat sa discutam....ne revenim 2 zile,apoi iar ne certam si tot asa...nu e prea devreme pentru asta? Anul urmator ne gandeam sa ne unim si in fata lui Dumnezeu...dar cum , asa??? Cu atata amaragiune in suflet??M-as desparti...dar s-a mutat pt mine(pt noi) langa mine..s-a rupt de toata viata lui...si eu sa il las singur?Dar deja ne certam de fata cu toti si nu mai exista nici o apropiere intre noi... Ce sfaturi imi dati?