Preot trecut la sectari?

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Multe vorbe, multe forme, multa cale pana la Hristos. Perfect pentru cel ce ar face orice numai sa nu ajunga la adevarata Cruce. Insa omul care Il cauta pe Hristos este disperat, tanjeste si nu-L poate consola nimic altceva; el Il vrea doar pe Hristos. Nu lemnul pe care a murit, nu covoarele pe care a calcat, nu paharul din care a baut, obiecte moarte care vor merge in tarana, ci persoana Lui sfanta, singura care poate da iertarea si alinarea.

Depinde acum, daca afectiunea este legata de o persoana reala, care are si o latura materiala atunci afectiunea se transmite si asupra lucrurilor materiale care au legatura cu persoana respectiva, daca vorbim de afectiunea fata de un concept intelectual, in idol cladit dupa imaginatia unora care in loc sa se pocaisca isi fac un fals dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor personale, atunci intr-adevar, aceasta himera nu poate avea un corespent fizic si ei vorbesc exclusiv de simboluri si conexiuni care exista cvasi-exclusiv in mintea lor, pe deasupra considerand asta un semn de spiritualitate cand de fapt e o ruptura de realitate.

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Depinde acum, daca afectiunea este legata de o persoana reala, care are si o latura materiala atunci afectiunea se transmite si asupra lucrurilor materiale care au legatura cu persoana respectiva, daca vorbim de afectiunea fata de un concept intelectual, in idol cladit dupa imaginatia unora care in loc sa se pocaisca isi fac un fals dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor personale, atunci intr-adevar, aceasta himera nu poate avea un corespent fizic si ei vorbesc exclusiv de simboluri si conexiuni care exista cvasi-exclusiv in mintea lor, pe deasupra considerand asta un semn de spiritualitate cand de fapt e o ruptura de realitate.

Si tu complici lucrurile? Am spus clar Hristos, cu H mare. Si nu ma intereseaza a fi afectuos fata de toate lucrurile pe care le atinge, ci puterea Lui de a ierta. Cam asta e singura "nevoie personala" acuta a omului de astazi si dintotdeauna, si numai Hristos poate ierta. Restul sunt doar inflorituri iesite din prea mult sentimentalism. Sunt interesante, au farmecul lor, dar nu sunt Hristos.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Si tu complici lucrurile? Am spus clar Hristos, cu H mare. Si nu ma intereseaza a fi afectuos fata de toate lucrurile pe care le atinge, ci puterea Lui de a ierta. Cam asta e singura "nevoie personala" acuta a omului de astazi si dintotdeauna, si numai Hristos poate ierta. Restul sunt doar inflorituri iesite din prea mult sentimentalism. Sunt interesante, au farmecul lor, dar nu sunt Hristos.

Poti sa ii pui H mare, idolul facut de mintea ta tot idol ramane.

Sigur ca-ti poti administra si singur iertare, sunt doar atatea forme de psihologie care predica asta, si ghici ce, chiar functioneaza.

Insa alienarea cea mai perfecta a constiintei nu poate veni decat printr-o forma de religie in care individul isi administreaza neconditionat iertarea, fara o legatura directa cu pocainta creandu-si un mic idol caruia ii ofera toate atributele aparente ale dumnezeirii si care la schimb ii ofera iertare nelimitata, o scuza la indemana pentru toate greselile, iluzoriu sprijin moral, etc.

Este forma perfecta de alienare a constiintei ca si scuza pentru alienarea sentimentala cum ca o afectiune profunda si autentica este doar de fapt "sentimentalism" si gesturile pioase care deriva de aici 'inflorituri'.

Daca vrei sentimentalism, iti fac trimitere la muzica (neo)protestanta cu versuri religioase puse pe romante si melodii romanticoase, alea da inflorituri si sentimentalism ieftin.

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Poti sa ii pui H mare, idolul facut de mintea ta tot idol ramane.

Sigur ca-ti poti administra si singur iertare, sunt doar atatea forme de psihologie care predica asta, si ghici ce, chiar functioneaza.

Insa alienarea cea mai perfecta a constiintei nu poate veni decat printr-o forma de religie in care individul isi administreaza neconditionat iertarea, fara o legatura directa cu pocainta creandu-si un mic idol caruia ii ofera toate atributele aparente ale dumnezeirii si care la schimb ii ofera iertare nelimitata, o scuza la indemana pentru toate greselile, iluzoriu sprijin moral, etc.

Este forma perfecta de alienare a constiintei ca si scuza pentru alienarea sentimentala cum ca o afectiune profunda si autentica este doar de fapt "sentimentalism" si gesturile pioase care deriva de aici 'inflorituri'.

Daca vrei sentimentalism, iti fac trimitere la muzica (neo)protestanta cu versuri religioase puse pe romante si melodii romanticoase, alea da inflorituri si sentimentalism ieftin.

Detalii, Alinush...Detalii si schimbari de subiect. Nu prea ai tu habar ce e in mintea mea. Retine insa ideea: numai persoana lui Hristos poate da iertarea, si nu obiectele pe care le atringe. Ce-o fi atat de greu de inteles?

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Detalii, Alinush...Detalii si schimbari de subiect. Nu prea ai tu habar ce e in mintea mea. Retine insa ideea: numai persoana lui Hristos poate da iertarea, si nu obiectele pe care le atringe. Ce-o fi atat de greu de inteles?

Nu e asa greu cum iti inchipui, cuvintele te dau de gol.

Iar acele obiecte asa cum am spus si o repet pentru ca se pare ca ai ratat intelegerea la prima runda, tine de afectiune si nu de iertare.
Sper ca esti totusi vorbitoare/intelegatoare de limba romana.

Iar iertarea ti-o poti oferi si singur(a) cu sau fara suport religios, e sora buna cu indrepatatirea de sine, am cunoscut suficienti oameni care fac asta si se simt curati ca lacrima desi modul lor de a fi spune cu totul altceva si sunt sigur ca ai cunoscut si tu suficente persoane astfel asa ca mai mediteaza la subiectul asta..

[Doriana]

Esti prea profund; sunt nevoita sa te iau pe quote-uri

În prealabil postat de AlinB

Nu e asa greu cum iti inchipui, cuvintele te dau de gol.

M-ai facut curioasa: ma dau de gol ca...ce?

În prealabil postat de AlinB

Iar acele obiecte asa cum am spus si o repet pentru ca se pare ca ai ratat intelegerea la prima runda, tine de afectiune si nu de iertare.
Sper ca esti totusi vorbitoare/intelegatoare de limba romana.

Iar afectiunea tine de sentimente, nu? Atunci de ce ma contrazici? Asta ziceam si eu: a iubi obiectele atinse de Hristos e frumos, e emotionant, dar nu are putere spirituala. Poate ca unii nu vor avea nevoie de genul acesta de afectiune ci vor cauta o vindecare spirituala. Iar pentru a-si hrani sentimentele pot folosi...altceva, nu mai dau exemple.

În prealabil postat de AlinB

Iar iertarea ti-o poti oferi si singur(a) cu sau fara suport religios, e sora buna cu indrepatatirea de sine, am cunoscut suficienti oameni care fac asta si se simt curati ca lacrima desi modul lor de a fi spune cu totul altceva si sunt sigur ca ai cunoscut si tu suficente persoane astfel asa ca mai mediteaza la subiectul asta..

Da, am cunoscut si eu; dar ce legatura are cu ce discutam? Vrei sa-mi transmiti, asa, subliminal, ca ma amagesc atunci cand ma consider iertata pentru ca modul meu de a fi spune altceva? Hai, spune-o cu toata gura...

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Esti prea profund; sunt nevoita sa te iau pe quote-uri
M-ai facut curioasa: ma dau de gol ca...ce?

Nu e suficient sa dai quote, citeste cu atentie ultimele postari de la care a pornit discutia.
Am sa incerc totusi sa fac un rezumat:
Ai pretins ca n-am de unde sa stiu ce e in capul tau in privinta subiectului discutat, eu ti-am zis ca nu e nevoie sa fiu telepat, cuvintele prin care te indreptatesti, te dau de gol, e asa complicat?

Iar afectiunea tine de sentimente, nu? Atunci de ce ma contrazici? Asta ziceam si eu: a iubi obiectele atinse de Hristos e frumos, e emotionant, dar nu are putere spirituala.

Pai tocmai, lucrurile stau exact invers, aceasta iubire decurge dintr-o putere sau mai bine zis capacitate, afectiune de natura spirituala.

Poate ca unii nu vor avea nevoie de genul acesta de afectiune ci vor cauta o vindecare spirituala.

Pai da, Doamne, n-am nevoie sa te iubesc, am nevoie doar sa-mi linistesc constiinta ca am facut o gramada de prostii.
Am auzit ca tu ma ierti automat si neconditionat, fara o marturisire sau o pocainte deosebita, deci te rog fa asta imediat si automat de acum inainte si eu promit ca n-am sa-ti neg niciodata existenta ca pacatosii astia de atei.

Iar pentru a-si hrani sentimentele pot folosi...altceva, nu mai dau exemple.

Pai am dat eu deja, muzica protestanta care este o combinatie total neinspirata intre sentimentalism omenesc si versuri religioase.

Da, am cunoscut si eu; dar ce legatura are cu ce discutam? Vrei sa-mi transmiti, asa, subliminal, ca ma amagesc atunci cand ma consider iertata pentru ca modul meu de a fi spune altceva? Hai, spune-o cu toata gura...

Da, vreau sa spun ca este perfect posibil ca si tu sa te incadrezi in aceeasi categorie insa daca este asa sau nu, tu trebuie sa-ti dai seama prin rugaciune si un dialog cu constiinta ta, sau ma rog, ce a mai ramas din ea.

Constiinta este ca iarba, nu e pretentioasa si creste usor, insa cu cat o calci mai des in picioare, cu atat e posibil sa nu se mai ridice niciodata..