Este permis intr-o casatorie?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de zaharia_2009

Inteleg ca acatistul Mintuitorului nu v-a multumit fiind nevoie sa il completati cu rugaciunile Fer. Augustin !
Bine sora, va primesc si va accept propunerile . Fiti pe pace si va linistiti sufleteste ! Ne-am spus deja prea multe ... am epuizat subiectul, restul este de prisos ! Va rog sa ma iertati, abia acum v-am priceput taria credintei ! Astfel ma vad mult mai mic pe linga dvs. . Ma retrag dinaintea dvs. cu rugamintea de a ma ierta , de 2 ori deoarece am gresit mult purtind aceasta discutie !

http://www.patriarh.ro/Index/invatatura.php?capitol=304

‘ La ce-i slujeste omului constiinta?
Constiinta slujeste drept calauza la implinirea legii. Ea este judecatorul neadormit si aspru, care nu se poate cumpara cu nimic si care se pronunta asupra fiecarei fapte, aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Ea isi ridica glasul atat inainte de savarsirea unei fapte, cat si dupa savarsirea ei. Inainte de savarsirea unei fapte, constiinta spune daca fapta este buna sau rea si ne sfatuieste sa o implinim sau nu. Dupa savarsirea faptei, tot ea ne judeca. Daca am ascultat de glasul ei, daca ne-am implinit datoria si ne-am ferit de fapte rele, atunci constiinta ne rasplateste cu bucurie, multumire si liniste sufleteasca. Iar daca n-am ascultat de glasul constiintei si am savarsit fapte rele, atunci ea ne pedepseste cu aspre mustrari; simti, adica, neliniste si apasare in suflet. De aceea, crestinul trebuie sa asculte totdeauna de glasul constiintei sale. Orice lucrare potrivnica constiintei este rea si aduce pedeapsa, precum citim in Sfanta Scriptura: "Tot ce nu este din credinta" (adica din convingere intima), "este pacat" (Rom. 14, 23).
Poate constiinta sa dispara vreodata din sufletul omului?
Niciodata. Ea poate sa fie adormita prin nepasarea omului fata de datoriile sale, poate sa fie intunecata printr-o viata de pacat, dar nu poate sa fie nimicita niciodata, fiindca ea este de la Dumnezeu. Nici cei mai mari facatori de rele nu pot inabusi in ei, cu totul, glasul constiintei. Ea ii urmareste mereu cu mustrarile ei, incat multi ajung la deznadajduire si-si curma singuri firul vietii, ca Iuda.
Ce datorie avem fata de constiinta noastra?
Avem datoria de a o pastra totdeauna curata si de a o tine in stare treaza prin rugaciune, post, impartasirea cu Sfintele Taine si prin cunoasterea tot mai temeinica a invataturii crestine. Caci constiinta morala ne indeamna la faptuirea binelui, dreptatii si dragostei crestine, adica la implinirea legii morale.’


Deci constiinta ramane, ea nu se desparte de noi niciodata. Poate fi adormita, insa, IN SENSUL CA POTI ALEGE SA NU II DAI ASCULTARE, sa treci peste aceasta, si continui sa faci fapte neplacute lui Dumnezeu. Cum o trezim: rugaciune, post, impartasire si CUNOSTINTA….

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Ana-Maria N

http://www.patriarh.ro/Index/invatatura.php?capitol=304

‘ La ce-i slujeste omului constiinta?
Constiinta slujeste drept calauza la implinirea legii. Ea este judecatorul neadormit si aspru, care nu se poate cumpara cu nimic si care se pronunta asupra fiecarei fapte, aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Ea isi ridica glasul atat inainte de savarsirea unei fapte, cat si dupa savarsirea ei. Inainte de savarsirea unei fapte, constiinta spune daca fapta este buna sau rea si ne sfatuieste sa o implinim sau nu. Dupa savarsirea faptei, tot ea ne judeca. Daca am ascultat de glasul ei, daca ne-am implinit datoria si ne-am ferit de fapte rele, atunci constiinta ne rasplateste cu bucurie, multumire si liniste sufleteasca. Iar daca n-am ascultat de glasul constiintei si am savarsit fapte rele, atunci ea ne pedepseste cu aspre mustrari; simti, adica, neliniste si apasare in suflet. De aceea, crestinul trebuie sa asculte totdeauna de glasul constiintei sale. Orice lucrare potrivnica constiintei este rea si aduce pedeapsa, precum citim in Sfanta Scriptura: "Tot ce nu este din credinta" (adica din convingere intima), "este pacat" (Rom. 14, 23).
Poate constiinta sa dispara vreodata din sufletul omului?
Niciodata. Ea poate sa fie adormita prin nepasarea omului fata de datoriile sale, poate sa fie intunecata printr-o viata de pacat, dar nu poate sa fie nimicita niciodata, fiindca ea este de la Dumnezeu. Nici cei mai mari facatori de rele nu pot inabusi in ei, cu totul, glasul constiintei. Ea ii urmareste mereu cu mustrarile ei, incat multi ajung la deznadajduire si-si curma singuri firul vietii, ca Iuda.
Ce datorie avem fata de constiinta noastra?
Avem datoria de a o pastra totdeauna curata si de a o tine in stare treaza prin rugaciune, post, impartasirea cu Sfintele Taine si prin cunoasterea tot mai temeinica a invataturii crestine. Caci constiinta morala ne indeamna la faptuirea binelui, dreptatii si dragostei crestine, adica la implinirea legii morale.’


Deci constiinta ramane, ea nu se desparte de noi niciodata. Poate fi adormita, insa, IN SENSUL CA POTI ALEGE SA NU II DAI ASCULTARE, sa treci peste aceasta, si continui sa faci fapte neplacute lui Dumnezeu. Cum o trezim: rugaciune, post, impartasire si CUNOSTINTA….

Mi-ati promis ca nu veti mai posta si veti fi mai rezervata , nu de alta dar in primul rind pt. a nu-mi mai da posibiliatea sa judec si sa cad astfel in pacat . Dar va deziceti ! A fost alegerea dvs. Eu insa ma opresc aici deoarece ne este greu sa fim in comuniune ! Sa fiti binecuvintata !