Cuvant pentru atei

[dobrin7m]

MariS
``Calea obisnuita a ateului e cautarea onesta
de sens. El vine incet, incet catre credinta, tot cautand sens si
nemultumit de raspunsurile pe care le primeste din partea diverselor
filosofii sau conceptii. Si deobicei intra in credinta cu tot cu bagajul
de conceptii rationaliste, de care mai apoi se straduieste sa scape.``

Adevarat.
Si eu am fost atee , de aceea vorbesc acum.
Si calea mea a fost cautarea onesta de sens, dar si socurile vietii.
Dar aici este un aspect foarte important de retinut. Rolul nostru fata de ateu. Rolul adevarat. Nu acela de respingere si discreditare ci de explicare stiintifica, pentru ca doar aceasta este limba de ei inteleasa. Asa cum spui si tu. Da, limbajul rational despre credinta. Si apoi, credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Si calea mea a fost cautarea onesta de sens, dar si socurile vietii.
Dar aici este un aspect foarte important de retinut. Rolul nostru fata de ateu. Rolul adevarat. Nu acela de respingere si discreditare ci de explicare stiintifica, pentru ca doar aceasta este limba de ei inteleasa. Asa cum spui si tu. Da, limbajul rational despre credinta. Si apoi, credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.

La mine impactul decisiv a fost intalnirea cu un om al credintei:
parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti: credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de MariS_

parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti: credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumos l-ai descris pe parintele Teofil si mare adevar ai grait despre el.Acelasi mesaj l-am perceput si eu cand ne-am intalnit.Desi eu aveam credinta,doream doar binecuvantarea lui, am reusit sa stam de vorba o vreme si m-a coplesit cu starea asta dumnezeiasca care o transmitea parca prin fiecare por.
Am fost si la cateva conferinte pe care le-a sustinut si reusea sa faca o sala imensa,arhiplina de oameni,parca sa nu rasufle, ca nu cumva din aceasta rasuflare sa piarda vreo vorba de-a lui...:-)Toata lumea parca se straduia sa ii soarba cuvintele..Cred ca oricine s-a intalnit cu parintele Teofil Paraian,nu poate sa nu isi aminteasca toata viata de impactul avut !...Dumnezeu sa-l odihneasca!