legea veche

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Da. Bineînţeles dacă prin "legea veche" înţelegem tot sistemul ceremonial levitic.

pai in ce consta legamantul vechi?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

pai in ce consta legamantul vechi?

Vechiul legământ reprezintă alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu şi conţinea o serie de simboluri, ritualuri, ceremonii specifice menite să îndrepte atenţia iudeilor către Mesia care urma să vină. Sunt o serie întreagă de asemănări, dar mai ales deosebiri între vechiul şi noul legământ.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Vechiul legământ reprezintă alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu şi conţinea o serie de simboluri, ritualuri, ceremonii specifice menite să îndrepte atenţia iudeilor către Mesia care urma să vină. Sunt o serie întreagă de asemănări, dar mai ales deosebiri între vechiul şi noul legământ.

care erau conditiile vechiului legamant?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

care erau conditiile vechiului legamant?

Vechiul legământ era încheiat pe baza promisiunii oamenilor (vom face şi vom drege, vom asculta de Domnul) Ieşirea 24,7. În schimb, Noul Legământ a fost încheiat pe baza promisiunilor "mai bune" ale lui Dumnezeu Evrei 8,6.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Vechiul legământ era încheiat pe baza promisiunii oamenilor (vom face şi vom drege, vom asculta de Domnul) Ieşirea 24,7. În schimb, Noul Legământ a fost încheiat pe baza promisiunilor "mai bune" ale lui Dumnezeu Evrei 8,6.

ce insemna Vechiul Legamant pentru poporul lui Israel?Ce trebuiau ei sa faca?Care era partea lor de la Dumnezeu ca urmare a acestui Legamant?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

ce insemna Vechiul Legamant pentru poporul lui Israel?Ce trebuiau ei sa faca?Care era partea lor de la Dumnezeu ca urmare a acestui Legamant?

Vechiul legământ a fost un fel de contract între părţi: Dumnezeu pe de o parte şi poporul Israel pe de altă parte, acesta din urmă beneficiind de binecuvântare dacă respecta termenii contractuali. Noul Legămând, cam pe acelaşi model e un "contract", însă există anumite diferenţe. Iată câteva dintre ele:

VECHIUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat cu poporul Israel.
2. Încheiat în mod temporar.
3. Ratificat cu sângele animalelor.
4. Încheiat pe baza promisiunii oamenilor.
5. A avut un om ca mijlocitor.
6. Caracterizat prin legea de pe lespezi.
7. Semnul exterior al legământului era circumcizia.
8. Conţinea prevederi temporare şi ceremoniale ce arătau spre venirea Mântuitorului.

NOUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat între Tatăl şi Fiul.
2. Încheiat pentru veşnicii.
3. Ratificat cu sângele lui Iisus Hristos.
4. Încheiat pe baza promisiunilor “mai bune” ale lui Dumnezeu.
5. Are Mijlocitor divin.
6. Caracterizat prin legea din inimă.
7. Semnul exterior al legământului este botezul.
8. Conţine orânduiri de aducere aminte care se referă la marele act al ispăşirii.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Vechiul legământ a fost un fel de contract între părţi: Dumnezeu pe de o parte şi poporul Israel pe de altă parte, acesta din urmă beneficiind de binecuvântare dacă respecta termenii contractuali. Noul Legămând, cam pe acelaşi model e un "contract", însă există anumite diferenţe. Iată câteva dintre ele:

VECHIUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat cu poporul Israel.
2. Încheiat în mod temporar.
3. Ratificat cu sângele animalelor.
4. Încheiat pe baza promisiunii oamenilor.
5. A avut un om ca mijlocitor.
6. Caracterizat prin legea de pe lespezi.
7. Semnul exterior al legământului era circumcizia.
8. Conţinea prevederi temporare şi ceremoniale ce arătau spre venirea Mântuitorului.

NOUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat între Tatăl şi Fiul.
2. Încheiat pentru veşnicii.
3. Ratificat cu sângele lui Iisus Hristos.
4. Încheiat pe baza promisiunilor “mai bune” ale lui Dumnezeu.
5. Are Mijlocitor divin.
6. Caracterizat prin legea din inimă.
7. Semnul exterior al legământului este botezul.
8. Conţine orânduiri de aducere aminte care se referă la marele act al ispăşirii.

care au fost termenii vechiului legamant?

[mirciulica]

În prealabil postat de AdrianAamz

Diavolul e o zeitate doar pentru satanisti.

Si pentru crestini ce e ? Ca din moment ce il invoca atat de des, si ii atribuie o importanta atat de mare, tare mi-e teama ca o asemenea fiinta nu poate avea decat rang de zeitate. Cand il opui pe diavol lui dumnezeu, cand ii atribui acestuia puteri dumnezeiesti, cum ar fi aceea de a influenta cursul lumii, contrar vointei lui dumnezeu, deja inseamna ca il consideri pe diavol un mega-zeu. Voi spuneti ca e "doar" un inger cazut, dar de unde doamne-iarta-ma are ingerul asta cazut (in dizgratia lui dumnezeu carevasazica) aceasta putere fenomenala, de a se opune lui dumnezeu, si de a-i da acestuia planurile peste cap ?

Vezi sectele alea, care cica sunt opera acestuia. Deci daca sectele nu fac parte din planul lui dumnezeu, inseamna ca dumnezeu are o problema. Inseamna ca dumnezeu e un pacalici si ca diavolul e zeul suprem de fapt, din moment ce se pisa pe planul lui dumnezeu. Daca sectele fac parte din planul lui dumnezeu, inseamna ca dumnezeu e diavolul. Sau ca e mana in mana cu el; altfel cine a citit cartea lui Iov ar trebui sa stie deja cum sta treaba :)
De acolo reiese ca Satan nu e nicidecum vreun inger cazut, ci consilierul personal al lui doamne-doamne.

Diavolul este denumirea generica a cetei de ingeri cazuti prin pacatul mandriei si al neascultarii de Dumnezeu, caci au vrut sa fie si ei ...divinitati.

De fapt diavolul e un inger cazut, nu o ceata de ingeri. Ca si-a luat nu stiu ce ingeri cu el asta-i alta poveste. Sau te pomenesti ca Dumnezeu e o ceata de ingeri si el.

Oricum, eu tot n-am inteles de unde ati scos voi povestioara asta mai exact ? Ca in biblie marturisesc ca n-am intalnit-o. Te rog daca se poate sa-mi dai citatul exact. Si sper ca nu e vorba de asta:

"Cum ai cazut din cer,Luceafar stralucitor,fiu al zorilor.Cum ai fost doborat la pamant,tu biruitorul neamurilor!"

Orice om zdravan la cap care citeste acel pasaj in context isi da seama ca acolo e vorba de regele Babilonului, care e comparat cu o stea stralucitoare, Luceafarul, nicidecum de vreun inger razvratit, pe nume Lucifer (desi parca pe Aghiuta il chema Satan)

4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
7. Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
8. Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.
10. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".
11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău.
12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
16. Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?"
18. Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.
19. Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.

Figura de stil e atat de evidenta, incat probabil si un copil de clasa a 5-a ar repera-o fara probleme, de la o posta. Dar na, se pare ca unii n-au auzit de metafora/alegorie/etc..

In fine, tu chiar traiesti in secolul 21 ? Pe bune acum. Eu nu pot sa iau in serios un om care crede in astfel de aberatii, sorry. Unde mai pui ca ele nici macar nu au o baza biblica.
Nicaieri in biblie nu apare aberatia asta cu ingerii care s-au razvratit si si-au facut ei
o gasca denumita generic "diavol". Apare in schimb Satan pe post de inger de incredere al lui doamne-doamne:

6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.
7. Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".
8. Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?"
9. Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?
11. Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"
12. Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta".

Deci dupa cum ziceam, Dumnezeu si Satan sunt mana in mana...sau mai bine spus, Satan face voia lui Dumnezeu, pentru ca satan e doar o unealta, un inger al Domnului.

Diavolul este o realitate extra-naturala, dar totusi reala, si nu e divinitate, ci doar o existenta personala care se opune lui Dumnezeu.

In primul rand, diavolul, dumnezeu, ingerii etc, sunt fiinte imaginare pana la proba contrarie. Adica nu exista decat in niste carti de pe vremea pamantului plat a caror veridicitate nu a fost si nu poate fi probata de nimeni. Ca unii aleg sa creada orbeste in niste povesti de adormit copii e problema lor, si in nici un caz nu inseamna ca daca ei cred in ele automat devin reale. In al doilea rand, chiar in acel taram imaginar, de poveste, diavolul nu se opune lui dumnezeu. El cel mult se poate opune omului, dar numai cu permisiunea lui Dumnezeu. In al treilea rand, daca diavolul s-ar putea opune lui dumnezeu, ar insemna ca dumnezeu nu e omnipotent, sau altfel spus, ca cele doua personaje imaginare sunt pe plan de egalitate in ceea ce priveste potenta. Si deci implicit ca diavolul e si el o divinitate cu acte in regula..

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Vechiul legământ a fost un fel de contract între părţi: Dumnezeu pe de o parte şi poporul Israel pe de altă parte, acesta din urmă beneficiind de binecuvântare dacă respecta termenii contractuali. Noul Legămând, cam pe acelaşi model e un "contract", însă există anumite diferenţe. Iată câteva dintre ele:

VECHIUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat cu poporul Israel.
2. Încheiat în mod temporar.
3. Ratificat cu sângele animalelor.
4. Încheiat pe baza promisiunii oamenilor.
5. A avut un om ca mijlocitor.
6. Caracterizat prin legea de pe lespezi.
7. Semnul exterior al legământului era circumcizia.
8. Conţinea prevederi temporare şi ceremoniale ce arătau spre venirea Mântuitorului.

NOUL LEGĂMÂNT
1. Încheiat între Tatăl şi Fiul.
2. Încheiat pentru veşnicii.
3. Ratificat cu sângele lui Iisus Hristos.
4. Încheiat pe baza promisiunilor “mai bune” ale lui Dumnezeu.
5. Are Mijlocitor divin.
6. Caracterizat prin legea din inimă.
7. Semnul exterior al legământului este botezul.
8. Conţine orânduiri de aducere aminte care se referă la marele act al ispăşirii.

Cred ca e binevenita aceasta sistematizare intre cele doua legaminte. Am sa le folosesc in consideratiile asupra lor dar mai ales asupra Planului lui Dumnezeu cu oamenii. Ca sa intelegem semnificatia lor ar trebui sa ne ridicam deasupra lor si sa sesizam care a fost Planul lui Dumnezeu in vederea mantuirii omului. Acest Plan a cuprins mai multe etape: prima a fost chiar cea din gradina Raiului cand omul trebuia sa creasca in ascultare si iubire de Dumnezeu si pe masura cresterii sale ar fi obtinut si cunostiinta binelui si raului, adica discernerea si intelepciunea, desigur nu prin forte proprii ci prin conlucrarea cu harul Duhului. Legea din gradina Raiului continea o singura porunca, aceea de-a nu manca din pomul cunostiintei binelui si raului. Urmatoarea etapa a fost legamantul incredintat lui Moise, cand Dumnezeu prin Moise da legile Sale in vederea disciplinarii si curatirii de faradelegile ce s-au inmultit printre oamenii acelor vremuri. Acest legamant nu asigura mantuirea ci doar pregatea terenul pentru ea. De aceea se si spune ca a fost temporar, vezi punctul 2. Etapa a treia a inceput odata cu Intruparea Fiului lui Dumnezeu si aducerea unui nou legamant, mai bun, mai desavarsit. Pe ce se bazeaza el? Pe legea din inima, pe legea Harului constituita din cele doua porunci ale iubirii. Cele doua porunci continand, de fapt, toata Legea si prorocii, adica VT, dupa cum ne spune Insusi Iisus. Dar ele nu numai ca le contin, dar le si desavarsesc, adica ceva mai perfect decat acestea doua nu se poate concepe. In ele se cuprinde totul, punandu-le in practica crestinul urca spre desavarsire. Cele doua porunci din inima cuprind in ele si poruncile de pe tablele de piatra, ba chiar mai mult, le desavarsesc. Totul este destul de clar cum anume desavarsesc poruncile din inima pe cele de pe piatra, cele de pe piatra fiind doar exterioare pe cand cele din inima se refera si la ganduri si intentii, nu numai la fapte exterioare. Adica ele ne curatesc si pe dinauntru, nu numai pe dinafara, asa cum bine ne invata Domnul sa curatim si partea dinauntru a paharului nu numai pe cea dinafara. Dar ce se intampla cu porunca a IV-a? E ea cuprinsa in cele doua porunci din inima? Da, e cuprinsa si ea pentru ca acela care Il iubeste pe Dumnezeu din toata inima, acela ii dedica Domnului toate zilele sale nu numai una din sapte. Porunca a IV-a se desavarseste atunci cand noi dedicam lui Dumnezeu tot timpul nostru, nu doar a saptea parte. Dar oare biserica primara, cea apostolica, respecta aceasta cerinta, a dedicarii totale fata de Dumnezeu? Da, MAI ALES biserica primara a respectat cu strictete aceasta grea si nobila cerinta. Cum? Frangand painea in fiecare zi, punand toata averea fiecaruia la dispozitia bisericii, lucrand toti pentru toti, nu fiecare pentru el, slujind toti pentru toti, nu pentru sine, rugandu-se unii pentru altii, nu doar pentru sine si rugandu-se tot timpul, nu doar in anumite intervale. Ei aveau o dedicare totala fata de Dumnezeu. Erau in odihna Domnului zi de zi, caci respectand cele doua porunci din inima chiar Domnul ii odihnea pe ei. Nici o biserica din ziua de azi nu mai are o asemenea dedicare, chiar daca unele pretind aceasta. Ca sa pretinzi ca esti asemenea bisericii apostolice trebuie nu numai sa declari aceasta, ci sa faci exact ceea ce faceau ei: o dedicare TOTALA. Cand si de ce a renuntat biserica la aceasta dedicare totala, e o intrebare la care nu-i cunosc raspunsul, poate din motive obiective, cum ar fi raspandirea pe un teritoriu foarte mare, sau poate alte motive, nu stiu, cert e ca s-a pierdut acea ravna si acea dedicare totala a primilor crestini, ramanad doar oaze de asemenea dedicari, in manastirile de ieri si de azi.
Deci testamentul cel nou l-a inlocuit pe cel vechi asa cum se arata si in Evrei, cap.8:
6. Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe.
7. Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul.
10. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.
11. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său zicând: Cunoaşte pe Domnul! - căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor;
12. Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
13. Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire.
Iar inlocuirea s-a facut pe baza desavarsirii celui de-al doilea.
Har, smerenie si jertfa de sine.