Un copil cu malformatii trebuie avortat?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotsman

Interesant,problema de nuanta,cat mantuirea cuiva.In teorie,nu ma refer la BC ci in general,totul pare pus in ordine.In practica,rata avorturilor si scaderea varstei la care se produc,spun o alta poveste,pe care multi o ascund sub pres,fie pentru imagine,fie pentru ca nu fac nimic sa o amelioreze,fie ca nu intereseaza,fie din alte motive.

Situatia la care s-a ajuns,din acest punct de vedere in RO,este o dovada clara a diferentei ce se casca precum o prapastie intre nivelul declarativ si cel faptic.Adica realitatea bate intentia.Se pot invoca discutii in cazuri de execeptie dar aici situatia,prin ponderea ei,este una la nivel ridicat si nu doar izolat.Adica o mare parte a celor care ajung in acesta situatie, fara sa fie intr-o situatie de exceptie,ori ignora cu intentie povetele Bisericii,ori nu stiu si nici nu-i intereseaza,ori habar nu au avut niciodata la modul concret.

Eu sper că nu vă faceţi iluzii că în spatele declaraţiilor de încredere în Biserică, ori în spatele declaraţiilor oamenilor că sunt credincioşi s-ar afla vreo realitate. Marea majoritate a românilor au încetat de mult să-şi practice credinţa. Cine, de pe acest forum, îşi întâlneşte cu regularitate vecinii de la bloc duminica, la biserică ? Oamenii se declară credincioşi, fără a fi astfel. Mai exact, ei (mare lor majoritate) cred într-un vag dumnezeu al filozofilor, dar nu în Dumnezeul cel viu al lui Avraam, Isac şi Iacob. E mare diferenţă şi între credinţă şi practicarea credinţei. Degeaba eu cred că Dumnezeu există, dacă mă comport ca şi când Dumnezeu nu ar exista. Că scris este "nu cel ce zice "Doamne, Doamne! (...) ci cel ce face voia Mea".

Intr-o tara in care Biserica,in preferintele referitoare la increderea romanilor in institutii,ocupa in mod traditional un loc in primele pozitii,rata avorturilor(mai nou si a etnobotanicelor>5%din populatia tarii consuma asa ceva!)spune ca ceva nu se potriveste in acesta imagine. Ori Biserica nu mai reuseste sa ajunga la oameni in mod eficient ori oamenii nu mai sunt interesati de ea si fac cum ii taie capul.In ambele situatii este evident ca ceva nu este deloc cum ar trebui sa fie.Romanii ocupa ultimele pozitii in UE cu privire la speranta de viata,salarii,conditii de sanatate,pensii si lista poate continua din pacate.Avorturile,scaderea dramatica a natalitatii si mai nou consumul in crestere de droguri intre adolescenti intregesc imaginea lejer intunecata.

Situaţia este chiar mai gravă decât atât: nu numai că România este în budă morală, dar Europa toată şi chiar şi America este astfel. Particularitatea României este că avem în spate nu numai 20 de ani de liberalism, ci încă 40 de comunism. Capra noastră stă să crape, dar nici capra vecinilor nu se simte prea bine şi parcă nu mai behăie ca odinioară. Dacă aveţi impresia că în Scoţia moralitatea e în creştere, comparaţi sociometrii din zilele noastre cu cele de acum 60 de ani pentru aceeaşi populaţie şi veţi sesiza, în mod sigur, diferenţe de indici în privinţa nupţialităţii, divorţialităţii, procent de copii din familii monoparentale, consum de droguri, avorturi şi ce mai doriţi dv. Mie mi se pare mai mult o megatendinţă decât un caz izolat românesc.

Există un proiect de lege asupra intrării în legalitate a vrăjitoarelor ? Ştirea a făcut înconjurul lumii catolice şi am aflat-o pentru prima dată de pe siturile tradiţionaliştilor americani: li se părea incredibilă. Dar, deocamdată, în România nu este legalizată "căsătoria" homosexuală, nici eutanasia, precum în U.K. Uciderea copiilor care au depăşit trimestrul I de sarcină, în principiu nu este permisă precum în U.K. Pe astea cum de nu le vedeţi ?

Ce vreau sa spun:eu cred,impartial,ca a venit clipa ca cei care pot face ceva sa-si sporeasca eforturile.Metodele clasice se pare,din practica,ca nu prea mai dau rezultate si s-ar impune o lupta mult mai viguroasa si fatisa contra acestor flageluri.In caz contrar, nu in multi ani, tara asta se va reconfigura si nu stiu daca in bine.Dar fiecare cum isi asterne asa doarme.

Nu există nici o altă metodă decât propaganda credinţei. Orice alt mijloc va da greş. Nimic solid nu se poate construi pe nisip şi nu există alt fundament tare decât cel al credinţei. Aşa cum teologia morală este emergentă teologiei dogmatice, moralitatea unei lumi şi a unei epoci este consecinţa credinţei oamenilor care alcătuiesc acea lume şi acea epocă. Nu depravarea morală duce la disoluţia credinţei, ci invers: disoluţia credinţei duce automat, în mai puţin de o generaţie, la depravare şi perdiţie.