Dumnezeu este iubire

În prealabil postat de calator prin ploaie

" "Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu : toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi.
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuşi a făcut şi face cunoscut iubirea şi mila Sa infinită. Când Moise s-a rugat: "Arată-mi slava Ta", Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea" (Exod 33,18.19). Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise "şi a strigat: 'Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul'". (Exod 34,6.7). "El este milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate", pentru că "Îi place îndurarea". (Iona 4,2; Mica 7,18).
Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumărate dovezi ale iubirii Sale din ceruri şi de pe pământ. "

Dumnezeu este IUBIREA insasi, iar noi trebuie sa-i oferim iubirea noastra!
Doamne ajuta!

CORECT era sa dai sursa textului citat:
Citat din "Calea catre Hristos" , Capitolul 01- "Iubirea lui Dumnezeu fata de om", scrisa de Ellen G. White, membru fondator al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

"Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu : toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi.
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuşi a făcut şi face cunoscut iubirea şi mila Sa infinită.......”

Daca ne declaram crestini ortodocsi, si daca sutem crestini ortodocsi, din respect pentru credinta noastra si din respect pentru cei de alte credinte, trebuie sa spunem sursa textelor pe care le postam. Sa nu gasim oare si din bogatia gandirii Sfintilor parinti din ortodoxie ceva potrivit pentru Iubirea lui Dumnezeu pentru om?
Exista mai multe site-uri ale credinciosilor Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si sunt si mai multe site-uri dedicate lui Ellen G. White. Un „dialog” corect ne obliga sa spunem carei credinte apartinem. Nu trebuie sa ne rusinam si nici nu trebuie sa ne mandrim cu credinta noastra. Si in primul caz si in cel de-al doilea, nu suntem demni de marea Iubire a lui Dumnezeu pentru noi.

De multe ori ii spun: "Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!". E o minune cum de mai traiesc. Printre alte boli ale mele, am si cancer la hipofiza. S-a facut acolo o tumoare care creste si apasa pe nervul optic. De-asta nu mai vad acum. Ma doare infricosator. Ma rog, insa, ridicand Crucea lui Hristos cu rabdare.
Vedeti inima mea cum este? S-a marit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Si cu cat merg, o sa se inrautateasca. Se va mai mari, o sa-mi fie greu sa vorbesc. Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este pentru pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca.
Ma bucur ca o am, ca sa fiu si eu partas la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. Caci "pe cine il iubeste, Domnul il cearta" (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebita bunavointa a lui Dumnezeu, Care ma cheama sa patrund in taina iubirii Lui si prin harul Lui sa ma straduiesc sa-I raspund. Dar eu nu sunt vrednic. O sa-mi spuneti: "Toate astea pe care ti le descopera Dumnezeu nu te fac vrednic?" Acestea ma judeca. Pentru ca ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu mi-a dat multe harisme, dar eu nu am raspuns, m-am dovedit nevrednic. Stradania, insa, n-am parasit-o. Poate ca Dumnezeu o sa-mi dea ajutorul Lui, ca sa ma daruiesc iubirii Sale.
Pentru aceasta nu ma rog ca sa ma faca Dumnezeu bine. Ma rog sa ma faca bun. Sunt incredintat ca Dumnezeu stie ca ma rog. Insa ma rog pentru sufletul meu, ca sa-mi ierte pacatele.
Nu ma framanta daca si cat traiesc. Asta am lasat-o in seama iubirii lui Dumnezeu. Se intampla de multe ori ca cineva sa nu vrea sa-si aduca aminte de moarte. Este pentru ca doreste viata. Aceasta este, dintr-un punct de vedere, o dovada a nemuririi sufletului. Insa, "si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Indata ce inchidem ochii, ii vom deschide in vesnicie. Ne vom infatisa inaintea lui Hristos. In cealalta viata vom trai "mai intiparit" harul lui Dumnezeu.

Citat din
Boala ca iubire a lui Hristos
Parintele Porfirie Kavsokalivitul
www.crestinortodox.ro

"Candva ajunsesem pe patul de moarte. Patisem o infricosatoare hemoragie gastrica datorita cortizonului pe care mi l-au dat la spital, cand am facut operatia la ochiul pe care, in cele din urma, l-am pierdut. Atunci locuiam intr-o colibioara; inca nu zidisem manastirea. Din pricina istovirii, nu stiam cand e noapte si cand este zi. Am ajuns la moarte si, totusi, am trait. Am slabit mult. Mi s-a taiat pofta de mancare. Trei luni de zile am trait cu trei linguri de lapte pe zi. Am fost salvat de-o capra!
Traiam cu gandul plecarii. Am simtit o mare bucurie la gandul ca-L voi intalni pe Domnul. Aveam adanc inlauntrul meu simtamantul prezentei lui Dumnezeu. Si Dumnezeu a voit atunci sa ma intareasca si sa ma mangaie cu ceva preabinecuvantat. (...)
Nu voiam sa ma gandesc la iad, la vami. Nu-mi aminteam de pacatele mele, desi aveam multe. Le-am lasat in urma. Imi aminteam numai de iubirea lui Dumnezeu si ma bucuram. Si ma rugam: "Pentru iubirea Ta, Dumnezeul meu, sa fiu si eu acolo. Insa, daca pentru pacatele mele trebuie sa merg in iad, atunci sa ma aseze iubirea Ta oriunde voieste. Ajunge sa fiu impreuna cu Tine".


Atatia ani am trait in pustie mangaierea lui Hristos. Ziceam intru sine: "Daca merg sus in cer si Dumnezeu imi zice: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? (Matei 22, 12) Ce cauti aici?, o sa-I spun: Tot ce voiesti Tu, Domnul meu, tot ce voieste iubirea Ta, unde vrea iubirea Ta sa ma aseze. Ma predau iubirii Tale. Daca voiesti sa ma asezi in iad, aseaza-ma, destul imi este sa nu pierd iubirea Ta!"
Aveam simtamantul pacatoseniei mele; de aceea rosteam neincetat inlauntrul meu rugaciunea Sfantului Simeon Noul Teolog: "Stiu, Mantuitorule, ca altul ca mine n-a gresit Tie, nici a facut faptele pe care le-am facut eu. Dar si aceasta stiu, ca marimea greselilor mele si multimea pacatelor mele nu covarsesc rabdarea cea multa a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea inalta."
In tot acest timp aveam dureri infricosatoare in tot trupul meu. Ceilalti ma vedeau murind. Eu ma predasem iubirii lui Dumnezeu. Nu ma rugam sa ma izbaveasca de dureri. Dorul meu era sa ma miluiasca. Ma sprijinisem de El, asteptam sa lucreze harul Lui. Nu ma temeam de moarte. Mergeam la Hristos. Precum v-am spus, ziceam necontenit rugaciunea Sfantului Simeon Noul Teolog, dar nu din interes, nu ca sa-mi dea sanatate. O simteam cuvant cu cuvant.

Fragmente din "Boala ca iubire a lui Hristos"
Parintele Porfirie Kavsokalivitul
www.crestinortodox.ro

[cristiboss56]

În prealabil postat de volga

CORECT era sa dai sursa textului citat:
Citat din "Calea catre Hristos" , Capitolul 01- "Iubirea lui Dumnezeu fata de om", scrisa de Ellen G. White, membru fondator al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

"Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu : toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi.
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuşi a făcut şi face cunoscut iubirea şi mila Sa infinită.......”

Daca ne declaram crestini ortodocsi, si daca sutem crestini ortodocsi, din respect pentru credinta noastra si din respect pentru cei de alte credinte, trebuie sa spunem sursa textelor pe care le postam. Sa nu gasim oare si din bogatia gandirii Sfintilor parinti din ortodoxie ceva potrivit pentru Iubirea lui Dumnezeu pentru om?
Exista mai multe site-uri ale credinciosilor Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si sunt si mai multe site-uri dedicate lui Ellen G. White. Un „dialog” corect ne obliga sa spunem carei credinte apartinem. Nu trebuie sa ne rusinam si nici nu trebuie sa ne mandrim cu credinta noastra. Si in primul caz si in cel de-al doilea, nu suntem demni de marea Iubire a lui Dumnezeu pentru noi.

CREDINTA DREAPTA , ORTODOXIA , ESTE SINGURA CARE ESTE LUCRATOARE SI MANTUITOARE , in rest avem libertatea de a alege , dupa mintea , dragostea si credinta fiecaruia !

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de cristiboss56

CREDINTA DREAPTA , ORTODOXIA , ESTE SINGURA CARE ESTE LUCRATOARE SI MANTUITOARE , in rest avem libertatea de a alege , dupa mintea , dragostea si credinta fiecaruia !

Draga Cristi bossule, apoi eu am scris ceva frumos , ce mi-a placut....Si nu are nici o legatura cu adventistii care ma lasa rece ! Si nu tot "sugera" subtil ori mai putin ca as fi o ispita....Dumnezeu e cel care imi stie exact sufletul, nu omul....Doamne ajuta!

[Ana-Maria N]

http://www.trilulilu.ro/scufy5439/5ff1e5ae8b0318

[cocorel]

În prealabil postat de vultur77

Oare am citit bine ce ai scris? Iti pierzi timpul cu literatura eretica? Esti bine?

Bine ti-ai ales numele.Stiu ca eu ar trebui sa dispar de langa tine.

În prealabil postat de Ana-Maria N

Nu am citit toata cartea...Doar ce am postat.


P.S: Rog nu aruncati cu oua, doar pentru ca nu am facut o alegere buna in postare!

Stai linistita n-au fost decat doua oua.Si alea de vultur.

[Ana-Maria N]

Intrebare:
Oare Dumnezeu mă iubeşte şi pe mine? Pentru că nu are nici un motiv să mă iubească, decât că sunt creaţia Lui. De ce suferă Dumnezeu pentru căderile oamenilor? Tare mult mă frământă aceste întrebări şi nu are cine să mă lămurească. Slava lui Dumnezeu că existaţi!
Liliana

Raspuns-Maica Siluana:
Citind şi recitind scurtul tău mesaj, Liliana, a năvălit în mine o durere pe care mă străduiesc să o descifrez. Mă doare afirmaţia ta că Dumnezeu "nu are nici un motiv sa te iubească"! Oare ce mă doare în ea?
În primul rând, cred că mă doare faptul că Dumnezeu e atât de necunoscut pentru noi. Nu-L cunoaştem, chiar dacă suntem credincioşi. Nu-L cunoaştem aşa cum ne spune El că este, ci aşa cum ni-l prezintă alţii. Numai oamenii din jurul nostru ne învaţă că trebuie să merităm iubirea, că trebuie sa facem eforturi ca s-o meritam. Nu? Să fim cuminţi, să luam note mari, să facem aşa şi aşa... Astfel noi Îl privim pe Dumnezeu prin ochelarii pe care ni i-au pus cei care ne vorbesc despre iubire şi despre Dumnezeu. Şi cred că nu avem de ales, o vreme. Dar numai o vreme. Pentru că vine ceasul în care suntem chemaţi să ne asumăm o relaţie directă şi vie cu Dumnezeu. Să-L privim aşa cum ne spune El că este, să-L cunoaştem trăind Poruncile Lui şi spunându-I în rugăciune toate ale noastre. Atunci vom înţelege altfel cuvântul Apostolului Iubirii că "Dumnezeu este Iubire"! Atunci vom înţelege şi vom simţi că El iubeşte pentru că este Iubire, nu pentru că cineva merită sau nu, ca noi!
DA, Dumnezeu ne vede dincolo de aparenţe, ne vede în întregul nostru, ne vede şi cum nu suntem încă! Să citeşti Sfintele Evanghelii şi să vezi, de exemplu, cum îl iubeşte Domnul pe Sfântul Petru care, deşi Îl iubeşte mult, mult pe Domnul, face lucruri care Îl întristează pe Domnul. Dar Domnul îl iubeşte şi-l mustră din iubire. Mustrarea era pentru trezire, pentru conştientizare, pentru devenire, nu pentru a-l umili sau pedepsi, cum facem noi!
Este în om, copil drag, ceva ce este întotdeauna demn de iubire. E o scânteie pe care nici o întinăciune nu o poate întina. Când cineva ne priveşte cu iubire, adică fără judecată, vede acel ceva. Când ochiul omului este rănit, bolnav de invidie (încă de la Abel şi Cain), de frică, de neîncredere, de ambiţie, de pofte păcătoase, şi alte patimi, el nu mai vede acel ceva, ci propria sa urâţenie proiectată pe celălalt. Când ochiul devine curat, ca la sfinţi, orice ar face cineva, e iubit. Iubirea sfântului e ca iubirea lui Dumnezeu, pentru toţi la fel. Numai că aceeaşi iubire e trăită cu bucurie şi drag pentru cei care aleg să facă binele şi cu durere, milă şi rugăciune pentru cel care face rău, făcându-şi astfel sieşi rău.
Ce e şi mai dureros este că am învăţat să ne privim şi pe noi înşine cu ochii celor care ne-au rănit. Dacă ne-au spus părinţii sau învăţătorii că suntem proşti, că nu suntem buni de nimic, sau au râs copiii de noi că suntem nu ştiu cum, noi ne însuşim acel punct de vedere şi ne privim astfel, deşi ştim că nu suntem chiar aşa sau numai aşa. Şi, în felul acesta, în loc să luptăm să schimbăm în bine ce nu e bine la noi, rămânem cufundaţi în părerea proastă şi deznădejde... Aşa nu mai învăţăm dragostea dumnezeiască, ci numai pe cea pentru merite, pentru "note" !
Poate că şi tu ai experienţe cum putem iubi pe cineva pentru ce va fi, deşi nu este încă. De exemplul, semeni o floare care îţi este dragă, o aştepţi cu nerăbdare să răsară şi, când apar primele frunzuliţe, te bucuri, şi o iubeşti. Nu? De ce? Petru că tu ştii cum va fi ea, ştii ce va deveni, şi ştii că fără aceste smerite frunzuliţe, minunea de floare nu va fi! Şi dacă cineva rupe sau răneşte frunzuliţele, te întristezi, nu? Cam aşa suferă şi Dumnezeu pentru căderile noastre. Când eu fac ceva rău, pe mine mă rănesc, rănesc acele frunzuliţe care, crescând, ar sfârşi în înflorirea acelui ceva din mine care e chiar minunea ce sunt chemată să devin.
Dar mai multe despre toate acestea vei descoperi, copil drag, vorbind direct cu Domnul. Citeşte Sfânta Scriptură, fii atentă la dragostea lui Dumnezeu pentru om şi, când ceva de acolo te atinge, simţi că-ţi vorbeşte ţie anume, roagă-te, vorbeşte cu Domnul sau taci şi ascultă acea mişcare de uimire si de bucurie a sufletului tău! Atunci şi acolo vei simţi şi înţelege iubirea lui Dumnezeu şi nu vei mai simţi nevoia să întrebi "de ce?". Această întrebare e a raţiunii egoului care ne strică înţelegerile duhovniceşti prin argumente şi contraargumente. Rugăciunea te va învăţa cum să ieşi din aceste curse ale vrăjmaşului. Apoi, să ai părinte duhovnic, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cu dor şi cu drag, cât mai des, cu Domnul şi vei învăţa şi mai multe şi mai profund!
Cu drag mult în Domnul,
M. Siluana

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/290

[cocorel]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Greseala este a mea, nu a lui. Am gresit postand fraze ale unei autoare neortodoxe si astfel conducand, fara sa vreau, la smintire pe altii.
Este bine venita oricand o mustrare pentru indrepare, venita cu dragoste din partea unui frate in Hristos.
Sa-mi fie cu iertare!

N-am zis ca cibneva greseste da am avut ieri o dipozitie asa vesela si cand am vazut nick ul Vultur,eu fiind COCORel mi-a venit sa fac o gluma.

În prealabil postat de vultur77

Pe viitor,ar fi mai bine sa nu te framante prea tare treburile altora,caci dupa cum vezi,daca taceai filozof ramaneai.

Cat despre disparut, poti sa stai linistit ca nu o sa te mananc,dar daca esti de alta confesiune incearca sA MA LASI CA NU-S CURIOS !!!

Nu vreau sa raman filozof pe motiv ca n-am fost niciodata.Si mai lasa mina asta grava parcaai fi Grinch care a furat Craciunul.

Sunt ortodox.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cocorel

Bine ti-ai ales numele.Stiu ca eu ar trebui sa dispar de langa tine.


Stai linistita n-au fost decat doua oua.Si alea de vultur.

Greseala este a mea, nu a lui. Am gresit postand fraze ale unei autoare neortodoxe si astfel conducand, fara sa vreau, la smintire pe altii.
Este bine venita oricand o mustrare pentru indrepare, venita cu dragoste din partea unui frate in Hristos.
Sa-mi fie cu iertare!