casatorie

[citibe]

Vin şi eu cu puţin mea experienţă de viaţă. Nu-i ascultaţi pe cei ce vă îndeamnă să vă faceţi întâi un rost în viaţă. Cu minciuna asta am stat şi noi, până ne-am căsătorit la 26 de ani, deşi eram prieteni... din clasa a XI-a. Mda, fireşte, fără vreun "rost" marcant în viaţa. Realitatea e că rosturile se fac împreună, după aceea. Dacă sunteţi hotărâţi s-o faceţi şi ştiţi că faceţi pasul acesta pentru totdeauna, faceţi pasul. Nu-i ascultaţi nici pe cei care vă sperie cu divorţul. Sunt abureli, nu poţi avea nicio garanţie că dacă te căsătoreşti când eşti mai "copt" nu vei divorţa: garanţia adevărată e credinţa. Indiferent cu cine v-aţi căsători, în deceniile de viaţă care urmează vor fi multe ispite. Vă veţi mai îndrăgosti fiecare încă de vreo 3-4 ori, dacă nu şi mai bine, vă veţi certa ca chiorii între voi şi cu părinţii, dar, dacă nu veţi uita de Dumnezeu, dacă nu veţi uita că sunteţi una, dacă nu veţi uita că pe părinţi "i-aţi lăsat" pentru a fi împreună, dacă nu veţi uita că toate sunt ispite şi trec, veţi reuşi. De părinţi să nu vă temeţi, nu vă vor lăsa de izbelişte. Iar după ce vă veţi lua, să nu staţi cu ei :). Mai bine cu chirie, iar dacă nici aşa nu se poate, făceţi-vă camera voastră "tabu". Iar dacă vor interveni între voi şi trebuie să alegi a cui e dreptatea, între părinţi şi soţ întotdeauna are dreptate soţul ! :D Faceţi aşa şi veţi fi fericiţi.

[Eugen7]

În prealabil postat de citibe

Vin şi eu cu puţin mea experienţă de viaţă. Nu-i ascultaţi pe cei ce vă îndeamnă să vă faceţi întâi un rost în viaţă. Cu minciuna asta am stat şi noi, până ne-am căsătorit la 26 de ani, deşi eram prieteni... din clasa a XI-a. Mda, fireşte, fără vreun "rost" marcant în viaţa. Realitatea e că rosturile se fac împreună, după aceea. Dacă sunteţi hotărâţi s-o faceţi şi ştiţi că faceţi pasul acesta pentru totdeauna, faceţi pasul. Nu-i ascultaţi nici pe cei care vă sperie cu divorţul. Sunt abureli, nu poţi avea nicio garanţie că dacă te căsătoreşti când eşti mai "copt" nu vei divorţa: garanţia adevărată e credinţa. Indiferent cu cine v-aţi căsători, în deceniile de viaţă care urmează vor fi multe ispite. Vă veţi mai îndrăgosti fiecare încă de vreo 3-4 ori, dacă nu şi mai bine, vă veţi certa ca chiorii între voi şi cu părinţii, dar, dacă nu veţi uita de Dumnezeu, dacă nu veţi uita că sunteţi una, dacă nu veţi uita că pe părinţi "i-aţi lăsat" pentru a fi împreună, dacă nu veţi uita că toate sunt ispite şi trec, veţi reuşi. De părinţi să nu vă temeţi, nu vă vor lăsa de izbelişte. Iar după ce vă veţi lua, să nu staţi cu ei :). Mai bine cu chirie, iar dacă nici aşa nu se poate, făceţi-vă camera voastră "tabu". Iar dacă vor interveni între voi şi trebuie să alegi a cui e dreptatea, între părinţi şi soţ întotdeauna are dreptate soţul ! :D Faceţi aşa şi veţi fi fericiţi.

Iata o postare pragmtica. Felicitari.
Doamne ajuta.

Toti cei care si-au spus parerea aici, fiecare, a spus cate un adevar. Daca domnisoara in cauza va citi cu atentie, cu luare aminte ce s-a scris va gasi raspuns la intrebarea ei.

Din postarea fiecaruia poti extrage ceva bun. Trebuie doar sa fi fi convinsa ca vrei sa afli solutia corecta si nu cea preferata de tine.
Casatoria fara consimtamantul parintilor este trista pentru tinerii apropiati de parintii lor.
Dar nu mi se pare a fi chiar un esec o casatorie fara consimtamantul lor. Parintii, pana la urma se vor imbuna si isi vor ajuta copii. Daca nu, inseamna cu nu sunt parinti prea iubitori… Mai bine o casatorie fara consimtamantul lor decat un concubinaj cu acordul parintilor.
Ca ai terminat sau nu facultatea, ca ai sau nu o situatie materiala sunt doar niste conditii care usureaza sau ingreuiaza convietuirea dar daca este DRAGOSTE restul nu mai conteaza. Daca in unirea voasta il aveti pe Hristos, daca El este temelia familiei voastre greutatile vor fi purtate mai usor. Greutatile vietii intaresc legatura in fam tinere bazate pe dragoste adevarata, pe dragostea intru Hristos.
Solutia cea mai buna o poti afla de la duhovnic. Dumnezeu ti-l scoate in cale pe cel BUN. Cu el trebuie sa ti legatura timp indelungat si atunci vezi roadele.
Pe forum gasesti solutii dar iti trebuie mult discernamant, multa rabdare, sa intelegi, multa luare aminte la ce citesti. La o privie fugara toare par … vorbe. Dar fiecare parere conteaza si poate fi de folos...
Domnul Hristos si Blanda Lui Mama sa te apere de rele !

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Casatoria fara consimtamantul parintilor este trista pentru tinerii apropiati de parintii lor.Dar nu mi se pare a fi chiar un esec o casatorie fara consimtamantul lor… Mai bine o casatorie fara consimtamantul lor decat un concubinaj cu acordul parintilor.

Exact asta sustin si eu.
Doamne ajuta.

În prealabil postat de Eugen7

Exact asta sustin si eu.
Doamne ajuta.

Asa este, am citit si eu postarile tale. Inseamna ca avem dreptate. Si multi sustin asta.
Doamne ajuta!

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Asa este, am citit si eu postarile tale. Inseamna ca avem dreptate. Si multi sustin asta.
Doamne ajuta!

"Din gura a doi sau trei sa se statorincesca tot adevarul".

Din nefereicire sunt parinti care isi indeamna copiii sa traiasca in curvie (desfranare) pana isi termina scolile si se realizeaza socio-profesional, desi tinerii au varste intre 20 si 24 de ani. Ba unii parinti chiar ii indeamna pe tinerii casatoriti sa nu aiba copii cand sunt tineri, ca au ei timp mai tarziu... ii indeamna chiar sa faca avorturi. Din pacate aceasta este o realitate si nu doar simple fictiuni.

In aceste situatii tragice tinerii casatoriti sa isi aduca aminte ce spune Iisus: "Cel ce iubieste pe tatal sau pe mama sa mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" si "Cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele si le implineste."

Porunca a 5-a spune sa ne cinstim parintii. Deci trebuie sa ascultam de ei doar atunci cand ei urmeaza invatatura lui Hristos, a Bisericii. Pacatul aduce moartea.
Chiar daca parintii nu asculta de Hristos, de Biserica, si atunci trebuie sa le acodam cinstea cuvenita, insa nu trebuie sa ascultam de ei, nu trebuie sa urma indemnurile la pacate, ci trebuie sa ascultam de Hristos, de Biserica, de preotii duhovnici.

Cand Sfintiilor Apostoli Petru si Ioan li s-au cerut de catre mai marii preotilor sa nu mai vorbeasca despre Iisus, Sfantul Petru plin de Duh Sfant a spus: "Cugetati si voi daca se cuvine sa ascultam mai mult de voi decat de Cuvantul lui Dumnezeu".

Doamne ajuta. Hristos a inviat.