Citat:
În prealabil postat de ana ana
Ma tot framanta un gand, incerc sa aflu un raspuns si m-am gandit sa deschid un topic in speranta ca voi afla cateva pareri referitoare la felul in care trebuie sa gandim inainte de primirea Sfintei Impartasanii!..
Cu totii stim ca Taina Sfintei Spovedanii este de un real folos tuturor crestinilor, este considerata "al doilea Botez", si singura posibilitate prin care ne putem curata de pacate si mantui!
Tot la fel de bine se stie si faptul ca e pacat impotriva Duhului Sfant sa crezi ca pacatele spovedite cu parere de rau (urmarea canonului dat si nerepetarea lor) nu se iarta prin dragostea lui Dumnezeu care cheama toti pacatosii la pocainta.
Impartasirea cu nevrednicie este iar un pacat foarte mare, dar si refuzarea Impartasaniei cand pacatosul a marturisit pacate mari(chiar daca s-a spovedit si i s-a dat dezlegare de catre duhovnic in urma pocaintei lui), fiindca aceste ganduri vin de la diavol si te determina sa stai departe de Trupul si Sangele Mantuitorului.
Deci fratilor, cum credeti voi ca trebuie sa gandim in momentul in care trebuie sa mergem la Sfanta Impartasanie?
Evident, "cu frica si cu cutremur", dar e bine sa ne amintim in continuare toate pacatele facute? Sau sa ne consideram curati( datorita Spovedaniei) sa nu ne mai gandim la nici un pacat facut si sa mergem cu inima deschisa...
E normal sa ne ma gandim la toate relele facute daca ne-am spovedit si ne-am cait pentru ele si am primit dezlegare?
Astept parerile voastre. MULTUMESC!
|
Nu cred ca e vorba aici numai de pacat. E vorba mai ales de jertfa. Noi nu meritam Trupul si Sangele Mantuitorului nici daca n-am fi facut nici cel mai mic pacat, pentru ca datori suntem sa plinim Cuvantul Domnului nu pentru El, ci pentru noi. Sfanta Impartasanie este un dar din partea Mantuitorului, asa cum bine spunea Marimira, dar acest dar trebuie primit nu numai in stare de curatenie sufleteasca, ci si in stare jertfa. Tu te unesti prin impartasire cu Cel ce s-a jertfit, cu Cel ce este Jertfa Absoluta, nu iei un simplu medicament, o pastila contra mortii, nu, tu te unesti cu JERTFA, cu IUBIREA, cu VIATA. Nu poti, sloi de gheata fiind, sa iei "pastila" de incalzire, nu poti, egoist fiind, sa iei "nasture" pentru mila si nu poti, mort fiind, sa faci "transfuzie" de viata. Nu se leaga, nu se prinde, nu ramai cu nimic. Nu poti tine apa cu degetele raschirate. Conteaza starea inimii foarte, foarte mult. Stare de jertfa, stare de iubire, cat mica, cat de neinsemnata, dar trebuie sa existe. Impartasirea e spre indumnezeire, nu uitati acest "amanunt". Te faci una cu Dumnezeu, dupa Har binenteles, nu dupa fiinta.
Har, smerenie si jertfa de sine.