Inchizitia

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

In cazul sfantului Antim Ivireanul acesta nu a fost omorat datorita patriarhului si nici macar a domnului fanariot. Fusese condamant la exil intr-o manastire pe Muntele Sinai, dar a fost omorat pe drum de turcii din garda. Scrie ca sultanul daduse porunca pentru omorarea lui http://www.univ-ovidius.ro/btcassian..._ivireanul.htm
" Tot dovadă de patriotism au fost şi cele două încercări ale lui Antim de a scutura jugul turcesc, prin colaborarea cu Petru cel Mare în lupta de la Stănileşti, din 1711, şi prin apropierea de austrieci, în 1716. Acest lucru i-au adus arestarea... din cauza domnitorului fanariot."
Despre caterisirea din partea patriarhului Constantinopolului poate fi ori o informare partizana a domnitorului fanariot ori, cel mai probabil, un patriarh nu prea vrednic, cum nu a fost nici primul nici ultimul.
Aceasta e si marea diferenta, noi putem sa spunem ca un patriarh a fost nevrednic sau chiar eretic, pentru ca nu avem dogma infailibilitatii. In schimb chiar la conciliul Vatican I reprezentantii catolici ce se opuneau infailibilitatii au adus ca argument cazul papie Honoriu I, condamnat ca eretic de un sinod ecumenic pentru pozitia sa fata de monotelism: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Honoriu_I
Oricum, asa cum vedem in niciun caz patriarhul Constantinopolului n-a condamnat la moarte.

Termenul de "cezaro-papism" (observam cum cuprinde in el referire la papa, ca o gluma) a fost inventat in secolul XVIII si catolicii apoi l-au utilizat impotriva BO. Aceste termen desemeaza un suveran care detine si puterea politica si cea spirituala. Aceasta de fapt nu s-a intamplat aproape deloc, asistam mai mult al incercari de a se impune in viata Bisericii.
De exact acelasi tratament au beneficiat si episcopii Romei atunci cand Roma era parte din imperiul roman de rasarit. Imparatul aproba numirea unui papa, chiar la discutia despre primat si Sf. Grigorie venise vorba de papa Pelagius I si II. Papa Pelagius I este numit reprezentant al Romei la Constantinopol, iar imparatul il inchide pentru a aproba momofizismul. Apoi Pelagius I este ales papa ca si candidat al imparatului. La inceput se opune imparatului, dar apoi adopta si el pozitia monofizita a imparatului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Pelagius_I
Ca sa nu mai spunem de papa Martin I, arestat de imparat si apoi condamnat la moarte, dar in final doar exilat. Apoi, odata cu papa Adrian I incepe colaborarea Romei cu francii, acestia din urma incercand sa impuna papii favorabili lor si mai ales sa impuna eroarea lor, Filioque. In scrierile ortodoxe se mai spune ca Roma a fost acaparata de franci (apoi si germani), disparand Roma latina.

Legat de inchizitie, cum am mai spus, chiar daca nu ar fi fost nici macar o condamnare la moarte sau tortura, important e ca aceasta a fost doctrina BC, a facut parte din practica si invatatura ei. Se poate observa ca inchizitia este numita sfanta de BC.
In Biserica atat cea din primul mileniu cat si cea dupa schisma (numita BO) se combatea erezia, dar doar prin excluderea ereticilor din Biserica, anatemizarea lor. Desigr, acestia se puteau intoarce oricand, atunci cand lepadau invataturile gresite.