Relativismul:toate religiile sunt bune

[ioanna]

În prealabil postat de Raziel

Sincer, nu stiu!

Spuneti ca Dumnezeu este impersonal, insa are sau nu constiinta? Cum definiti esenta lui Dumnezeu? Crestinii si-au pus aceste intrebari, au dorit sa-l cunoasca pe Dumnezeu si au pornit in cunoasterea Sa prin intermediul celor create de El. Il definesc ca "ceva" ce trebuie sa aiba constiinta, din moment ce e natura creata de El are o anumita lege a echilibrului, care se manifesta in ritmuri si modele care au o ordine naturala de desfasurare, in care energia se transforma într-o armonie desăvârşită, nu e o natura haotica. De asemenea, crestinii si-au pus intrebarea: "cum poate exista Dumnezeu?" Noi spunem, asemeni lui Spinoza, ca Dumnezeu exista din vesnicie prin El insusi, conceput prin Sine. Tot el spune ca esenta lui Dumnezeu are o infinitate de atribute, dintre care mentioneaza gandirea si intinderea. Noi spunem ca daca Dumnezeu exista din vesnicie, nu poate avea decat o existenta perfecta. O existenta perfecta are in ea constiinta de sine, daca nu, n-ar mai fi deplina. Constiinta divina e un proces de reflectare cognitiva a lumii de catre Dumnezeu, dar si a Lui, Acesta cunoscandu-se in relatiile interpersonale treimice. Dumnezeu se cunoaste pe Sine si ca cel ce gandeste (Tatal) si ca cel gandit (Fiul), cunoscut de sine. De aici rezulta ipostasurile divine , ce exprima modul de existenta divin. Duhul reprezinta purcederea Tatalui (cel ce gandeste) spre Fiu (cel gandit). Spinoza are o conceptie panteista, el insa nu explica si cum exista acea "substanta" ( Dumnezeu), cum se manifesta, spune ca are gandire, insa oare daca ai gandire nu te gandesti (vezi) si pe tine?!

Spinoza mai spune un lucru, ca Dumnezeu este cauza libera a tuturor lucrurilor intrucat actioneaza din necesitatea naturii sale, iar nu dintr-o vointa arbitrara, acauzala , este cauza imanenta, iar nu transcendenta. Si aici punctul de vedere coincide cu dogma crestina, in sensul ca Dumnezeu n-a creat lumea intr-o relatie de exterioritate, ci a creat-o prin replierea asupra Sa insusi, El nu iese din sine insusi. Totusi, Spinoza il margineste pe Dumnezeu la Univers (macrocosmos), noi spunem ca Universul e creat, iar Dumnezeu transcede si dincolo de planurile de existenta cosmica, deci Universul se afla in interiorul Lui, Dumnezeu fiind imanent prin energiile sale cat si transcendent in esenta.

Imi cer scuze dar nu functioneaza asa, daca e o carte sfanta de la Dumnezeu, apai, asa sa ramana, ori e relativa treaba ori absoluta, nu prea merge cu: unde ne convine e, unde nu ne convine nu e.
Deci daca e relativa treaba de ce nu se recunoaste?

Omul are o cunoastere limitata, nu una absoluta. Adevarul absolut exista doar teoretic, ar insemna sa ai o infinitate de perspective asupra unei infinitati de lucruri. Adevarul Bibliei e unul cu valoare Universala, nu absoluta. Absolutul e atributul divinitatii.

Raziel : Cum putem noi sa spunem clar si raspicat ca stim ce vrea si ce gandeste Dumnezeu?

Ce ar putea sa-si doreasca Dumnezeu in calitatea de Creator? Ca ceea ce a creat sa nu se altereze, sa nu se autodistruga, El sa contemple creatia desavarsita pe care a facut-o. Deci, El se asteapta de la noi, sa refacem in noi “chipul” lui Dumnezeu, iar acesta se obtine prin perfectiunea unitatii dintre trup-minte-suflet, reprezentata prin Iisus. Biblia e “indreptarul”, cea care te calauzeste pentru a atinge aceasta stare, e vointa revelata a lui Dumnezeu.