Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de OmuBun

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

În prealabil postat de ovidiu b.

Se pare ca e greu la ora asta. Tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune?

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens. Ii sarut cu smerenie crucea si mormantul unde a fost asezat, ii respect oranduielile lasate, dar eu nu m-am putut incadra acolo, iar daca as fi astazi de 20 de ani si mi-ar pica in mana acele sfaturi, tot nu ma vad in masura sa le pot tine. Nu merit sa duc viata pe care-o duc, nu merit sa am o familie atat de buna, nu merit nimic din ce Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, sunt pacatos si slab, ma mai manii, mai scap vorbe nelalocul lor, ma mai mandresc, ma mai hazardez (ca si acum) in dispute neziditoare si care mai rau ma osandesc si desi stiu clar ca toate astea nu de la Dumnezeu vin, ci din alta parte... continui la 2.30 noaptea, sa fac voia "celuilalt"... Ce altceva sa mai spun... Oare nu-i destul de clar ca parerea mea nu conteaza absolut deloc?

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens. Ii sarut cu smerenie crucea si mormantul unde a fost asezat, ii respect oranduielile lasate, dar eu nu m-am putut incadra acolo, iar daca as fi astazi de 20 de ani si mi-ar pica in mana acele sfaturi, tot nu ma vad in masura sa le pot tine. Nu merit sa duc viata pe care-o duc, nu merit sa am o familie atat de buna, nu merit nimic din ce Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, sunt pacatos si slab, ma mai manii, mai scap vorbe nelalocul lor, ma mai mandresc, ma mai hazardez (ca si acum) in dispute neziditoare si care mai rau ma osandesc si desi stiu clar ca toate astea nu de la Dumnezeu vin, ci din alta parte... continui la 2.30 noaptea, sa fac voia "celuilalt"... Ce altceva sa mai spun... Oare nu-i destul de clar ca parerea mea nu conteaza absolut deloc?

Nu stiu daca va bucura cumva, dar pentru mine conteza opiniile amandorura.
Si va multumesc ca ati avut rabdarea statornica de a va expune si apara fiecare convingerile. Pentru mine, dialogul vostru este folositor si, credeti ori nu, m-am recunoscut pe alocuri in fiecare dintre voi. :)
Dumnezeu sa va binecuvinteze! AMIN+

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens.

In sfarsit...asta am incercat sa te fac sa intelegi ca nu eu sfatuiesc...eu sunt doar mijlocul de expunere a sfaturilor sa spunem...apoi fiecare ne straduim sa respectam (daca vrem sa le luam de bune bineinteles)...dar a ma tot aduce in dicutie pe mine si tine nu are nici un sens...filozifiile sunt de prisos...ce este esential si de retinut: ce este bine si ce nu este rau sau unde este pacatul in cadrul unei relatii dintre soti - asta ni s-a cerut la inceputul topicului.
Faptul ca nu te poti incadra in aceste oranduieli asta nu inseamna ca altii nu trebuie sa stie de ele.

Eu am incercat sa promovez elita Sfintilor nostri...ei ar trebuie sa fie etalonul nostru (pentru ca ei nu au venit, au lasat niste idei, sfaturi si gata au plecat si noi ne putem vedea in continuare de slabiciunile noastre fara a ne munci un pic trupurile).

ps: o seara binecuvantata iti doresc

[aky9751]

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.
tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu, casatorit.

Pai ce pot sa zic, daca esti casatorit si mergi dupa regulile respective, felicitari desi nu neste neaparat o virtute in sine.
Oamenii sunt diferiti iar instinctul este unul din elementele care ii diferentiaza.

In ceea ce priveste regulile descrise..poate sunt un ideal dar nu inseamna ca sunt 100% obligatorii.

Eu iti spun ca sunt duhovnici, oameni buni, care au spus deschis ca unele parti sunt o exagerare.

În prealabil postat de ovidiu b.

Da da, au fost scrise de un om, dar care a fost inca de pe pamant Sfant.

Taina calugariei este o alta mancare de peste si nu se referea acest text la calugarite. Este extras din Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi...DECI fac referire la FAMILIE...deci afirmatia ramane in picioare.

Si ele sunt tot oameni, au acelasi "mecanism" biologic.
Daca un mirean, o mireana de fapt, se poate imbolnavi ca ii lipseste "saruri barbatesti", la fel de bine si o calugarita.

În prealabil postat de lore86

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.

Asa este asta incerc sa etalez, sa promovez. Sunt convins si stiu ca nu este usor sa tina toate oranduielile. Ce pot dezvalui este faptul ca fiind si vegan este mult usor (de exemplu postul alimentar pentru mine este ceva normal, in post eu incerc sa adaug mai multa rugaciune etc). Dar o alimentatie mai usoara (redusa in grasimi, fermentatii etc) te face mai usor...te ajuta si pe plan spiritual in lupta cu pacatele (de exemplu desfranarea, mania, lacomia). Din lacomia stomacului se nasc alte patimi. Parintele Arsenie spunea "Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia". Multi spun ca nu e pacat ce bagi in gura - dar ceea ce bagi in gura poate genera ceea ce scoti din gura.
Desfrau poate fi si doar un gand chiar daca gandul este propia sotie (asta asa cred eu, nu stiu daca e corect, daca nu e corect va rog sa ma corectati). Eu de exemplu ma lupt cu desfraul in gand, vazandu-mi sotia este inevitabil uneori sa nu poftesti.

În prealabil postat de lore86

tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

Da au fost mici contradictii, doar ca eu doream ca lucrurile sa fie foarte exact expuse, iar tu vorbeai asa la un mod mai general despre sfaturile parintelui (din memorie expuse) - era si normal sa nu fii exacta si atunci eu am intervenit cu copy/paste-ul meu (care vad ca nu e placut de cateva persoane) pentru a fi foarte clar si pentru a lasa loc de alte interpretari. Insa parintele Arsenie a facut foarte repede pace intre noi...avand amandoi evlavie la dansul.

În prealabil postat de aky9751

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

În prealabil postat de AlinB

Eu iti spun ca sunt duhovnici, oameni buni, care au spus deschis ca unele parti sunt o exagerare.

Ei, draga Alin, lucrul asta pe mine unul ma mahneste... Sunt chiar acum mahnit, simt amaraciune...
Eu cred ca, atata vreme cat ne-am asumat o lupta personala si colectiva (ne straduim folosind forta comuniunii, prin rugaciuni colective, rugindu-ne unii pentru altii, sfatuindu-ne, purtindu-ne poverile unii altora dupa indemnul Apostolului), cand stim clar care ne este tinta si cat de greu e sa obtinem chiar si castiguri mici.... Atunci suna foarte demobilizator, pentru mine cel putin, sa aflu ca unele lucruri care mi se cer sunt, chipurile, "o exagerare".
Ma intoarce acolo de unde am plecat...
Vorbesc desigur in numele meu dar ma tem ca mai sunt si alti oameni care au nevoie, mai degraba, de incurajare si indemnuri spre urcus, eventual de sfaturi folositoare, de invatatura mai detaliata etc., iar nu de sublinierea faptului ca un lucru pe care nu il reusesti este o exagerare a altcuiva (aici altcineva fiind, nu-i asa, Biserica si canoanele ei, sfintii, cuviosii...).
Him... nu mi-o lua in nume de rau, dar cred ca e o greseala sa pui eticheta de exagerare atunci cand esti pus de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni sa treaca peste obstacole... (aceasta fiind, se intelege, demnitatea preoteasca)
Uite, daca un antrenor ar zice elevului, nu sari aici ca stacheta asta e o exagerare, cum ar fi?... mai degraba, cred, ar fi bine sa ii spuna cum sa isi imbunatateasca tehnica, sa il povatuiasca la antrenamente, sa il incurajeze in momentele de deznadejde. Iar daca nu si nu, atunci e in regula, poate sa spuna "nu e acum momentul sa sari atat, dar peste putin timp vei reusi mai mult, vei progresa".
Poate nu intamplator crestiniii sunt numiti "atletii lui Hristos" (Care a spus: "Fiti desavarsiti!...", desigur, nu imediat ci ca tendinta centrala a vietii, ca scop programatic.)
P.S. De-a lungul anilor am vazut la mine si la multi dintre oamenii cu diverse probleme personale (prin natura profesiei am aflat) cat e de nefolositor sa recazi in faza de contemplare a drumului spre eliberare de patimi.
In psihologia pe care o cunosc eu, sunt precizate de catre profesionistii domeniului cateva etape de crestere personala, de trecere peste obstacol. Prima este faza de contemplare, a doua de angajare efectiva in alternativa noua (de pilda sa traiesti fara droguri sau fara alcool sau fara sa iti mai rozi unghiile etc.), apoi de mentinere in noul mod de viata, apoi de generalizare a solutiei, a schemelor de gandire si comportare etc.
Din nefericire, cele mai mari esecuri se inregistreaza la pasii 1-2. Adica, vai, abia si-a asumat omul un ceas de trai hotarat fara tigari, de pilda, ca vine careva (uneori chiar terapeutul o mai tranteste...) si il duce pe om cu mintea in faza dinainte, punind problema ca si cum ar urma sa se lase de fumat, ca si cum in viitor va fi bine pentru ca se va lasa de fumat. In loc sa discute ca despre un lucru deja facut, ca despre un dar deja primit de la Dumnezeu (darul abstinentei), ca despre un mod de a fi la alt nivel de traire.
Acestia, daca vorbim de terapeuti, sunt aceia care nu doresc ei insisi sa se lepede de obisnuintele proaste si se dau baieti cumsecade pentru ca pur si simplu lor li se pare dureros sa renunte la viciu si cred ca si tu, pacientul sau clientul, esti la fel de indragostit de viciu ca si ei...
Ei bine, cred ca rolul preotului este sa arate mereu cu mana spre tinta. Mai bland, mai energic, ajutind pe cel care poarta "lanterna rosie", cu bunavointa, desigur. Dar mereu orientat spre varful muntelui! Nu acolo vrem sa ajungem?
Daca are cineva alt scop, e liber sa se intoarca la restaurant. Nu de alta, dar fie si gandul la o tuiculita fiarta sau la un vinisor langa soba ar putea sa intoarca pe unul mai nevricos din drum. Si e pacat. Uneori cei din urma se dovedesc cei dintai, prin harul Domnului si sprijinul duhovnicului care nu face concesii in miezul lucrurilor...
Imi cer iertare daca am suparat. Sunt mahnit pentru ca stiu bine care sunt consecintele abaterii, din cumsecadenie si "intelegere", de la indemnul spre efortul central: despatimirea, dupa puteri, in ritm propriu, prin harul Domnului.