Sexualitatea in Credinta Crestina

[aky9751]

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

În prealabil postat de aky9751

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

În prealabil postat de ovidiu b.

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

Frumos gandul de a-L ajuta pe Dumnezeu... Nu gasesc, la prima vedere, nimic condamnabil in a oferi fie si ajutor Celui pe care Il iubesti (cu frica si cutremur). A fost, probabil, intentia ta de a vorbi un pic metaforic, inteleg ca ai vrut sa te referi la efortul personal al omului. "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac", cam asa ceva, daca inteleg bine...

Dar chiar il pot ajuta eu pe Domnul?
Si are nevoie, oare, Domnul?
La rigoare, atat cat pot fi eu de riguros, incercind sa nu ajung in extreme, cred ca problema e doar la mine, nu si la Domnul. Eu sunt cel care are nevoie de ajutor, problema e daca sunt cu adevarat dispus sa primesc darul Domnului. Care ofera neconditionat, fiind pentru mine o conditie sa cooperez daca vreau sa ajunga in mine darul Lui. Nefiind in starea optima de a primi, iata nu primesc. Asta-i tot.
Domnul daruieste permanent, sta mereu la usa si asteapta cu darul pregatit, sa Ii deschida careva. Problema e ca eu nu fac ce e de facut pentru a intra in posesia darului (care deja exista, din vecie, pregatit pentru mine).
Pe mine trebuie sa ma ajut pentru a ajunge in starea (fizica, sufleteasca) de a primi darul sau ajutorul Domnului.
Problema care trebuie rezolvata, inclusiv prin aportul meu, sunt eu. Nu Domnul, Care e desavarsit in Putere si Dragoste.

În prealabil postat de ioan cezar

Frumos gandul de a-L ajuta pe Dumnezeu... Nu gasesc, la prima vedere, nimic condamnabil in a oferi fie si ajutor Celui pe care Il iubesti (cu frica si cutremur). A fost, probabil, intentia ta de a vorbi un pic metaforic, inteleg ca ai vrut sa te referi la efortul personal al omului. "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac", cam asa ceva, daca inteleg bine...

Dar chiar il pot ajuta eu pe Domnul?
Si are nevoie, oare, Domnul?

Da "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac"...ideea este legata de vointa, ceea ce am si afirmat in continuare ca este nevoie de vointa.

Mi-au placut tare mult cuvintele parintelui Paisie Aghioritul:

"Ca să ajute Dumnezeu trebuie să existe dispoziţie pentru nevoinţa. Şi când spunem dispoziţie pentru nevoinţa înţelegem să depună cineva puţină străduinţă să-şi depăşească neputinţa sa. Puţină dispoziţie curată de va vedea Dumnezeu, îl va ajuta pe om trimiţându-i cu dărnicie harul Său. Şi atunci omul intră pe făgaşul lui Dumnezeu."

-Puteţi recomanda un program general de viaţă creştină urmat de tinerii zilelor noastre? Ce trebuie să aibă ei în vedere în primul rând?

-Să-şi păstreze curăţia trupească sau să şi-o recapete prin abstinenţă. Aceasta este noua provocare a tinerilor de azi. Răspunsul la o asemenea provocare este cu atât mai dificil, cu cât contextul este tot mai neprielnic pentru tineri curaţi, feciorelnici, sau redeveniţi astfel prin renunţarea la păcat. Tinerii de acest fel sunt tot mai rari şi de aceea este necesar ca ei să se caute, să se descopere unii pe alţii, să se integreze în viaţa parohiilor, să întemeieze familii creştine.

Aici este mai detaliat dialogul (dar este off topic).