Sexualitatea in Credinta Crestina

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.
tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

În prealabil postat de lore86

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.

Asa este asta incerc sa etalez, sa promovez. Sunt convins si stiu ca nu este usor sa tina toate oranduielile. Ce pot dezvalui este faptul ca fiind si vegan este mult usor (de exemplu postul alimentar pentru mine este ceva normal, in post eu incerc sa adaug mai multa rugaciune etc). Dar o alimentatie mai usoara (redusa in grasimi, fermentatii etc) te face mai usor...te ajuta si pe plan spiritual in lupta cu pacatele (de exemplu desfranarea, mania, lacomia). Din lacomia stomacului se nasc alte patimi. Parintele Arsenie spunea "Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia". Multi spun ca nu e pacat ce bagi in gura - dar ceea ce bagi in gura poate genera ceea ce scoti din gura.
Desfrau poate fi si doar un gand chiar daca gandul este propia sotie (asta asa cred eu, nu stiu daca e corect, daca nu e corect va rog sa ma corectati). Eu de exemplu ma lupt cu desfraul in gand, vazandu-mi sotia este inevitabil uneori sa nu poftesti.

În prealabil postat de lore86

tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

Da au fost mici contradictii, doar ca eu doream ca lucrurile sa fie foarte exact expuse, iar tu vorbeai asa la un mod mai general despre sfaturile parintelui (din memorie expuse) - era si normal sa nu fii exacta si atunci eu am intervenit cu copy/paste-ul meu (care vad ca nu e placut de cateva persoane) pentru a fi foarte clar si pentru a lasa loc de alte interpretari. Insa parintele Arsenie a facut foarte repede pace intre noi...avand amandoi evlavie la dansul.

[Solveig]

În prealabil postat de lore86

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.
tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

Cum putem sti ca e cu adevarat o invatatura buna daca nu am pus-o in practica?
Pentru ca zice Parintele? Totusi nu toate sfaturile sunt general valabile, de aceea isi are fiecare duhovnicul lui..
Nu cred ca e bine sa se porneasca in viata duhovniceasca cu "trebuie", incercand sa se respecte niste canoane foarte greu de tinut, mai ales daca tinerii casatoriti nu sunt de mult in biserica, ci sa se lupte sa faca mereu mai mult, in buna intelegere si sa se nevoiasca din dragoste de Dumnezeu, nu din obligatie.

[lore86]

În prealabil postat de Solveig

Cum putem sti ca e cu adevarat o invatatura buna daca nu am pus-o in practica?
Pentru ca zice Parintele? Totusi nu toate sfaturile sunt general valabile, de aceea isi are fiecare duhovnicul lui..
Nu cred ca e bine sa se porneasca in viata duhovniceasca cu "trebuie", incercand sa se respecte niste canoane foarte greu de tinut, mai ales daca tinerii casatoriti nu sunt de mult in biserica, ci sa se lupte sa faca mereu mai mult, in buna intelegere si sa se nevoiasca din dragoste de Dumnezeu, nu din obligatie.

e vorba de acel glas al lui Dumnezeu in om, constiinta. Si constiinta recunoaste o invatatura buna, dar mintea si simturile o resping deoarece nu corespunde cu pacatele care zac acolo.

[zaharia_2009]

Am citit acest topic si am trait o buna relaxare incercind in acelasi timp sentimente placute legate mai ales de unele din surorile tinere care au postat pe fir .
In primul si primul rind trebuie remarcat ca desi toti citim aceleasi carti , aceiasi sfinti parinti si aceiasi Scriptura cu toate acestea intelegerea celor citite este departe de a fi asemanatoare pt. toti .
La un moment dat am fi tentati sa spunem ca este firesc asa ceva ca aceasta este variabilitatea lumii dar observind mai cu atentie acest lucru reiese ca nu este deloc firesc .
Daca am vorbi despre tehnica, lingvistica , psihologie sau orice alt domeniu al vietii am putea cadea de acord ca variabilitatea intelegerii este deci fireasca . Dar noi aici vorbim despre cuvintul lui Dumnezeu , invatator si savirsitor de mintuire . Ca urmare , ar trebui sa fim toti cu aceiasi intelegere si cu aceleasi convingeri .
Pai si de ce nu este chiar asa ? Deoarece cuvintul lui Dumnezeu nu este cuvint de ziar , nici definitie de psihologie si nici calcul aritmetic sau studiu de probabilitate . Acelasi cuvint al lui Dumnezeu poate ramine inchis si sarac pt. omul lumesc dar sa se lase citit intocma si inteles cu adevarat celui duhovnicesc sau angajat cu rivna pe calea duhovniciei .
Sunt frati care nu doresc sa isi formeze si sa continue pina la desavirsire gindirea curat duhovniceasca ci din contra, isi cauta dreptatea intelegerii sale in virsta omului (justificind in intelegerea Scripturii ,,carnea care fierbe pe el la tinerete") , in amestecul de viata sociala cu duhovniceasca (justificind intelegerea aceleiasi eterne Scripturi aplicind drepturile si libertatile omului emancipat de sofismele mai noi sau mai vechi masonice) in ispitirea lui Dumnezeu (indoindu-se ca El l-ar vrea pe om atit de curat pina la imaculare ci ca ar merge si un pic minjit si cu pacate veniale)... s.a.m.d, justificari penibile dar cu carul !
Sunt frati si surori care nu vor si nu vor sa traiasca ei insisi dupa modelul celei Preacurate : ,,iata roaba Domnului , fie mie dupa cuvintul Tau" punind deci inainte poruncile Domnului si ascultarea neconditionata ci invers , punindu-se pe ei si a lor rasvratire (contrara supunerii, cuminteniei fata de cuvintul Lui, smerenie celei sigur mintuitoare) mai intiti si abia la urma pe Hristos.
Sunt frati care in ,,practica lor duhovniceasca" merg la biserica (ca asa da bine la obicei si la vederea altora) dar nu mai zidesc/continua ,,liturghia dupa liturghie" mergind acasa , ci au un Dumnezeu in biserica pt. ca apoi , cind ies din aceasta au alti dumnezei la care se inchina (emanciparea feminina, carierismul feminin, egalitatea sexelor, drepturile si libertatile omului, comportament psihologic studiat si aplicat la situatii pt. a tine in mina si a stapini relatiile cu oricare semen si in orice imprejurare... s.a.m.d.).
Cuvintul lui Dumnezeu este neschimbat de veacuri si va ramine iar apostolul Pavel ne spune ca Hristos este acelasi ,,astazi ca si in trecut si ca si in vecii vecilor ..."! Constanta si mai ales neschimbabilitatea Cuvintului lui Dumnezeu este legea vietii crestine . In viata duhovniceasca nu este loc pt. elitism si pt. ,,carte multa" caci nici Hristos nu a ales nici o data pe cele destepte si invatate ale lumii ci pe cele slabe si proaste dar care fac in tocmai cuvintul Lui . Nu este rau, desigur, daca ai carte, si cei destepti se pot mintui, dar daca cartea ta se ridica impotriva cuvintului lui Dumnezeu , fie direct fie in mod ascuns, atunci toata cartea iti este paguba si nu folos .
Deci , celor ce traiesc in fiecare zi si in fiecare loc liturghia si cuvintul lui Dumnezu spunind la orice imprejurare ,,...Iata robul Domnului, fie mie dupa cuvintul tau..." acelora le este decoperit , incet-incet, si intelesul real , dumnezeiesc, al Scripturii . Acestia sunt si cei care traiesc cu adevarat in duh si adevar si care au un singur tel in viata : mintuirea lor , a familiilor lor, si a tuturor apropiatilor si cunoscutilor . Nu emanciparea , nu echitatea , nu egalitatea , nu carierismul , nu placerea si binele curent, nu grija pintecului (si aici sunt cuprinse toate cele de trebuinta si care ne robesc fara sa ne dam seama, fiind defapt idolii nostrii) sunt viata si intelegerea noastra ,pt. ca toate acestea se lasa in seama lui Dumnezeu (dupa cuvintul proorocului David care ne spune : arunca toata grija ta asupra lui Dumnezeu si el te va hrani pe tine !), ci tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu.
Si credeti ca este anacronic sa traiesti astazi exact dupa acest cuvint ancestral, ca este greu, ca este imposibil ori ca este dezonorant pt. pozitia de scoliti si invatati si emancipati pe care o avem in sociatate ? Nu !!!!
Ei cum nu ?
Nu, pt. ca asa ne spune Hristos insasi : ,,... luati jugul meu , ca este bun !" si pt. ca depre toate vorbele lui Dumnezeu ne spune proorocul David iarasi : ,, Cuvintele Domului , cuvinte curate, argint lamurit in foc , curatat de pamint, curatat de sapte ori " !
Deci cei ce cauta cu osirdie sa traiasca cuvintul Domnului , acelora Acesta le si descopera intelesul adevarat al Scripturii , celorlalti , probabil , ca le spune ca nu ii cunoaste cu toate ca si ei vorbesc de Dumnezeu, de poruncile Lui, de pacte ca si despre toate cele ale lumii , dar cu un alt sens, cu putin alte intentii si mai ales cu alte urmari.
De aici divergenta de opinii , de atitudine, de viata traita si de alegeri diferite care au generat si multa cerneala pe acest fir !
In incheiere nu pot sa nu remarc calitatile si aplecarile duhovnicesti ale surorilor Lore si anna21 ca si a fratelui Ovidiu, cu care de altfel m-am si obisnuit .

În prealabil postat de Solveig

Cum putem sti ca e cu adevarat o invatatura buna daca nu am pus-o in practica?
Pentru ca zice Parintele? Totusi nu toate sfaturile sunt general valabile, de aceea isi are fiecare duhovnicul lui..
Nu cred ca e bine sa se porneasca in viata duhovniceasca cu "trebuie", incercand sa se respecte niste canoane foarte greu de tinut, mai ales daca tinerii casatoriti nu sunt de mult in biserica, ci sa se lupte sa faca mereu mai mult, in buna intelegere si sa se nevoiasca din dragoste de Dumnezeu, nu din obligatie.

Si ce ar trebui sa fie valabil? Libertatea tinerilor din ziua de azi? Ca urmare a libertatii si a lipsei de credinta unde afla societatea noastra? Toti vorbim de pacate, ca suntem pacatosi. Da sunt perfect de acord cu ideea ca toti suntem pacatosi, singurul fara de pacat este Domnul Iisus Hristos. Dar faptul ca noi suntem pacatosi nu ne absolva de greseala provadurii unei credinte slabe (asa cum de altfel suntem noi), a unei "credinte adaptate zilelor nostre". Credinta de la inceputurile ei a fost si este valabila si astazi. Ma doare capul cand aud ca "astazi nu mai putem", "astazi nu se mai poate", "ca tinerii nu mai pot" etc...Crestinii pe vremuri erau prigoniti si au suferit mult pentru a nu se pierde credinta, iar noi ce facem? Nu facem nimic. Ne dam crestini, dar suntem crestini doar cu numele. Ne lepadam de credinta prin comoditatea si subterfugiile pe care le cautam. Ne dam tot felul de drepturi adaptate cica zilelor noastre. Faptul ca eu sunt pacatos nu-mi da dreptul sa il trag si pe altul in groapa cu mine. Din contra îi spun "Frate nu veni aici ca nu-ti va fi bine; Uite ce spun Biserica si Sfintii Parinti". Unde ne este credinta? Se pare ca ne lipseste cu desavarsire credinta. Toti suntem pacatosi, dar ca si crestini ortodocsi sa propovaduim credinta stramoseasca si nu pacatele noastre. Pacatele sa le lasam pentru spovedanie (de asta a lasat Dumnezeu duhovnici). Sa ma iertati daca am fost "prea lung la vorba"!

"Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt obiecte mai presus de fire ale puterilor sufletului, prin care sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu." ATI AUZIT!!!! Mai presus de fire!!! Deschideti usa sa auda si ALTII!

Off Topic:

Să nu fim doar creştini cu numele! „Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi-am fi tare bucuroşi să scăpăm de ea. Creştin este acela care, cât este cu putinţă omului, Îl imită pe Domnul Hristos: prin cuvinte, prin fapte şi prin gânduri”. „Numai atunci când omul se jertfeşte, se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă”. „De noi atârnă cei de mâine, de felul cum vom şti să le dăm locul, aşa vor veni”.

Filmuletul care m-a ispirat.

Mai multe detalii in articolul Mesaje din trecut.

Off Topic:

Cum au luptat strămoşii pentru păstrarea credinţei şi a identităţii neamului nostru, aşa ar trebui să luptăm noi astăzi cu păcatele noastre. Tot un mic Filmuleţ m-a inspirat.

Ce ne-a mai ramas astăzi de la strămoşii noştri? Credinţa, cea mai de preţ moştenire, ameninţată vehement tot mai des astăzi de alte confesiuni orientale (yoga, budism, etc) sau de diferite obiceiuri şi practici apusene care nu au nici o legătură cu credinţa noastră. Sistemul de valori s-a răsturnat, omul de astăzi nu mai caută decât luxul, comoditatea, întru-un cuvânt cele lumeşti fără a se mai interesa şi de de sufletul său, de liniştea sa, uitând astfel de Dumnezeu şi de legile Sale, de Creatorul lumii.