Noi date stiintifice despre Giulgiul din Torino

[laurastifter]

În prealabil postat de Dumitru73

cine ti-a spus ca Biserica a fost mereu deschisa catre stiinta si progres?!
te afli intr-o grava eroare.

Asta am constatat din scrierile patristice pe care le-am citit. Sfinţii Părinţi erau foarte deschişi faţă de filosofia vremii lor şi, nu în ultimul rând, faţă de ştiinţa de atunci, pe care mulţi dintre ei chiar au practicat-o. Astfel, unii dintre termenii teologici din literatura patristică sunt preluaţi din filosofie şi, în acelaşi sens, unii dintre Sfinţii Părinţi au fost mari oameni de cultură ai vremii lor. De exemplu, Sfântul Vasile cel Mare (330-379) şi prietenul său, Sf. Grigorie Teologul, au studiat filosofia la şcoli renumite ale vremii, având 8 profesori, dintre care 7 erau păgâni. Sf. Vasile a studiat şi practicat, de asemenea, medicina şi, aşa cum probabil că ştiţi, a înfiinţat un întreg centru de ajutor pentru cei nevoiaşi ("Vasiliada"), în care existau şcoli şi spitale pentru aceştia. Sf. Ioan Gură de Aur (+ 407) a studiat, de asemenea, filosofia, dar şi dreptul. Sf. Ambrozie al Milanului (sec. al IV-lea) a fost avocat, ca şi apologetul Tertulian (+ 240) şi alţii. Ştiu, nu i-am luat în ordine cronologică, ci în ordinea în care mi-au venit în minte. :) Ar mai fi multe exemple în acest sens, dar doar citind literatură patristică vă veţi putea da seama câtă cultură acumulaseră aceşti teologi şi Sfinţi ai Bisericii primare, cărora le datorăm formularea actuală a dogmelor creştine şi monumentale opere de exegeză şi hermeneutică biblică. De aceea, un teolog contemporan a remarcat faptul că Sfinţii Părinţi au fost "genii în planul culturii laice şi teologice, dar şi Sfinţi în planul vieţii duhovniceşti" (am citat din memorie).
Dacă doriţi să aflaţi care este atitudinea Bisericii primare faţă de cultura laică, puteţi citi Epistola 22 către tienri a Sfântului Vasile cel Mare (unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai epocii patristice). În această epistolă, Sf. Vasile le răspunde unor tineri creştini, proveniţi din familii aristocratice care, studiind la şcoli laice (cu mulţi profesori păgâni), se întrebau dacă citirea cărţilor scrise de autori păgâni constituie sau nu un păcat. Răspunsul marelui "dascăl al lumii şi ierarh" Vasile este reprezentativ pentru înţelegerea atitudinii Bisericii primare faţă de cultura laică: tinerii creştini - scria Sf. Vasile - pot citi (şi chiar le este indicat să citească) literatura păgână, selectând din ea ceea ce le este util în viaţă şi ceea ce este compatibil cu religia noastră (ţinând cont de faptul că tinerii de atunci puteau crede în mitologia vremii... Era foarte complicat), aşa cum albinele circulă la diverse flori, dar îşi aleg doar polenul folositor pentru fabricarea mierii. "Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm." "Restul să-l lăsăm" nu în sensul că trebuie să nu citim (se înţelege din context), ci doar în înţelesul că ne este recomandat să nu credem în ceea ce observăm că e contrar credinţei creştine.
Dacă veţi citi câteva scrieri din opera Sf. Justin Martirul şi Filosoful, a Sf. Grigorie de Nyssa (de exemplu, "Marea cuvântare catehetică", în care adevărurile de credinţă sunt demonstrate prin argumente filosoficefoarte pertinente), Sf. Grigorie Teologul şi scrierile multor alţi Părinţi şi scriitori bisericeşti din primele secole, poate că-mi veţi da dreptate.
De asemenea, atitudinea actuală a profesorilor de teologie faţă de ştiinţă este foarte foarte receptivă, în ciuda nemulţumirii unor credincioşi care, din exces de zel, resping tot ceea ce nu scrie în Sfânta Scriptură, ca şi cum Biblia ar fi fost scrisă pentru ca noi să nu mai studiem lumea aceasta şi să cădem în trândăvie.

Numai bine!