prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

Da, Domnul lucreaza prin oameni. Asta este o certitudine.

Daca ai spori credinta suficient de mult , atunci cand te pui cu rugaciune la Domnul iti va da discernamantul. Tot ce trebuie sa faci este sa ai credinta tare si trezvia mintii. Acestea doua cern gandurile ca printr-o sita pana va ajunge sa ramana pe sita margaritarele.

Insa Domnul lucreaza si in noi.
La inceput glasul Domnului este constiinta. Si fiindca suntem pacatosi, constiinta de obicei ne cearta. Pe masura ce ne curatim , ne indreptam si ascultam, distingem clar gandurile bune ce vin de la Domnul. iar pe cele rele le respingem cu ura, asa cum trebuie sa uram pacatul.
Duhul lui Dumnezeu vine si cerceteaza apoi sufletul omului, si se face simtit insa nu ramane in om decat atunci cand ajunge la despaimire. pana atunci vine, il simti, te cercetaza si iti da picatura de nadejde si sporire de credinta si pleaca. te lasa, te muncesti, cazi , te ridici, si daca esti statornic in credinta si rabdator in incercari iarasi vine. uneori nu vine mult timp, acesta este semn de cadere, Cu cat nu vine mai mult timp cu atat caderea a fost mai mare. Aceasta este masura caderii.

Unii oameni deznadajduiesc inainte devreme ca spun ca nu le vorbeste Dumnezeu si cad. Asta fiindca nu au rabdare si statornicie in credinta. Sunt ca valul care se apropie si se departeaza, uneori valul apropierii e mai mic decat valul departarii si deznadajduie. Altii salveaza deznadejdea cu inchipuirea. Dar aceasta nu este adevarul. Insa totul e simplu, curat si frumos. Rabdare si statornicie cu rugaciune la Domnul, asa se sporeste credinta.

Vorbim aici ca asa a ingaduit Dumnezeu. Ca doar Dumnezeu le stie pe toate. Deci stie si de noi.
Ceea ce vine de la Dumnezeu ajunge la sufletul omului, il starneste , il rascoale spre credinta si spre El chiar daca vine prin gura unui om.


Ca sa alegi calugaria trebuie sa simti in tine o dorinta arzatoare ca si cum nu poti trai altfel. indiferent de indoielile care vin in minte, ca asa trebuie sa vina, ca sa ne intareasca, tot la dorinta arzatoare te intorci.
Si trebuie sa fie staruitoare si statornica ca sa fie adevarata chemare. este o dorinta ce o simti in tine si care nu se desprinde de tine orice ai face. Ca un om indragostit care nu poate trai fara iubirea lui. Asa si aici, sa simti ca doresti asta cu sufletul tau si sa simti asta continuu, mereu. Sa fii ca un bolnav care tanjeste dupa viata sanatoasa, asa sa fie dorinta ta dupa viata calugareasca. Si atunci cu siguranta asta este calea ta.