Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de TunsDiana

Din moment ce nu va place lumea care intra pe forum inafara de foarte putine persoane, de ce mai intrati, de ce nu vorbiti doar cu acele persoane care va plac in mod privat sau in afara forumului?

Modul in care cere fiecare ajutor e atat de personal...
Eu am invatat, mult si din propria boala, ca orice injurie ascunde in adancul ei un strigat dupa ajutor, e un manifest al neputintei. Poate ca omul in cauza nu isi da seama, si de obicei chiar nu isi da, altminteri nici nu ar face-o, dar noi vedem asta si suntem datori sa oferim ce ni se cere: ajutorul. Desigur, de cele mai multe ori suntem pocniti pentru ca am indraznit. Rabdare insa: cineva striga dupa ajutor!
haideti fratilor, putina intelegere...

În prealabil postat de ioan cezar

Modul in care cere fiecare ajutor e atat de personal...
Eu am invatat, mult si din propria boala, ca orice injurie ascunde in adancul ei un strigat dupa ajutor, e un manifest al neputintei. Poate ca omul in cauza nu isi da seama, si de obicei chiar nu isi da, altminteri nici nu ar face-o, dar noi vedem asta si suntem datori sa oferim ce ni se cere: ajutorul. Desigur, de cele mai multe ori suntem pocniti pentru ca am indraznit. Rabdare insa: cineva striga dupa ajutor!
haideti fratilor, putina intelegere...

Eu am intelegere, ba chiar am luat si apararea persoanei intr-o alta postare, doar ca nu mi se pare normal sa nu reactionam cand suntem jigniti, pentru ca daca persoana nu este atentionata va persista in greseala, adica in a jigni pe altii.

În prealabil postat de ioan cezar

orice injurie ascunde in adancul ei un strigat dupa ajutor, e un manifest al neputintei. Poate ca omul in cauza nu isi da seama, si de obicei chiar nu isi da, altminteri nici nu ar face-o, dar noi vedem asta si suntem datori sa oferim ce ni se cere: ajutorul.

Foarte adevărat, frate.
Vreau să-ţi mulţumesc pentru intervenţiile tale pe tema aceasta şi sper să continui să ne împărtăşeşti atât din experienţa vieţii de familie, cât şi din cea duhovnicească şi de psiholog.

În prealabil postat de N.Priceputu

Foarte adevărat, frate.
Vreau să-ţi mulţumesc pentru intervenţiile tale pe tema aceasta şi sper să continui să ne împărtăşeşti atât din experienţa vieţii de familie, cât şi din cea duhovnicească şi de psiholog.

Desi imi aduci mangaiere (peste rani narcisice..:)) prin cuvantul tau de multumire, ma feresc iata, sa "put" a psiholog, ori Doamne fereste a om duhovnicesc (vai de necazurile mele, frate, vai si vai). Cum bine spunea CristiBoss, Domnul sa il ocroteasca, sunt doar un desfranat. E drept, nu am crezut vreo clipa, pe de alta parte, ca am nimerit intre sfinti, altminteri as fi tacut. Ci am crezut ca sunt, doar, intre oameni mai buni decat mine care sunt dispusi sa ma citeasca in marturisirile mele sincere, cat e posibila sinceritatea la un pacatos si desfranat. Fara pic de ironie spun! Va rog frumos...
Despre experienta vietii de familie, scos din toata aceasta viata a mea, voi completa insa pe un pasaj din ce a postat sorafallen.
Iata, poate ma veti considera cu totul nebun (si sunt, fara doar si poate), dar eu cred de-o vreme ca toata viata, absolut toata viata mea este si va fi o lupta uriasa, pe viata si pe moarte, pentru iesirea biruitoare din familia in care m-am nascut.
Vraja familiei de origine este mult mai tare decat heroina, asa cred.
Cand voi reusi sa urasc sufletul meu, adica a ceea ce a facut familia din mine, atunci cred ca ma voi apropia de mantuirea mea si, atentie, prin mine de mantuirea unui sir nesfarsit de stramosi... Nu pot accepta sa fiu parintii mei cand sunt tata si sot, desi sunt mult din ei in toate privintele, inca...

Esentialul nu e ce a facut familia din plastilina dintai a sufletului meu,
ci ceea ce fac eu, prin pocainta sub harul Domnului,
cu ceea ce a facut deja familia si neamul meu din mine, modelindu-mi plastilina fiintei.

Varsta barbatiei lui Hristos se atinge dupa sacrificiul uluitor de dureros si indelungat al copilariei narcisiste. Cand va muri copilul familiei si neamului meu, atunci va izbandi Barbatul. (prin lunga psihoterapie se face, prin viata toata, musai cu toata fiinta prabusit la picioarele Domnului Hristos - aceasta e convingerea si credinta mea)

Ganduri mari, desigur, demne poate de un adevarat crestin. Dar asta imi pare ca e de fapt lupta adevarata la care sunt chemat. Cred eu ca si tot omul e la fel...

Sa fiu iertat pentru indrazneala, imi cer iertare fratilor si surorilor pentru cuvantul meu!

[mirabela]

În prealabil postat de ioan cezar

Desi imi aduci mangaiere (peste rani narcisice..:)) prin cuvantul tau de multumire, ma feresc iata, sa "put" a psiholog, ori Doamne fereste a om duhovnicesc (vai de necazurile mele, frate, vai si vai). Cum bine spunea CristiBoss, Domnul sa il ocroteasca, sunt doar un desfranat. E drept, nu am crezut vreo clipa, pe de alta parte, ca am nimerit intre sfinti, altminteri as fi tacut. Ci am crezut ca sunt, doar, intre oameni mai buni decat mine care sunt dispusi sa ma citeasca in marturisirile mele sincere, cat e posibila sinceritatea la un pacatos si desfranat. Fara pic de ironie spun! Va rog frumos...
Despre experienta vietii de familie, scos din toata aceasta viata a mea, voi completa insa pe un pasaj din ce a postat sorafallen.
Iata, poate ma veti considera cu totul nebun (si sunt, fara doar si poate), dar eu cred de-o vreme ca toata viata, absolut toata viata mea este si va fi o lupta uriasa, pe viata si pe moarte, pentru iesirea biruitoare din familia in care m-am nascut.
Vraja familiei de origine este mult mai tare decat heroina, asa cred.
Cand voi reusi sa urasc sufletul meu, adica a ceea ce a facut familia din mine, atunci cred ca ma voi apropia de mantuirea mea si, atentie, prin mine de mantuirea unui sir nesfarsit de stramosi... Nu pot accepta sa fiu parintii mei cand sunt tata si sot, desi sunt mult din ei in toate privintele, inca...

Esentialul nu e ce a facut familia din plastilina dintai a sufletului meu,
ci ceea ce fac eu, prin pocainta sub harul Domnului,
cu ceea ce a facut deja familia si neamul meu din mine, modelindu-mi plastilina fiintei.

Varsta barbatiei lui Hristos se atinge dupa sacrificiul uluitor de dureros si indelungat al copilariei narcisiste. Cand va muri copilul familiei si neamului meu, atunci va izbandi Barbatul. (prin lunga psihoterapie se face, prin viata toata, musai cu toata fiinta prabusit la picioarele Domnului Hristos - aceasta e convingerea si credinta mea)

Ganduri mari, desigur, demne poate de un adevarat crestin. Dar asta imi pare ca e de fapt lupta adevarata la care sunt chemat. Cred eu ca si tot omul e la fel...

Sa fiu iertat pentru indrazneala, imi cer iertare fratilor si surorilor pentru cuvantul meu!

(terapeut....radiestezie?)

[fallen]

În prealabil postat de mirabela

(terapeut....radiestezie?)

E uimitor cum oamenii din aceasta tara sunt tentati sa alerge mai repede la radiestezist decat la psiholog, la te miri ce vraci vindecator decat la doctor, la vrajitoare mai degraba decat la preot, la yoga decat la biserica...
Probabil de vina sunt costurile mai mici (am auzit ca un radiestezist ia in jur de 30 delei sedinta, vizavi de psiholog care ... poate sare de 100), si/sau speranta unei vindecari mai rapide si mai lipsite de efort. Noroc ca in cazul stiut de mine, radiestezistul in cauza i-a spus persoanei ca si-a pierdut increderea in Dumnezeu, trimitand-o, indirect, tot la biserica.

Iar in ce priveste vindecarile miraculoase, am auzit ca sunt persoane care prefera canoane mai scurte si mai aspre (post negru, etc) decat oprirea de la Sfanta Impartasanie pana la renuntarea la pacat ; sau dupa caz sa se indoape cu medicamente ca sa contacareze efectele nocive ale unor vicii si ale unui stil de viata gresit.

[fallen]

Aha, deci familia de origine poate avea atat o influenta benefica, de formare a unor valori morale, cat si una foarte nefasta, chiar, dupa spusele lui Cezar...
Whatever, eu nu-i consider pe parintii mei, de exemplu, nici mai vinovati nici mai nevinovati decat pe Adam si Eva. Iar noi, copiii lor, marea majoritate, le calcam pe urme, ducand mai departe blestemul, pana cand ne intoarcem in pamantul din care suntem facuti. Important e sa nu ajungem precum Cain (ca Abel n-avem cum, ca n-am mai fi). Iar de mantuit stim bine ca nu ne putem mantui decat prin Mantuitorul. Chiar daca ne straduim sa ll urmam, nici unul dintre noi nu a fost, nu este si nu va fi asemeni Lui. Sa facem bine, sa nu facem rau, sa ascultam pe Domnul, sa ne iubim, cam asta sta in puterile noastre. Restul, s-ar putea sa fie "desertaciunea desertaciunilor". Noi, oamenii, nu cred ca vom putea rascumpara pacatul stramosesc, suntem datori sa ni-l asumam si sa suportam consecintele. Mesia a venit doar o data, unii L-au vazut, altii nu, "ferice de cei ce nu L-au vazut si cred", si din fericire suntem multi.
Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze!

PS : si sa nu uitam, ca din prea multa ravna de a-i face pe plac Domnului, fiind el cel care-i aduce jertfa, Cain l-a ucis pe fratele sau Abel...

[lore86]

În prealabil postat de fallen

Aha, deci familia de origine poate avea atat o influenta benefica, de formare a unor valori morale, cat si una foarte nefasta, chiar, dupa spusele lui Cezar..

.Asa este.

Whatever, eu nu-i consider pe parintii mei, de exemplu, nici mai vinovati nici mai nevinovati decat pe Adam si Eva.

Din pacate suntem mai vinovati decat Adam si Eva. Aceia ptr trei pacate au fost izgoniti din rai, dar viata lor pe mai departe a fost in chinuri si durere straduindu-se sa redobandeasca Imparatia PromisaNoi , in scimh ne balacim zilnic in tot felul de pacate.

Iar noi, copiii lor, marea majoritate, le calcam pe urme, ducand mai departe blestemul, pana cand ne intoarcem in pamantul din care suntem facuti.

E adevarat, ca mostenirea genetica e cea care ne face sa ne asemanam parintilor in bune si in mai putin bune. Nu ducem decat blestemul pacatelor acumulate, sau in cazuri mai rare, pacatele inaintasilor nostri.

Important e sa nu ajungem precum Cain (ca Abel n-avem cum, ca n-am mai fi).

Asa vi se pare? mie mi se pare ca avem doua exemple concrete: Pe Abel, care era un om bland, bun ,milostiv cu dragoste de Domnul, as putea spune ca a fost chiar primul mucenic din vt si pe Cain, fratele rautacios, invidios, egoist, criminal. E un exemplu demn de urmat Abel. Sa ajute Domnul sa ajungem ca Abel!

Iar de mantuit stim bine ca nu ne putem mantui decat prin Mantuitorul. Chiar daca ne straduim sa ll urmam, nici unul dintre noi nu a fost, nu este si nu va fi asemeni Lui.

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, urmand sa ajunga la asemanarea cu El. Caderea in pacat indeparteaza drumul pana la aceasta Asemanare, drum restaurant ontologic de Hristos prin Jertfa de pe cruce. Asadar, in vartutea acestei jertfe, omul are posibilitatea de a ajunge la Asemanrea cu El. Si acest lucru au reusit-o sfintii, asemanre inceputa aici si desavrsita Dincolo.
in invatatura bisericii noastre chip se refera la natura spirituala, intelectuala si morala a omului, iar asemanare se refera la scopul catre care tinde omul, dezvoltarea si perfectionarea lui morala.
Asemanarea este astfel starea de sfintenie si dreptate, castigata prin practica virtutii si ajutorului haric.

Sa facem bine, sa nu facem rau, sa ascultam pe Domnul, sa ne iubim, cam asta sta in puterile noastre.

Si atata ni se cere sa facem Sa iubim pe Domnul si pe aproapele nostru, sa facem binele, sa fugim de rau.

Noi, oamenii, nu cred ca vom putea rascumpara pacatul stramosesc, suntem datori sa ni-l asumam si sa suportam consecintele.

Nici nu e nevoie sa face aceasta. Hristos l-a rascumparat, odata ptr totdeauna , prin Jertfa de pe Cruce.nu e nevoie sa ni-l asumam, el a fost sters la botez.A ramas doar consecinta lui, care este moartea, dar asta nu ar trebuie sa ne afecteze decat intr-o singura directie.:Sa incercam sa traim asa cum invata Domnul in aceasta perioada limitata.

Mesia a venit doar o data, unii L-au vazut, altii nu, "ferice de cei ce nu L-au vazut si cred", si din fericire suntem multi.

NU e suficient sa credem ca Iisus a existat, a murit si a inviat. Acesta e doar punctul de plecare. Trebuie sa credem intreaga invatatura de credinta marturisita de El si continuata de Apostoli, episcopi, preoti, sfintii parinti. Doar marturisirea ei curata e mantuitoare. Si tocmai aici se loveste: in alterarea invataturii de credinta prin tot felul de inventii mincioase, departate de adevar(ultima si cea mai moderna e ecumenismul). Sa avem asadar putere sa aparam invatatura sfanta , primita de la inaintasii nostri vrednici si sa o tinem curata pana la capat. Doar asa vom mai vorbi de Ortodoxie in Romania!

Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze!

amin!

PS : si sa nu uitam, ca din prea multa ravna de a-i face pe plac Domnului, fiind el cel care-i aduce jertfa, Cain l-a ucis pe fratele sau Abel...

Nici vorba! Cain l-a ucis ptr ca era suparat ca fumul jerfei Lui nu se inalta spre cer, era invidios spre fratele lui. Nu avea Cain dragoste ptr Domnul, daca ar fi avut-o ar fi jertfit din roadele cele mai frumoase. A facut jerfa ca o obligatie la spusele mamei sale.

În prealabil postat de lore86

.Asa este.

Din pacate suntem mai vinovati decat Adam si Eva. Aceia ptr trei pacate au fost izgoniti din rai, dar viata lor pe mai departe a fost in chinuri si durere straduindu-se sa redobandeasca Imparatia PromisaNoi , in scimh ne balacim zilnic in tot felul de pacate.

Care sunt cele trei pacate?
Eu stiam ca ne referim la un singur pacat stramosesc, si anume neascultarea de Dumnezeu.

Care este invatatura "oficiala" in acest caz?

Multumesc frumos

[lore86]

În prealabil postat de Annyta

Care sunt cele trei pacate?
Eu stiam ca ne referim la un singur pacat stramosesc, si anume neascultarea de Dumnezeu.

Care este invatatura "oficiala" in acest caz?

Multumesc frumos

Cele trei pacate au fost:
1. neascultarea(incalcare voita a unei porunci)
2. neinfranarea(nu si-au putut stapani pofta, incalcand totodata randuiala postului)
3. mandria(manifestata intr-o prima faza prin dorinta de a fi ca Dumnezeu(cine oare si-a dori sa fie asemnea lui Dumnezu moment in care a cazut ca un fulger?), apoi continuata prin neputinta de a-si recunoaste greseala, pasandu-i vina in intregime celui de langa el: adam da vina pe eva, eva da vina pe sarpe).