Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred în buna intenţie atât a lui Cristi, cât şi a lui glykys, iar modul foarte direct de a o spune poate fi spre trezire, atunci când chiar ţintesc corect.

Nu stiu ce ni se intampla tuturor, acasa, de cateva zile!
In ciuda viscolului si a altor neajunsuri, la noi a venit primavara! Aseara am fost cu totii la Maslu si am fost inconjurati cu dragoste de toata lumea. Nu o spun spre lauda, ci spre multumire pentru marele dar al Domnului catre noi, familia mea, inconjurati de oameni buni si staruitori in tot binele.
De ce spun ca e primavara? Pai... Andra e destinsa, aseara chiar a reusit sa vada un concert intreg, cel pe care l-am postat la "Muzica ce ne incanta" si sa descopere ca... era totusi si ea acolo! A sasea, in randul altistelor, pe randul dinaintea colegei cu ochelari... Ne-am amintit impreuna, nostalgici, cum era acum 8 ani, cand eram amandoi atat de tineri... O clipa am oftat apoi am dat slava lui Dumnezeu pentru toate! Stie Domnul mai bine ca noi ce si cum... Domnul fie laudat!
Maria a adormit in bratele preotului, la un moment al slujbei! Parintele era fericit! Oamenii au uitat o clipa de tipic... Doamne, iarta-ma!
Tudor canta tot timpul, fata lui e mereu luminoasa si rasul lui curat, din toata inima... O invata pe Maria tot felul de lucruri, chiar si "Inger, ingerasul meu..."...
Iata, la noi e primavara! Toti ai mei, de acasa, se simt bine.
Iar eu imi vad de ale mele, dar daca tot se simt asa de bine cei din jur, de-acasa, iata am scris si eu un mic poem. Sa fiu in ton cu ei, in felul meu personal, desfranat.
Doresc sa dedic aceste versuri naive, mai intai lui CristiBoss, cu recunostinta pentru toata grija pe care mi-a aratat-o mereu, in felul sau - dar cu mult folos, precum eu o marturisesc iar Domnul stie!
Imediat unei fiinte dragi noua, cei de-acasa, Anei Maria, pe care eu, e drept, simt ca o pierd cumva. Faca-se Voia Domnului!
Lui N.Priceputu, pentru ca il iubeste, ca si mine, pe Voiculescu (si pentru ca m-a iertat cand am lipsit la o intalnire ff importanta).
Doctorului si fratelui intru Hristos, minunatului sot si tatic, Mihnea Dragomir.
Lui MariS_, pentru ca a fost si este atat de rabduriu...
Lui Scotland, pentru tot.
Lui VladCat si lui Raoul, pentru ca s-au folosit, cu marinimie de suflet, de vorba mea cea proasta.
Domnului Zaharia, caruia nu stiu cum sa ii cer iertare pentru ca, asa cum am aflat spre uluirea mea, l-am ranit mult prea mult... Iertati-ma, frate, nu am stiut, iertati pe nevrednicul de mine, pentru Hristos, iertati ca nu m-am priceput.
Anei Maria N., cu umilinta, cu nespus de multa umilinta...
Surorii Lore, cu cerere de iertare si cu urarea de a iubi totdeauna, peste tot greul.
Oanei, cu recunostinta.
Lui GeoNektarios, cu rusine.
Doamnei Dorina, cu sfiala cuvenita catre un poet curat si, desigur, cu multe multumiri..:)
Prietenilor mei preoti, precum si duhovnicilor mei (care s-au succedat, prin Voia Domnului, in viata mea cea putin infranata si care m-au salvat, o vreme, de la moarte).
Prietenilor mei, cersetorilor din cartier, carora le multumesc pentru imensa dragoste pe care mi-au aratat-o cand nu aveam tigari si bani de-o paine...
Si lui Mihailc, pe care l-am pus intentionat ultimul, aici (pentru ca mi-a ramas dator cu o veste buna...:)).
Tuturor, voua, peste orice ordine arbitrara, cu nesfarsita cerere de iertare va dedic versurile mele naive. (Venite, poate, nu stiu cum, de dincolo de Ocean...)


Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?

Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce vant de primavara, printre file
In harta vietii noastre bate lin...
Ma rasfatai, de-o vreme, cu pelin...

Ce draperie, fin, ai tras in mine?
Din brav bondar, mi-e pieptul stup de-albine
Si-un soare nestirbit: mai mult rasare!
De ce-mi sunt, Doamne, drumurile rare?...

Vrei mustul nou in butii noi s-asez.
Acesta-i, pare-mi-se, noul crez.
Din alchimist neobosit al fierii
Imi dai de-a gata, iata, parga mierii!

Pe desfranarea mea neincetata
Tu, Doamne, iarta: ai facut-o lata!
Cand, oare, imi vei potrivi masura?
Ai mila, Doamne: talcuieste-mi ura.

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu ce ni se intampla tuturor, acasa, de cateva zile!
In ciuda viscolului si a altor neajunsuri, la noi a venit primavara! Aseara am fost cu totii la Maslu si am fost inconjurati cu dragoste de toata lumea. Nu o spun spre lauda, ci spre multumire pentru marele dar al Domnului catre noi, familia mea, inconjurati de oameni buni si staruitori in tot binele.
De ce spun ca e primavara? Pai... Andra e destinsa, aseara chiar a reusit sa vada un concert intreg, cel pe care l-am postat la "Muzica ce ne incanta" si sa descopere ca... era totusi si ea acolo! A sasea, in randul altistelor, pe randul dinaintea colegei cu ochelari... Ne-am amintit impreuna, nostalgici, cum era acum 8 ani, cand eram amandoi atat de tineri... O clipa am oftat apoi am dat slava lui Dumnezeu pentru toate! Stie Domnul mai bine ca noi ce si cum... Domnul fie laudat!
Maria a adormit in bratele preotului, la un moment al slujbei! Parintele era fericit! Oamenii au uitat o clipa de tipic... Doamne, iarta-ma!
Tudor canta tot timpul, fata lui e mereu luminoasa si rasul lui curat, din toata inima... O invata pe Maria tot felul de lucruri, chiar si "Inger, ingerasul meu..."...
Iata, la noi e primavara! Toti ai mei, de acasa, se simt bine.
Iar eu imi vad de ale mele, dar daca tot se simt asa de bine cei din jur, de-acasa, iata am scris si eu un mic poem. Sa fiu in ton cu ei, in felul meu personal, desfranat.
Doresc sa dedic aceste versuri naive, mai intai lui CristiBoss, cu recunostinta pentru toata grija pe care mi-a aratat-o mereu, in felul sau - dar cu mult folos, precum eu o marturisesc iar Domnul stie!
Imediat unei fiinte dragi noua, cei de-acasa, Anei Maria, pe care eu, e drept, simt ca o pierd cumva. Faca-se Voia Domnului!
Lui N.Priceputu, pentru ca il iubeste, ca si mine, pe Voiculescu (si pentru ca m-a iertat cand am lipsit la o intalnire ff importanta).
Doctorului si fratelui intru Hristos, minunatului sot si tatic, Mihnea Dragomir.
Lui MariS_, pentru ca a fost si este atat de rabduriu...
Lui Scotland, pentru tot.
Lui VladCat si lui Raoul, pentru ca s-au folosit, cu marinimie de suflet, de vorba mea cea proasta.
Domnului Zaharia, caruia nu stiu cum sa ii cer iertare pentru ca, asa cum am aflat spre uluirea mea, l-am ranit mult prea mult... Iertati-ma, frate, nu am stiut, iertati pe nevrednicul de mine, pentru Hristos, iertati ca nu m-am priceput.
Anei Maria N., cu umilinta, cu nespus de multa umilinta...
Surorii Lore, cu cerere de iertare si cu urarea de a iubi totdeauna, peste tot greul.
Oanei, cu recunostinta.
Lui GeoNektarios, cu rusine.
Doamnei Dorina, cu sfiala cuvenita catre un poet curat si, desigur, cu multe multumiri..:)
Prietenilor mei preoti, precum si duhovnicilor mei (care s-au succedat, prin Voia Domnului, in viata mea cea putin infranata si care m-au salvat, o vreme, de la moarte).
Prietenilor mei, cersetorilor din cartier, carora le multumesc pentru imensa dragoste pe care mi-au aratat-o cand nu aveam tigari si bani de-o paine...
Si lui Mihailc, pe care l-am pus intentionat ultimul, aici (pentru ca mi-a ramas dator cu o veste buna...:)).
Tuturor, voua, peste orice ordine arbitrara, cu nesfarsita cerere de iertare va dedic versurile mele naive. (Venite, poate, nu stiu cum, de dincolo de Ocean...)


Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?

Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce vant de primavara, printre file
In harta vietii noastre bate lin...
Ma rasfatai, de-o vreme, cu pelin...

Ce draperie, fin, ai tras in mine?
Din brav bondar, mi-e pieptul stup de-albine
Si-un soare nestirbit: mai mult rasare!
De ce-mi sunt, Doamne, drumurile rare?...

Vrei mustul nou in butii noi s-asez.
Acesta-i, pare-mi-se, noul crez.
Din alchimist neobosit al fierii
Imi dai de-a gata, iata, parga mierii!

Pe desfranarea mea neincetata
Tu, Doamne, iarta: ai facut-o lata!
Cand, oare, imi vei potrivi masura?
Ai mila, Doamne: talcuieste-mi ura.

Lasă-ne pe noi ( ai uitat tocmai pe cei mai buni şi mai iubitori ).

E păcat să stricaţi aşa o prietenie frumoasă care s-a înfiripat între voi.
Ana- Maria e o fată inimoasă care ţine mult la voi. Vine postul Sfintelor Paşte - împăcaţi-vă fraţilor !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dorinastoica14

Lasă-ne pe noi ( ai uitat tocmai pe cei mai buni şi mai iubitori ).

E păcat să stricaţi aşa o prietenie frumoasă care s-a înfiripat între voi.
Ana- Maria e o fată inimoasă care ţine mult la voi. Vine postul Sfintelor Paşte - împăcaţi-vă fraţilor !

Unde sunt ape limpezi nu se poate sa nu-si vare aghiuta coada incercand sa le tulbure. Impacati-va fratilor!


Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, departeaza-l de la mine.

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, slugii Tale.

Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

[Delalucaci]

are si Corneliu Coposu (R.I.P.) ceva de spus in legatura cu toate astea:

http://www.youtube.com/watch?v=Px68VV0oUrw

Mi-a spus odata un sfintit calugar de la Antim, pe seara: "Frate, de iti fac binele ce-l voiesti, de iti dau ce imi ceri, mult voi suferi... Voi patimi, frate, grea pedeapsa... Ma mangaie, totusi, gandul, ca te vei folosi de sfatul meu..."
Iar eu l-am pedepsit imediat: a sunat telefonul si i-am spus parintelui ca trebuie sa ma intalnesc cu o fata (eram deja tatal Mariei!).
Calugarul a tacut. A privit in jos, cateva clipe. A bagat mana in buzunar si a scos o bomboana mica. Poftim, frate, a zis! Da-i-o din partea mea fetei...
Am luat bomboana, am plecat alergind la intalnire. Am intarziat...
Inainte sa plec, parintele m-a binecuvantat, a facut semnul Sfintei Cruci pe crestetul capului meu.
Seara aceea a fost foarte grea.
Fata nu se clintea cu nici un chip. Desfranat cum sunt, am fortat, recunosc, in disperare de cauza.
La sfarsit, dindu-mi banii pentru sedinta, a zis: "Cezar, iarta-ma ca te-am necajit. Vezi bine, eu nu pot trece peste mandria mea, sotul meu m-a ranit si nu-l pot ierta. Degeaba te chinui, doar Dumnezeu ne poate impaca. Eu am nevoie de o bomboana, cat de mica, nu de discutii lumesti, cum sunt toate psihoterapiile" - schimbase mai multi terapeuti in ultima vreme...
Pe drum am plans mult. Bomboana o mancasem eu, de jena ca clienta mea, un VIP, s-ar fi simtit poate, jignita ca ii dau o bombonica...
Am plans si am jurat, a cata oara, ca ma retrag definitiv din meseria mea. Faca-se Voia Domnului! AMIN+
Asa am zis.
dar drumul batei grele continua... Precum o simt si azi. Acum.

P.S. M-a intrebat un coleg de forum pe privat: "ce numesti prin desfranarea ta"?
Pacatele mele de toata ziua si de tot ceasul, frate, pacatele mele. Uite, de pilda acum cand, in loc sa las la Mila Domnului soarta acestei postari, eu am ales sa fortez si am mai dat o explicatie, eu omul, spre lamurirea unui termen ca sa nu iasa diverse interpretari nepotrivite. Asta eu mi-o trec ca desfranare.

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

dar drumul batei grele continua... Precum o simt si azi. Acum.

Cezare, aduna-te!

Bata aia are rostul ei.
(Imi pare rau ca nu ma pot ridica la inaltimea momentului, dar imi vine in minte "Marie si Marioara ia un par de ma omoara. Parul sa fie de plop, sa nu ma omori de tot. Mai!"...)

Bataia (virtuala) are si ea rolul ei. Mai ales, ca sa fim seriosi: ce-ai patit daca ai fost scuturat un pic?


Noroc cu forumul asta ca putem sa ne plangem.
Eu, daca as vrea sa ma plang, nu as avea cui.. Sotul are problemele lui (imi zice "draga, suferi? da cheile la masina, fii pieton o vreme, iar daca nu te faci bine, iti iau si cardul..")
Vreau sa ma plang mamei si imi zice:" ai probleme? roaga-te sa nu fie copiii tai asa cand ai fost tu in adolescenta!" Oooo, punct ochit! Doamne fereste sa-mi faca problemele pe care le-am creat eu parintilor.
Vreau sa ma plang prietenei.. Se uita crucis la mine: eu sunt maritata, am copii.. ea sta fara de speranta in concubinaj si din acest motiv are depresii periodice.

Oriunde ma intorc vad ca problemele mele sunt in buna masura fanteziste, iar cei din jur chiar ar avea nevoie de o mana de ajutor!
(poate ca si ei simt o bata pe spate. poate chiar eu le-o aplic prin atitudinea mea!)


Autocompatimirea nu a facut bine nimanui. Niciodata.

În prealabil postat de anna21

Cezare, aduna-te!

Bata aia are rostul ei.
(Imi pare rau ca nu ma pot ridica la inaltimea momentului, dar imi vine in minte "Marie si Marioara ia un par de ma omoara. Parul sa fie de plop, sa nu ma omori de tot. Mai!"...)

Bataia (virtuala) are si ea rolul ei. Mai ales, ca sa fim seriosi: ce-ai patit daca ai fost scuturat un pic?


Noroc cu forumul asta ca putem sa ne plangem.
Eu, daca as vrea sa ma plang, nu as avea cui.. Sotul are problemele lui (imi zice "draga, suferi? da cheile la masina, fii pieton o vreme, iar daca nu te faci bine, iti iau si cardul..")
Vreau sa ma plang mamei si imi zice:" ai probleme? roaga-te sa nu fie copiii tai asa cand ai fost tu in adolescenta!" Oooo, punct ochit! Doamne fereste sa-mi faca problemele pe care le-am creat eu parintilor.
Vreau sa ma plang prietenei.. Se uita crucis la mine: eu sunt maritata, am copii.. ea sta fara de speranta in concubinaj si din acest motiv are depresii periodice.

Oriunde ma intorc vad ca problemele mele sunt in buna masura fanteziste, iar cei din jur chiar ar avea nevoie de o mana de ajutor!
(poate ca si ei simt o bata pe spate. poate chiar eu le-o aplic prin atitudinea mea!)


Autocompatimirea nu a facut bine nimanui. Niciodata.

traiasca puterea proiectiei! mama ce mult proiectam! ne-am facut unii altora teste proiective, fratilor! adio Luscher, adio Rosenzwaig, adio psihanaliza! ne suntem unii altora fluturi cu chip de om, caini si balauri cu coada...

Pai... nu va spusei ca tocma-i primavara!?
Sora, tocmai din bate pe spinare incoltesc lujeri cu 3 foi in piept! ... nu asta era si mirarea si bucuria mea? Ce intelegem prin Drumul Crucii? Cum, oare, talcuim, zi de zi, fapta de fapta?

Curga bata! Asa vine primavara, apoi vara... Si pe urma toamna si iarna...
Toate-s de la Dumnezeu!
Si batele si frunza verde.

Imi pare ca toiagul Sfantului ramurele inverzea, ori poate ramurea inverzele...:) Nu, insa, autocompatimire.

Cine isi reprima compatimirea si betia si desfranarea (zic aici in general, omeneste vorbind, fara referire la vreo persoana anume) vede in jur exact ce isi reprima... Asta se numeste, dragilor, proiectie. Are rostul ei.

P.S. Povestea mea tintea altundeva: la vorbele calugarului, va rog putina atentie si la dorinta clientei care voia bomboana pe care o mancasem eu, jenat...

[Yasmina]

În prealabil postat de anna21

Cezare, aduna-te!

Bata aia are rostul ei.
(Imi pare rau ca nu ma pot ridica la inaltimea momentului, dar imi vine in minte "Marie si Marioara ia un par de ma omoara. Parul sa fie de plop, sa nu ma omori de tot. Mai!"...)

Bataia (virtuala) are si ea rolul ei. Mai ales, ca sa fim seriosi: ce-ai patit daca ai fost scuturat un pic?


Noroc cu forumul asta ca putem sa ne plangem.
Eu, daca as vrea sa ma plang, nu as avea cui.. Sotul are problemele lui (imi zice "draga, suferi? da cheile la masina, fii pieton o vreme, iar daca nu te faci bine, iti iau si cardul..")
Vreau sa ma plang mamei si imi zice:" ai probleme? roaga-te sa nu fie copiii tai asa cand ai fost tu in adolescenta!" Oooo, punct ochit! Doamne fereste sa-mi faca problemele pe care le-am creat eu parintilor.
Vreau sa ma plang prietenei.. Se uita crucis la mine: eu sunt maritata, am copii.. ea sta fara de speranta in concubinaj si din acest motiv are depresii periodice.

Oriunde ma intorc vad ca problemele mele sunt in buna masura fanteziste, iar cei din jur chiar ar avea nevoie de o mana de ajutor!
(poate ca si ei simt o bata pe spate. poate chiar eu le-o aplic prin atitudinea mea!)


Autocompatimirea nu a facut bine nimanui. Niciodata.

Da,fara a dori sa-ti adun scamele inexistente de pe umar,eu cred ca stai bine si ai o viata frumoasa in care si tu,se subintelege iti aduci aportul.
Asa cum spunea si HEaven,familia si copiii sunt un dar enorm pt oameni,existand acel minimum de sprijin si colaborare,pe care numai daca esti extrem de norocos il poti gasi printre straini.Un strain te va asculta o data,de doua ori a treia oara se plictiseste,are alt program nu are chef sa-ti asculte depresiile,insa un parinte sau un sot are intotdeauna vreme si compasiune pt ai lui.
Nu esti asa o frunza in vant,ci uite alaturi de ei ai prins radacini si cresteti impreuna mai puternici.
Doar exemplele de probleme le ai langa tine...

[cristiboss56]

Chiar cu putin timp in urma am redeschis un thread mai vechi la Pocainta despre Slava Desarta , si am facut aceasta , nu intamplator , ci ca un semnal de alarma , vazand cat de usor trecem peste cele grave , si cat de usor suntem inclinati spre povestile "siropoase" si spre laudele celor din jur . Nu-i gluma fratilor , si sunt sigur ca multi inteleg ce vreau sa spun . Sa ne ferim de Slava desarta si de purtatorii ei . . . !Un efect al slavei desarte, este ca il transpune pe om intr-o lume ireala si sub inspiratia ei nefasta, el isi imagineaza ca are tot felul de calitati, si merite, multe bunuri, se vede pe sine in situatiile si in pozitiile cele mai inalte care ii aduc admiratia si laudele celorlalti. Aceasta situatie, aduce dupa sine instrainarea omului de realitatea in care traieste, ii paralizeaza puterea de viata, aducandu-i sufletul intr-o stare de amortire. Acest proces de inchipuire, poate sta la originea unor accese de delir sau a halucinatiilor, asa cum constata Sfantul Evagrie ca, inceputul ratacirii mintii este slava desarta. Ea deschide poarta tuturor celorlalte vicii. Sfantul Marcu Ascetul o numeste pricina a tot pacatul, pentru ca aduce in suflet mandria, judecarea si defaimarea aproapelui, impietrirea inimii, neascultarea, ura, invidia, certurile, minciuna, vorbele desarte, frica, desfranarea, pasiunea pentru bani si avutie, si asa cum am aratat: tristetea.
Sa incercam sa tinem inchisa poarta sufletului pentru patimile care ne pot distruge sanatatea si viata, dar sa o deschidem larg, pentru binecuvantarile pe care ni le da Dumnezeu, caruia sa-I cerem ajutorul si sa-I multumim, si slava sa-I inaltam neincetat , si asta nu o spun eu , nu-i inventia mea , ci invatatura Sfintilor Parinti .
Va cer scuze pentru aceasta cam lunga paranteza !
Doamne ajuta!+

[CelMandru]

În prealabil postat de cristiboss56

Chiar cu putin timp in urma am redeschis un thread mai vechi la Pocainta despre Slava Desarta , si am facut aceasta , nu intamplator , ci ca un semnal de alarma , vazand cat de usor trecem peste cele grave , si cat de usor suntem inclinati spre povestile "siropoase" si spre laudele celor din jur . Nu-i gluma fratilor , si sunt sigur ca multi inteleg ce vreau sa spun . Sa ne ferim de Slava desarta si de purtatorii ei . . . !Un efect al slavei desarte, este ca il transpune pe om intr-o lume ireala si sub inspiratia ei nefasta, el isi imagineaza ca are tot felul de calitati, si merite, multe bunuri, se vede pe sine in situatiile si in pozitiile cele mai inalte care ii aduc admiratia si laudele celorlalti. Aceasta situatie, aduce dupa sine instrainarea omului de realitatea in care traieste, ii paralizeaza puterea de viata, aducandu-i sufletul intr-o stare de amortire. Acest proces de inchipuire, poate sta la originea unor accese de delir sau a halucinatiilor, asa cum constata Sfantul Evagrie ca, inceputul ratacirii mintii este slava desarta. Ea deschide poarta tuturor celorlalte vicii. Sfantul Marcu Ascetul o numeste pricina a tot pacatul, pentru ca aduce in suflet mandria, judecarea si defaimarea aproapelui, impietrirea inimii, neascultarea, ura, invidia, certurile, minciuna, vorbele desarte, frica, desfranarea, pasiunea pentru bani si avutie, si asa cum am aratat: tristetea.
Sa incercam sa tinem inchisa poarta sufletului pentru patimile care ne pot distruge sanatatea si viata, dar sa o deschidem larg, pentru binecuvantarile pe care ni le da Dumnezeu, caruia sa-I cerem ajutorul si sa-I multumim, si slava sa-I inaltam neincetat , si asta nu o spun eu , nu-i inventia mea , ci invatatura Sfintilor Parinti .
Va cer scuze pentru aceasta cam lunga paranteza !
Doamne ajuta!+

Frate, iartă-mă! Aş vrea să spun şi eu un cuvânt la cele postate de tine. Iartă-mă, căci n-am îndrăznit până acum să o fac, de teama de a nu te mâhni, de a creea vrajbă, şi din stima pe care ţi-o port! Nici acum nu ştiu dacă fac bine, dar ăsta e unul din momentele când mai risc şi eu.

Îţi mulţumesc pentru cuvintele culese din învăţătura Sfinţilor Părinţi. Sunt de un folos inimaginabil, şi tare mi-e teamă că nu le-am înţeles complet, darămite să şi aplic cele scrise.

Întrebarea mea pentru tine, frate, este: Dacă mie mi se pare că un frate o ia pe cărarea întunecată a mândriei şi a slavei deşarte, spunând o poveste siropoasă, eu ce fac?

Ce fac mai întâi? Stau şi mă analizez pe mine însumi, să văd dacă nu cumva eu sunt cel ce e greşeşte, defăimând, fiind invidios şi mândru? Sau îl atenţionez pe frate de pericolul ce-l pândeşte, ori îl mustru cu asprime, cu impresia că o fac spre îndreptarea lui?

În ambele cazuri pot să mă înşel. Dar mai degrabă caut să văd dacă nu cumva eu mă aflu în delir, înstrăinat de realitate, dornic de a mă afirma ca şi povăţuitor. Mai degrabă mă judec pe mine decât pe celălalt. Mai degrabă cer ajutorul duhovnicului, pentru a mă învăţa cum să procedez în astfel de situaţii.

Iartă-mă dacă am spus ceva ce ai mai spus şi tu, frate. Poate n-am înţeles firul discuţiei, şi am căzut şi eu în slava asta deşartă. Dacă aşa o fi, iartă-mă că am îndrăznit să-ţi răspund! Şi sper să învăţ din greşeala făcută! Maica Domnului să te miluiască, frate!