În prealabil postat de ioan cezar
Nu stiu ce ni se intampla tuturor, acasa, de cateva zile!
In ciuda viscolului si a altor neajunsuri, la noi a venit primavara! Aseara am fost cu totii la Maslu si am fost inconjurati cu dragoste de toata lumea. Nu o spun spre lauda, ci spre multumire pentru marele dar al Domnului catre noi, familia mea, inconjurati de oameni buni si staruitori in tot binele.
De ce spun ca e primavara? Pai... Andra e destinsa, aseara chiar a reusit sa vada un concert intreg, cel pe care l-am postat la "Muzica ce ne incanta" si sa descopere ca... era totusi si ea acolo! A sasea, in randul altistelor, pe randul dinaintea colegei cu ochelari... Ne-am amintit impreuna, nostalgici, cum era acum 8 ani, cand eram amandoi atat de tineri... O clipa am oftat apoi am dat slava lui Dumnezeu pentru toate! Stie Domnul mai bine ca noi ce si cum... Domnul fie laudat!
Maria a adormit in bratele preotului, la un moment al slujbei! Parintele era fericit! Oamenii au uitat o clipa de tipic... Doamne, iarta-ma!
Tudor canta tot timpul, fata lui e mereu luminoasa si rasul lui curat, din toata inima... O invata pe Maria tot felul de lucruri, chiar si "Inger, ingerasul meu..."...
Iata, la noi e primavara! Toti ai mei, de acasa, se simt bine.
Iar eu imi vad de ale mele, dar daca tot se simt asa de bine cei din jur, de-acasa, iata am scris si eu un mic poem. Sa fiu in ton cu ei, in felul meu personal, desfranat.
Doresc sa dedic aceste versuri naive, mai intai lui CristiBoss, cu recunostinta pentru toata grija pe care mi-a aratat-o mereu, in felul sau - dar cu mult folos, precum eu o marturisesc iar Domnul stie!
Imediat unei fiinte dragi noua, cei de-acasa, Anei Maria, pe care eu, e drept, simt ca o pierd cumva. Faca-se Voia Domnului!
Lui N.Priceputu, pentru ca il iubeste, ca si mine, pe Voiculescu (si pentru ca m-a iertat cand am lipsit la o intalnire ff importanta).
Doctorului si fratelui intru Hristos, minunatului sot si tatic, Mihnea Dragomir.
Lui MariS_, pentru ca a fost si este atat de rabduriu...
Lui Scotland, pentru tot.
Lui VladCat si lui Raoul, pentru ca s-au folosit, cu marinimie de suflet, de vorba mea cea proasta.
Domnului Zaharia, caruia nu stiu cum sa ii cer iertare pentru ca, asa cum am aflat spre uluirea mea, l-am ranit mult prea mult... Iertati-ma, frate, nu am stiut, iertati pe nevrednicul de mine, pentru Hristos, iertati ca nu m-am priceput.
Anei Maria N., cu umilinta, cu nespus de multa umilinta...
Surorii Lore, cu cerere de iertare si cu urarea de a iubi totdeauna, peste tot greul.
Oanei, cu recunostinta.
Lui GeoNektarios, cu rusine.
Doamnei Dorina, cu sfiala cuvenita catre un poet curat si, desigur, cu multe multumiri..:)
Prietenilor mei preoti, precum si duhovnicilor mei (care s-au succedat, prin Voia Domnului, in viata mea cea putin infranata si care m-au salvat, o vreme, de la moarte).
Prietenilor mei, cersetorilor din cartier, carora le multumesc pentru imensa dragoste pe care mi-au aratat-o cand nu aveam tigari si bani de-o paine...
Si lui Mihailc, pe care l-am pus intentionat ultimul, aici (pentru ca mi-a ramas dator cu o veste buna...:)).
Tuturor, voua, peste orice ordine arbitrara, cu nesfarsita cerere de iertare va dedic versurile mele naive. (Venite, poate, nu stiu cum, de dincolo de Ocean...)
Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce vant de primavara, printre file
In harta vietii noastre bate lin...
Ma rasfatai, de-o vreme, cu pelin...
Ce draperie, fin, ai tras in mine?
Din brav bondar, mi-e pieptul stup de-albine
Si-un soare nestirbit: mai mult rasare!
De ce-mi sunt, Doamne, drumurile rare?...
Vrei mustul nou in butii noi s-asez.
Acesta-i, pare-mi-se, noul crez.
Din alchimist neobosit al fierii
Imi dai de-a gata, iata, parga mierii!
Pe desfranarea mea neincetata
Tu, Doamne, iarta: ai facut-o lata!
Cand, oare, imi vei potrivi masura?
Ai mila, Doamne: talcuieste-mi ura.
|