Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de fallen

Aha, deci familia de origine poate avea atat o influenta benefica, de formare a unor valori morale, cat si una foarte nefasta, chiar, dupa spusele lui Cezar...
Whatever, eu nu-i consider pe parintii mei, de exemplu, nici mai vinovati nici mai nevinovati decat pe Adam si Eva. Iar noi, copiii lor, marea majoritate, le calcam pe urme, ducand mai departe blestemul, pana cand ne intoarcem in pamantul din care suntem facuti. Important e sa nu ajungem precum Cain (ca Abel n-avem cum, ca n-am mai fi). Iar de mantuit stim bine ca nu ne putem mantui decat prin Mantuitorul. Chiar daca ne straduim sa ll urmam, nici unul dintre noi nu a fost, nu este si nu va fi asemeni Lui. Sa facem bine, sa nu facem rau, sa ascultam pe Domnul, sa ne iubim, cam asta sta in puterile noastre. Restul, s-ar putea sa fie "desertaciunea desertaciunilor". Noi, oamenii, nu cred ca vom putea rascumpara pacatul stramosesc, suntem datori sa ni-l asumam si sa suportam consecintele. Mesia a venit doar o data, unii L-au vazut, altii nu, "ferice de cei ce nu L-au vazut si cred", si din fericire suntem multi.
Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze!


PS : si sa nu uitam, ca din prea multa ravna de a-i face pe plac Domnului, fiind el cel care-i aduce jertfa, Cain l-a ucis pe fratele sau Abel...

Familia, surioara, poate fi una virtuoasa, cum a fost dealtfel, in cele mai multe momente familia mea. Si chiar de ar fi o familie de sfinti, atentie: tot trebuie incercat permanent efortul de a o depasi! Altminteri viata copilului este moarta. Te rog, cugeta la asta...
Dumnezeu este Persoana.
Copilul este tot persoana, iar mantuirea si sfintirea se fac pe cont personal (desi in comuniune, desi in Biserica, desi uneori in familii cuvioase, desi in obste monahala etc.).
Cand vorbesti cu Dumnezeu, fata catre Fata, o faci tu, suflet unic, nu familia. Iar de vorbit, este obligatoriu! candva, cumva, asta trebuie nazuit. Ca de nu Il cunoaste pe Dumnezeu acum, aici, in trup, nicicind nu-L vom cunoaste. Domnul nu ne cheama atat la rugaciuni politicoase (piara politetea!) cat la a-L cunoaste. Domnul gentleman desavarsit, insasi Domnia, in Smerenia Sa, trece peste politeturi. Oare nu bagam de seama? Depasirea politetii sperie pe cel oprit ca magarul inaintea barierei. Nu, insa si pe cei care au primit darul indraznelii catre El! Chiar credeti ca Domnul asteapta sa murim pentru a Se infatisa noua? Cine ne spune ca o cunoastere a Lui aici, in trup, e de necapatat? Ca suntem desfranati o stim, ca suntem departe de sfintii nostri, iar stim. Dar Domnul vrea sa Il cunoastem aici, acum, in trup. Sa Il cunoastem fratilor, nu sa bestelim despre El! Atentie sa nu ne nevoim eretic..... Adica cu prea multa frica si consideratii lumesti, ca si cum am merge la maistrul de modeling si la facut poze in fata amatorului de nuduri frumoase... Nu. Domnul ne vrea asa cum suntem, caci suntem copiii Lui, doar sa tintim cu toata inima la El. Familia poate fi o piedica aici, in mintea noastra, tinindu-ne in lanturi deloc placute Celui Care S-a smerit pana la pogorare, jertfa si mormanturi...
Decontaminarea, ca sa spun asa, de mitul si vraja familiei este, in pieptul fiecaruia, adanc de tot, tainic, absolut necesara. Idolul cel mai teribil este de fapt familia. Si e teribil foarte fiind mult prea ascuns (caci primele robiri fascinatorii, narcisiste, pe care vai le numim dragoste, desi e si asta - sunt de la sanul mamei). Intr-un fel sau altul, iar aici e nevoie de mult, nesfarsit discernamant (cine il are?) si pocainta continua, acest idol este depasit cu vremea.
Pocainta lucratoare bate treeapta inevitabila a familiei de provenienta.
O face chiar pana la ura de mama, de tata (revezi te rog cuvintele Mantuitorului), adica prin ura inteleg lasarea in urma, la spate, depasirea, eliberarea de orice script, voia libera. Depasirea, trecerea pe locul doi (desigur nu uciderea...) Noi iubim orice mai mult decat pe Domnul. Eu, unul, da, in desfranarea mea. Dar ma vait pentru asta si caut sa ma eliberez! Iar Domnul vede, stie, si ma trage. Nu e de mirare? Nu e totusi la fel si la voi? Altfel cum???
Caci Domnul e Liber, e de fapt Libertatea (nu se incadreaza in cutia conceptului Liber, ca un caz particular, Doamne fereste!) si ne cere sa rupem toate lanturile si sa ne slobozim, in ascensiune libera, catre El. Asta se face, cum vedem in mii si mii de marturii, poate putin si in cazul fiecaruia dintre noi, prin asumarea propriei hotarari, nu prin cea a familiei. "Lasa toate ale tale" - toate, pricepi? Toate! Adica idolul sa pice, mai intai Domnul!
Liberul arbitru, surioara, nu e al familiei mele, ci al meu. PERSONAL
Pot tine cont de multe din familie, se cuvine asta, e necesar chiar, dar atentie la liberul arbitru!
Rugaciunea, fie si colectiva, in familie chiar, e soptita de sufletul fiecaruia.
Suntem impreuna si totusi distincti. Asa cum Treimea Sfanta e Unul Dumnezeu si totodata 3 Ipostasuri.
Ca exemplu imi vine acum in minte modul cum Parintele Rafail se tot asaza si reasaza in raport cu Noica...

Cum vom face, deci?
Sa dam familiei ce este al familiei si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! AMIN+

[fallen]

@Lore
Oau! Cum ai reusit sa fragmentezi citatul in atatea bucatele? Felicitarile mele, oricum.

Intr-adevar, trebuie sa tindem spre Asemanarea cu Dumnezeu, dar El singur e fara de pacat. Noi toti am pacatuit si trebuie sa fim poate putin mai umili, mai ales cand ii judecam pe altii (...normal, n-ar trebui...) dar si cand ne judecam pe noi insine. Vreau sa zic ca nu cred ca e bine sa-ti consideri parintii, stramosii si mai ales pe tine "de neiertat". Daca crezi ca esti de neiertat, atunci esti robul necuratului, si nu te poti izbavi pentru dai dovada de neincredere in puterea si mai ales in dragostea lui Dumnezeu.
De Cain nu am stiut, am crezut ca si el vroia sa-i faca pe plac Domnului. Totusi despre Abel nu stim daca a murit inainte de a apuca sa faca vreun pacat, lucru care in cazul nostru nu prea e valabil, poate doar in cazul copiilor care mor foarte mici sau care...nu vreau sa mai pomenesc despre ce facem noi cu copiii pe care nu-i dorim, ca ma intristeaza prea tare.

În prealabil postat de ioan cezar

Idolul cel mai teribil este de fapt familia. Intr-un fel sau altul, iar aici e nevoie de mult, nesfarsit discernamant (cine il are?) si pocainta continua, acest idol este depasit cu vremea.

Aici ai pus degetul pe rană. Tocmai de aici se aprind uneori conflicte dureroase, şi de aceea am folosit chiar cuvântul „război”. Pentru că unul din soţi poate să idolatrizeze familia, iar asta îl poate împiedica pe celălalt să asculte doar de voia lui Dumnezeu. Şi atunci, se ajunge la despărţire de celălalt (fie şi doar sufletească), dacă nu cumva iubirea dintre ei va avea suficientă putere încât să schimbe idolatria în dragoste jertfelnică.

În prealabil postat de fallen

Oau! Cum ai reusit sa fragmentezi citatul in atatea bucatele? Felicitarile mele, oricum.

Intr-adevar, trebuie sa tindem spre Asemanarea cu Dumnezeu, dar El singur e fara de pacat. Noi toti am pacatuit si trebuie sa fim poate putin mai umili, mai ales cand ii judecam pe altii (...normal, n-ar trebui...) dar si cand ne judecam pe noi insine. Vreau sa zic ca nu cred ca e bine sa-ti consideri parintii, stramosii si mai ales pe tine "de neiertat". Daca crezi ca esti de neiertat, atunci esti robul necuratului, si nu te poti izbavi pentru dai dovada de neincredere in puterea si mai ales in dragostea lui Dumnezeu.
De Cain nu am stiut, am crezut ca si el vroia sa-i faca pe plac Domnului. Totusi despre Abel nu stim daca a murit inainte de a apuca sa faca vreun pacat, lucru care in cazul nostru nu prea e valabil, poate doar in cazul copiilor care mor foarte mici sau care...nu vreau sa mai pomenesc despre ce facem noi cu copiii pe care nu-i dorim, ca ma intristeaza prea tare.

Asa am inteles si eu, initial, ca cei doi frati au adus jertfele lui Dumnezeu, iar Dumnezeu s-a bucurat mai mult (sau doar) de jertfa lui Abel. Din pacate nu stiu textul exact din Biblie, dar invidia lui Cain este mai mult subinteleasa.
Referitor la Abel nu cred ca e relevant faptul daca a facut sau nu vreun pacat. Toti oamenii au pacate, nu? Avand in vedere ca doar Domnul este fara de pacat. Important este sa tindem spre perfectiune, lipsa de pacate si ce mai ziceai si tu (iubirea de Dumnezeu si de aproape, fapte bune.......)

[lore86]

În prealabil postat de Annyta

Care sunt cele trei pacate?
Eu stiam ca ne referim la un singur pacat stramosesc, si anume neascultarea de Dumnezeu.

Care este invatatura "oficiala" in acest caz?

Multumesc frumos

Cele trei pacate au fost:
1. neascultarea(incalcare voita a unei porunci)
2. neinfranarea(nu si-au putut stapani pofta, incalcand totodata randuiala postului)
3. mandria(manifestata intr-o prima faza prin dorinta de a fi ca Dumnezeu(cine oare si-a dori sa fie asemnea lui Dumnezu moment in care a cazut ca un fulger?), apoi continuata prin neputinta de a-si recunoaste greseala, pasandu-i vina in intregime celui de langa el: adam da vina pe eva, eva da vina pe sarpe).

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Desi imi aduci mangaiere (peste rani narcisice..:)) prin cuvantul tau de multumire, ma feresc iata, sa "put" a psiholog, ori Doamne fereste a om duhovnicesc (vai de necazurile mele, frate, vai si vai). Cum bine spunea CristiBoss, Domnul sa il ocroteasca, sunt doar un desfranat. !

Cezarica , Cezarica , cum te schimbi precum bate vantul , sau dupa proprile tale nevoi ! Cezarica , Cezarica , mult poti mintii pe cei de aici , mai ales pe acesti membrii tineri , sau foarte tineri . Vanezi , vanezi , noi victime ? Cezarica , Cezarica , mai ieri imi spuneai Cristian cu atata convingere si " drag " , iar acum am devenit brusc un simplu id. pentru tine , am devenit CristiBoss , caci de , am avut indrazneala in a-ti spune adevarul , a te atentiona ,spre binele tau si a celor ce cred ca orice cuvant ce zboara din gurita ta , musai trebuie mancat ! Offff , Cezarica , Cezarica tine scrie cu atata usurinta despre ceva ce nu cunosti , si nici nu doresti cu adevarat sa cunosti . De ce te ascunzi fratioare , de ce te minti , cui foloseste omule ?
Sti foarte bine ca nu sunt fan Zaharia , dar n-am inteles de ce trebuia sa-l iei peste picior , aici , acum si fara rost . Cezarica , Cezarica , de ce nu-ti duci marturisirea ta pana la capat , daca tot ai inceput asa ceva aici ? Sau ai facut-o pentru imagine , sau pentru a induiosa cat mai multe suflete nevinovate . Te intreb eu frate draga , daca imi parasesc acum nevasta si copilul , si ma duc la alta mai tinerica , si-i trantesc si acesteia doi , trei plozi ,oare e pacat ? Cum se numeste el ? Dar , daca nu ma opresc aici , si ma duc la alta si mai tinerica , si-i mai trantesc doi , trei plozi , cum se numeste ? In ce pacat sunt eu ? Dar , hai sa-ti mai spun , daca ne intalnim pe strada si ma vezi fumand ca un nebun , si pe deasupra si mahmurit , ma lauzi , te faci ca nu vezi , ma ierti , putin iti pasa . . . ? Te intreb ca psiholog , sau ma rog cel putin asa susti ca esti ! Cum trebuie sa reactioneze cineva impotriva pacatului desfranarii ? Ce impresie isi face cineva sa citesca cuvinte mieroase , si asezate armonios despre credinta , Hristos , iubire , iertare , sfintenie , etc , stiind ca acel "scriitor" de ocazie calca in mod constient Sfintele Taine , iL scuipa direct in fata pe Hristos ? Cum se impaca fratioare astfel de atitudini ? In mintea mea tampa , nu pot sa inteleg , si atunci ma revolt !
Cezarica , Cezarica , sa-ti vindece Domnul mintea si sa te lumineze , sa-ti dea sanatate ,bucurii , si te rog nu-i mai refuza mana ce sta intinsa de atata timp !
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !
CristiBoss ( adica Cristian , precum imi spuneai odata )

[fallen]

În prealabil postat de Laura19

132. In ce conditii Biserica Ortodoxa aproba divortul ?



133. Care sunt cauzele canonice ale divortului ?

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

134. Cand se considera incheiat divortul canonic ? Adica in ce moment cei doi soti sunt liberi sa se casatoreasca, din punct de vedere canonic ?

Divortul canonic se considera incheiat cand intre soti au urmat motivele de divort aratate mai sus ( adica : adulterul, lepadarea de credinta, intrarea in monahism etc ) . Trebuie, insa, pe langa motivele canonice aratate mai sus, sa se tina seama si de motivele de divort hotarate de legislatia civila.

Si divortul civil presupune la randul lui anumite motive, desfacerea casatoriei "de comun acord" se poate face doar cand nu exista copii minori.
Problema e ca la divortul civil lumea civilizata nu invoca intotdeauna adevaratul motiv de divort, cum ar fi adulterul, de exemplu, pt. ca se gandesc in principal la ce vor zice copiii cand se vor face mari si vor afla...
Am mai ramas cu o nelamurire : daca un preot divorteaza dintr-un motiv canonic (desi asta cam presupune s-o faca pe preoteasa de toata ocara...), el nu mai are voie sa se recasatoreasca? Dar sa se calugareasca ?
Si inca o intrebare: are voie o persoana care are copii sa se calugareasca, si ce se intampla cu copiii unei persoane care s-a calugarit? Ii sunt copii ca si pana atunci, sau se schimba oarecum raporturile, dpdv juridic cat si spiritual?

Dar dupa un divort "necanonic" daca se produce impacarea, si eventual recasatoria civila, cununia religioasa ramane valabila sau se repeta?

[lore86]

În prealabil postat de fallen

Am mai ramas cu o nelamurire : daca un preot divorteaza dintr-un motiv canonic (desi asta cam presupune s-o faca pe preoteasa de toata ocara...), el nu mai are voie sa se recasatoreasca? Dar sa se calugareasca ?

Teoretic se poate recasatori, dar risca sa nu mai poata sluji.in schimb, poate linistit sa se calugareasca. Cred ca daca el e nevinovat, ar avea si dreptul sa slujeasca.Tind sa cred ca ramane la atitudinea ierarhului.

Si inca o intrebare: are voie o persoana care are copii sa se calugareasca, si ce se intampla cu copiii unei persoane care s-a calugarit? Ii sunt copii ca si pana atunci, sau se schimba oarecum raporturile, dpdv juridic cat si spiritual?

Sotii se pot calugari in urmatoarele situatii: copii sunt mici, iar unul din sot ramane sa-i creasca pana cand vor ajunge pe picioarele lor, apoi se retrage si el la manastire sau sotii se retrag amandoi atunci cand copii au deja un rost, sunt asezati la casele lor. Cunosc cazuri din ambele situatii.
Copilul iti ramane copil, chiar daca mama poarta haina neagra.
Dar este interzis parintilor a se calugari si a lasa copii in voia sortii, in grija rudelor. Va imaginati ca copii sa stea la rude, lipsiti de dragostea parintilor caci acestia vor sa-si dedice viata Domnului?Plus ca nu ar avea binecuvantarea ierarhului si nici a staretului.(exista si exceptii, atunci cand mama moare iar tatal se retrage in manastire, copilul ramand bunicilor).

Dar dupa un divort "necanonic" daca se produce impacarea, si eventual recasatoria civila, cununia religioasa ramane valabila sau se repeta?

Da, cununia ramane valida, indiferent de circumstanta.

În prealabil postat de cristiboss56

Cezarica , Cezarica , cum te schimbi precum bate vantul , sau dupa proprile tale nevoi ! Cezarica , Cezarica , mult poti mintii pe cei de aici , mai ales pe acesti membrii tineri , sau foarte tineri . Vanezi , vanezi , noi victime ? Cezarica , Cezarica , mai ieri imi spuneai Cristian cu atata convingere si " drag " , iar acum am devenit brusc un simplu id. pentru tine , am devenit CristiBoss , caci de , am avut indrazneala in a-ti spune adevarul , a te atentiona ,spre binele tau si a celor ce cred ca orice cuvant ce zboara din gurita ta , musai trebuie mancat ! Offff , Cezarica , Cezarica tine scrie cu atata usurinta despre ceva ce nu cunosti , si nici nu doresti cu adevarat sa cunosti . De ce te ascunzi fratioare , de ce te minti , cui foloseste omule ?
Sti foarte bine ca nu sunt fan Zaharia , dar n-am inteles de ce trebuia sa-l iei peste picior , aici , acum si fara rost . Cezarica , Cezarica , de ce nu-ti duci marturisirea ta pana la capat , daca tot ai inceput asa ceva aici ? Sau ai facut-o pentru imagine , sau pentru a induiosa cat mai multe suflete nevinovate . Te intreb eu frate draga , daca imi parasesc acum nevasta si copilul , si ma duc la alta mai tinerica , si-i trantesc si acesteia doi , trei plozi ,oare e pacat ? Cum se numeste el ? Dar , daca nu ma opresc aici , si ma duc la alta si mai tinerica , si-i mai trantesc doi , trei plozi , cum se numeste ? In ce pacat sunt eu ? Dar , hai sa-ti mai spun , daca ne intalnim pe strada si ma vezi fumand ca un nebun , si pe deasupra si mahmurit , ma lauzi , te faci ca nu vezi , ma ierti , putin iti pasa . . . ? Te intreb ca psiholog , sau ma rog cel putin asa susti ca esti ! Cum trebuie sa reactioneze cineva impotriva pacatului desfranarii ? Ce impresie isi face cineva sa citesca cuvinte mieroase , si asezate armonios despre credinta , Hristos , iubire , iertare , sfintenie , etc , stiind ca acel "scriitor" de ocazie calca in mod constient Sfintele Taine , iL scuipa direct in fata pe Hristos ? Cum se impaca fratioare astfel de atitudini ? In mintea mea tampa , nu pot sa inteleg , si atunci ma revolt !
Cezarica , Cezarica , sa-ti vindece Domnul mintea si sa te lumineze , sa-ti dea sanatate ,bucurii , si te rog nu-i mai refuza mana ce sta intinsa de atata timp !
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !
CristiBoss ( adica Cristian , precum imi spuneai odata )

Draga CristiBoss (iata ca le-am impacat pe toate!)
ce iti mai place dezbinarea si cearta, ofofof... cum iti mai place sa biciuiesti, tatucule...
Cu toate astea, de esti bun sa te opresti o clipa din furtuna de insulte si rautati copilaresti in care te tii, iata: cand toate se amesteca si se incalcesc, bun este pieptenele, bun de tot!
Buna si rabdarea, buna tare.
Buna si rugaciunea de tot ceasul.
O stii mai bine, desigur, ca esti mai copt decat mine, asta deloc nu contest. Si atunci: cum de le uiti pe toate, frate, exact in clipa cand vorbesti? Constiinta e capabila de largire, frate... Cuprinde ea si lumea, si pe mine insumi, chiar si pe Domnul (prin harul Lui!).
Spui mai sus de un caz al unui om care face copii si fuge la alta mai tinerica... Si care fumeaza pe strada... Eeei, astea sunt lucruri care dau de gandit, intr-adevar. Si bine ar fi sa ii dea chiar persoanei in cauza, desigur, ca nu e chiar de invidiat situatia lui. Trebuie sa fie vreun om de-al nostru din lume, in orice caz, vreun semen, vreun nevoias cazut, samarineanule, bunule... Si inca vreunul nedus la biserica, ori poate cu probleme mari, stiu si eu... Da, necesita atentie.
Dar... stai putin cu ravna judecarii osindite... daca stiu un astfel de om (ii stiu pe altii cu mult mai dihai) ce pot face? Sa dau buzna in el, in casa lui, in sufletul lui si sa il pun la punct? Pai as face-o, de dragul lui, dar ma tem sa nu ii fac mai mult rau decat bine.
Zici ca am zis ca sunt psiholog. Da, si am tras din greu, vreo 20 de ani, cu oameni de tot felul si mai ales cu mine (ca meseria asta se face in primul rand cu tine, daca vrei sa fii folositor altora). Si stii care e prima regula? Nu stii, dar oropsesti, ca deh, cine te impiedica Bossule? Ei bine, afla draga CristiBoss, ca prima regula e sa spui buna ziua celui care ti-a spus el, mai intai, buna ziua. NU TU mergi la el, nu umbli peste mari si tari ca sa iti faci elevi, pacienti, adepti, ucenici! Ci stai in banca ta si muncesti (intr-un mod specific pentru profesia de profesor si psiholog, bunule domn) si, de te-o gasi cineva luminat, va veni el singur sa bata, sa cera, sa intrebe. Apoi vine incercarea cea grea: dupa ce zice omul catre tine, ajuta-ma!, ei acu e acu, poti oare sa faci ceva?
Dar poate spunindu-ti acestea, am gresit deja. Aceste lucruri sunt, ca de obicei, doar pentru cei ce intreaba, nu pentru cei ce osindesc.
Draga Cristiboss, iti marturisesc, aici in ochii tuturor: imi este tot mai mila de Dumneavoastra. Ma credeti sau nu, dar persistati intr-o atitudine cu totul bolnavicioasa prin insinuari, judecari, violente, defaimari, suspiciuni, tot felul de uriciuni care ma si amuza, ma si intristeaza, ma folosesc insa de ele cum pot...
Si iata-ma asadar nu doar dusmanul Dumneavoastra ci si zapacitorul de cap al tinerilor nevinovati! Oooh, aproape ca Socrate... vai mie nefericitul la ce inalta cinste m-ati suit!

Omule bun, nu stiu de am smintit pe altii, fereasca Sfantul, dar pe Dumneavostra vad ca risc sa va ispitesc rau de tot.
Si stiti de ce imi pare ca se intampla asta? Pentru ca io-s un desfranat sau, ma rog, putin infranat, iar fratia voastra sunteti un pachet de formule fara continut. Pentru ca traiti o frica uimitoare de intimitate, de dragoste, de "traieste si lasa si pe altii sa traiasca".
Frate, Ortodoxia nu este Doctrina de Partid Comunist! Nu are nevoie de ideologi, de bosi. Ci numai de robi ai lui Dumnezeu, umili si iubitori, dispusi la pace si pocainta tare.
Robi printre care, din pacate, nu ma numar (deocamdata) ca rob, ci mai degraba ca desfranat (sau putin infranat, ma rog).
Intreaba frate, cand nu pricepi, intreaba si nu mai osindi, frate, ca totul ti se sparge-n cap, intorcindu-se ca un bumerang, nu sesizezi? In capul pieptului, acolo unde salasluieste respirarea, duhul vietii, delicata si nespusa minune...
Nu mai fi asa invidios, draga CristiBoss, ca nu ai ce ravni la mine, desfranatul (sau, ma rog, putin infranatul).
Mai bine te-ai uita, ca un Boss adevarat, la cata incurcatura se face cu interventiile tale pripite si mereu nepotrivit de manioase. Lasa topicul asta sa curga, ca e prea frumos ca sa il tot blocam noi cu politele noastre demne de cosul de gunoi.

Fac un apel catre voi, fratilor si surorilor, interveniti! Aci sau pe privat.
Spuneti-mi ce voiti sa fac: eu ma opresc si daca imi cereti asta, iata, ii dau lui CristiBoss si altora, cuvantul. Iar eu tac. Cat voiti.
Fac ce-mi cereti. Doar spuneti. Ca sa aflu cum sa o scot la capat cu ura asta care nu se mai opreste... Ura absurda, de neinteles pentru mine. Interveniti va rog, va cer deschis. Iar eu voi face tocmai cum doriti. Va multumesc!

Frate Cezar, încă o dată îţi spun că socotesc de folos ceea ce scrii pe tema aceasta şi sper că vei continua să ne împărtăşeşti din experienţa ta. Speram să o facă şi Cristi, şi alţii care au mai multă experienţă, care s-au lovit de nişte necazuri în familie şi, mai ales, cei care, cu ajutorul Domnului, s-au folosit din ele.

Cât priveşte acuzaţiile care-ţi sunt aduse, mă gândesc că e posibil să fii judecat după aparenţe. Oricare ţi-ar fi păcatele, cred că dator să constate dacă ele te-au rupt de Trupul Domnului este duhovnicul tău. Eu nu ţi le cunosc şi nici nu mă preocupă.

În plus, nu ştiu dacă lucrurile de care eşti acuzat în public ţi-au fost făcute cunoscute mai întâi în discuţii particulare, după cum recomandă Apostolul.
Cred în buna intenţie atât a lui Cristi, cât şi a lui glykys, iar modul foarte direct de a o spune poate fi spre trezire, atunci când chiar ţintesc corect.
Însă, repet, eu n-aş fi făcut-o în public.