Eu cu cine votez?

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Una e să încerci să discuţi, alta e să spui numai prostii.
Hai pa!

Bine că recunoşti măcar...

Nu uita că nu te ţin eu să le citeşti pe ale mele... dar dacă afirmi ceva, atunci nu avea pretenţii că poţi emite judecăţi fără să prezinţi argumente... ci doar aşa punând etichete insinuante şi viclean ironice sau trăgând concluzii scurte şi oculte în asentimentul flaşnetei... pe care o învârt fraierii unora sau altora, sclavii pătimaşi. Deci dacă te duci, pleacă domnule liniştit, că te-am toooot iertat dacă m-ai toooot jignit... te-am iertat deci du-te liniştit că nu te ţine nimeni aici ca să-mi dai verdicte, adică să insinuezi că ar trebui să mă îndoiesc de ceea ce spun şi că eu ar trebui să mă corectez din moment ce spun numai prostii.

Dacă tu ai discutat pe aici pe forum atunci te rog frumos să-mi arăţi unde ai scris mai mult decât două cuvinte ironice şi o etichetă ca un verdict de maximă valoare... măcar arată ce ai susţinut dumneata, ce ai scris tu cu mâinile tale... şi dacă nu poţi să arăţi şi pleci atunci să nu crezi că ai avut dreptate dacă te dai şi supărat acuma... toooot tu. Nu ţine vrăjeala dragul meu prieten la nimeni în felul ăsta. Deci nu mă bucur că pleci şi nici că o să rămâi ci m-aş bucura dacă ţi-ai schimba atitudinile şi felul de a te comporta, nu faţă de mine ci faţă de Dumnezeu că eu mă bucur de tine aşa cum eşti dar Domnul vede în inima ta.

[DragosP]

Eu n-am avut niciodată pretenţia că din mâinile mele poate ieşi altceva decât două cuvinte ironice.
Şi nici n-am pretenţia că pot învăţa ceva pe cineva. De aceea, dacă vrei să vezi de ce este o prostie mare cât tine ce ai scris în legătură cu despărţirea unor creştini în general, şi a REGELUI, în particular, pune te rog mâna şi citeşte.
Nu te aştepta să-ţi dau eu ţie lecţii, dar măcar marii duhovnici ai neamului nostru poate-ţi ajung la inimă.
Hai pa din nou!

Cât despre cantitatea de cuvinte aflate-n mysql-ul forumului, ştii tu: "e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune!" Degeaba scrii tu mult dacă scrii prostii.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Eu n-am avut niciodată pretenţia că din mâinile mele poate ieşi altceva decât două cuvinte ironice.
Şi nici n-am pretenţia că pot învăţa ceva pe cineva. De aceea, dacă vrei să vezi de ce este o prostie mare cât tine ce ai scris în legătură cu despărţirea unor creştini în general, şi a REGELUI, în particular, pune te rog mâna şi citeşte.
Nu te aştepta să-ţi dau eu ţie lecţii, dar măcar marii duhovnici ai neamului nostru poate-ţi ajung la inimă.
Hai pa din nou!

Cât despre cantitatea de cuvinte aflate-n mysql-ul forumului, ştii tu: "e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune!" Degeaba scrii tu mult dacă scrii prostii.

Din ce ai scris cu falsă modestie, răzbate trufia şi iartă-mă că trebuie să observ, căci trufia te trimite la cărţi şi la mari duhovnici, la cărturari şi farisei, frica de ei, şi zic ei că ai scris prostii cu despărţirea fără însă să arate ei ce ai greşit ca tu să faci bine, lor, şi să te autoândoieşti de tine şi de Dumnezeu crezându-l pe marele filozof cu indicaţia preţioasă ce nu mai dă lecţii ci el situându-se undeva mai sus, în neant probabil, dă doar indicaţii făcând trimiteri la studiu, adică te trimite să te îndoieşti singur şi apoi să te pui cu burta pe carte punând mare valoare pe cărturari şi farisei şi pe 'marii' duhovnici tu, în loc să creadă mai bine ei în Dumnezeu, să-i facă ei Lui prima poruncă măcar şi să urmeze pe sfinţi, căci sfinţii sunt mult mai mari decât oricare mare duhovnic, foarte apostol sau mai nou, teolog senzaţional cu nume şi renume.

Deci prostiile despre care flaşnetezi dumneata nu există la mine ci tu doar le insinuezi şi le invoci că ar exista, iar eu mărturisesc în lipsa argumentelor tale citibile pe care ţi le-am cerut, că atunci n-am ce corecta la ce am spus şi scris fără să mă cred infailibil, căci domnia ta nu dă citatul sau exemplul ci fiind criptic şi ocult concluziv doar neagă şi face trimitere la cărţi şi la foarte marii duhovnici, pe care nu-i citează, ci îi invocă, în sensul că el ştie că eu mă înşel cu toate că el nu judecă şi nici nu osândeşte ci doar combate politicos ca în orice discuţie... din aia fără cuvinte căci el e adeptul vorbirii puţine, luând exemplul de la cei mai mari duhovnici, care se cred probabil şi sfinţi, deşi pe sfinţi nu-i citează şi nu-i urmează.

''Şi duhul rău, cel mut şi surd a ieşit din omul acela... şi Iisus a plecat din mijlocul lor.''

SURD este tot cel ce aude Cuvântul dar nu-l face!.. iar apoi ca un mut combate cu credulitate şi prostie. Nu mă refer la tine... ci la mine... păcătosul.

[DragosP]

Bine dom'ne, mi-ai zis-o: sunt plin de trufie, sunt plin de falsă modestie, sunt ironic, citesc cărţi din duhovnici, nu pot să te combat ci fac numai insinuări.

...am plecat să mă culc...

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Bine dom'ne, mi-ai zis-o: sunt plin de trufie, sunt plin de falsă modestie, sunt ironic, citesc cărţi din duhovnici, nu pot să te combat ci fac numai insinuări.

...am plecat să mă culc...

Nu ţi-am zis-o în sensul că n-am avut ce face decât să ţi-o zic ţie, păi ce să am eu cu tine când mai ales că tu eşti singurul care-mi mai ţine pe aici de urât dându-mi replici... însă am fost nevoit să observ ce reiese din textul tău adresat mie fără să fiu pătimaş, căci din cuvintele tale te-am 'osândit' fiindcă am impresia că eşti o slugă vicleană şi leneşă... (te-ai pus bine cu cărturarii şi fariseii de frica torţionarilor) şi deci nu am inventat sau am insinuat nedrept răstălmăcind vorbele tale ca să te umilesc sau să te ruşinez sau să te mustru ci asta rezultă clar şi dureros Domnului din puţinul pe care l-ai scris şi prin asta se poate observa că puţinele cuvinte nu te ajută neapărat şi nu-ţi folosesc la nimic dacă ''inima ta rămâne departe de Mine''... dacă nu-ţi schimbi viaţa, dacă nu-ţi faci metanoia minţii şi sufletului, dacă rămâi necinstit şi neclintit în împietriri scurte şi unite pe la mijloc cu necuratul, pe la cinci palme.

Poţi să mergi deja la culcare şi nu te reţin, poţi să mă abandonezi liniştit... însă dorinţa asta a ta, pentru mine înseamnă că te-ai şi plictisit deja de discuţie şi asta e cea mai vicleană patimă a flecărelii care se satură mai înainte de a începe şi fuge la auto-îndreptăţire şi rumegare spre negare în ascuns şi ea se trage din îmbuibarea nesăţioasă a pântecului şi care te ademeneşte şi te duce la paturile şi hainele cele moi apoi unde-ţi promite că o să ai vise frumoase şi deşarte sau umede... pentru mândria minciunii măririi de sine care cică se odihneşte în faptele ei cele foarte mari că şi aşa n-are cu cine discuta, că doar nu este asemenea acestui vameş eretic şi prost... că doar zici că 'n-am cu cine discuta' şi speri să regret plecarea ta sau să mă bucur că bine că am scăpat de tine.

Eu mă bucur dacă mă faci mereu prost şi dacă insinuezi mereu că cică eu scriu prostii... că măcar pot să iert pe cineva făcând o faptă bună în taină... şi dacă u pleci mă bucur că-mi ţine cineva de urât.

Nu e suficient însă să-ţi pui cenuşă în cap la modul ironic... ci fapta asta ar fi trebuit să fie doar în inima ta şi tainic să te smereşti Domnului şi nu oamenilor aşteptând plata lor sau ca argument ca să-ţi dea ei ţie dreptate că te arăţi lor mai ascultător... însă tu probabil eşti obosit să-ţi aminteşti şi să vezi unde ai greşit... nu faţă de mine ci faţă de Dumnezeul marilor duhovnici şi al cărţilor pe care le tot invoci deşi precis nu le-ai citit cu Adevărat chiar dacă l-ei fi citit dumneata cândva, eu nu am tragere de inimă nici să mă apuc de ele deşi e foarte bine a citi cărţile sfinţilor... dacă vrei să te opreşti de la mândrie şi păcătuire... însă cunoaşterea nu este aia din râvna de a ştii şi atât căci cunoaşterea aia e de la diavol... cum spunea unul din marii Duhovnici:

"Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine 'prin mana smereniei' continuand sa se socoteasca un nestiutor." Dumitru Stăniloaie

Nu s-a socotit un mare duhovnic ci aşa au scos zvonul unii din pricina mulţimii de cărţi scrise de dânsul... noi însă trebuie să urmăm pe sfinţi şi nu pe unul sau pe altul din marii duhovnici.

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

Nu s-a socotit un mare duhovnic ci aşa au scos zvonul unii din pricina mulţimii de cărţi scrise de dânsul... noi însă trebuie să urmăm pe sfinţi şi nu pe unul sau pe altul din marii duhovnici.

Bună seara, m-am trezit!
Adevăr ai grăit acolo unde am subliniat: spune-mi şi mie un Sfânt care s-a despărţit de soţia sa la mica înţelegere.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Bună seara, m-am trezit!
Adevăr ai grăit acolo unde am subliniat: spune-mi şi mie un Sfânt care s-a despărţit de soţia sa la mica înţelegere.

Toţi sfinţii care au lăsat familie, fraţi, nevastă, părinţi pentru a urma Domnului s-au despărţit cu frumosul, la marea înţelegere.

Bine însă că tu ştii sublinia..:)

[DragosP]

...şi s-au recăsătorit...
Desigur.

[vsovivi]

Toţi sfinţii care au lăsat familie, fraţi, nevastă, părinţi pentru a urma Domnului s-au despărţit cu frumosul, la marea înţelegere.

Bine însă că tu ştii sublinia..:)

În prealabil postat de DragosP

...şi s-au recăsătorit...
Desigur.

Uite de exemplu tocmai Carol al II-lea,

fiind căsătorit cu Zizi Lambrino, undeva în Ucraina la biserică ortodoxă şi renunţând astfel la moştenire căci era ameninţat cu dezmoştenirea, deci recunoscându-şi prin căsătorie fiul şi nevasta înaintea Domnului, apoi, pentru că Dumnezeu şi regele României Ferdinand şi casa regală şi politicienii prin pactul lor cu Casa Regală cereau ca regele să aibă soţie care nu este româncă, pentru a da ţării un urmaş la tron, rege ortodox şi uns de ortodoxia română, el însuşi s-a despărţit cu frumosul de nevastă şi copil şi a respectat toate cerinţele şi s-a căsătorit cu prinţesa Elena a Greciei cu care a dat ţării un viitor rege, urmaş la tron conform cu pactul dintre Casa Regală şi parlament şi partidele politice.

Deci se poate, şi apoi partidele l-au trădat şi i-au cerut predarea prerogativelor suverane şi nu şi-au respectat pactele şi angajamentele cu Casa Regală, punând un general ca şef de stat, pe Antonescu pentru că ei doreau intrarea în război cu oricepreţ, şi atunci regele Carol al II-lea s-a conformat şi l-a lăsat pe Mihai pe tron şi ca urmaş legitim şi conducător al Casei Regale şi a plecat în Portugalia de unde a susţinut armatele SUA, Canada, Anglia, Franţa prin scrisori şi îmbărbătări până la victoria finală.

Apoi Mihai i-a cerut lui Antonescu să întoarcă armele în interes naţional şi acesta nu a acceptat să asculte de Mihai cum nu a acceptat să asculte de Carol al II-lea, şi a zis că el vrea să rămână fidel furerului, şi atunci Mihai cu un guvern de uniune naţională, a hotărât arestarea lui Antonescu şi întoarcerea armelor, dând nemţilor 3 zile să părăsească România şi a ordonat armatei Române eliberarea Ardealului de nord. Această întoarcere a armelor a făcut-o la cererea sovieticilor ce erau cantonaţi dincolo de Nistru şi care au venit să negocieze cu regele prin Botnăraş. Se ştia că Basarabia şi Bucovina erau pământ românesc deci înţelegerea dintre sovietici şi rege presupunea o încredere în respectarea adevărului şi a graniţelor. Însă sovieticii apoi au întors-o şi au luat prizonieri pe românii care aveau ordin să nu tragă în noii aliaţi sovietici, şi pe cei ce deveneau comunişti îi lua cu ei iar pe cei ce rămâneau fideli regelui îi trimitea în Siberia. Au invocat că nu au un tratat semnat şi fără condiţii de la rege şi Mihai a acceptat şi asta, însă lor nu le-a fost suficient nici acel tratat ci l-au încălcat şi pe acela şi în timp ce noi eliberam Ardealul de nord, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia până în Germania căci în Germania nu aveam ordin să intrăm deci întorcându-ne acasă cu pierderi uriaşe căci a fost un război greu, ca a 4 putere după numărul morţilor, sovieticii veneau în spate în acest timp şi au ocupat toată ţara lăsându-şi soldaţi în fiecare oraş şi sat, şi la final la negocieri ne-au scos ţară învinsă deşi nu s-a tras un foc împotriva lor de la întoarcerea armelor. Apoi i-au impus abdicarea şantajându-l şi vrând să-i pună în cârcă studenţii din puşcării care se raliaseră grevei regale de protest faţă de sovietizarea ţării, şantaj că îi va omorâ dacă nu semnează, venind cozile de topor la palat înarmaţi de frică să nu-i aresteze regele deşi palatul era înconjurat de armatele lor.

Carol al II-lea s-a despărţit de regina Elena şi a lăsat Casa Regală în mâna lui Mihai, iar aceasta nu mai avea nicio datorie faţă de pactul cu politicienii trădători care nu l-au respectat înstaurând dictatura Antonesciană, astfel că regel Carol al II-lea a înnoit statultul Casei Regale şi a plecat cu Elena Lupescu în Portugalia unde au trăit până la sfârşit. În cele din urmă principesa Margareta s-a căsătorit cu principele Radu care este român şi apoi regele Mihai a schimbat statutul casei regale numind-o Casa Regală a României renunţând la tradiţia de Hohenţolern, păstrând însă simbolul ei 'Nihil sine deo'.

Acestea fiind zise, se observă cum regele Carol al II-lea după ce a ascultat şi a dat României un moştenitor împreună cu regina Elena, şi acceptând să părăsească România de pe poziţia de rege suveran ce deţinea în mână toată putere, deci în loc să comande armata sau jandarmeria ca să distrugă partidele sau legionarii sau să facă pe tiranul după bunul şi răul plac, el a preferat să lase ţara în mâna politicienilor, a parlamentului ales, a partidelor, deci să lase toată hotărârea şi dreptul lui constituţional şi suveran în mâna lor şi s-a resemnat, rămânând apoi după plecarea din ţară, până la sfârşit, cu iubita lui Elena Lupescu cerându-i lui Mihai s-o respecte şi s-o considere ca pe o mamă.

Deci după ce datoria faţă de ţară şi regină şi tron şi Domnie a fost împlinită, a plecat şi a lăsat totul în mâna ţării şi şi-a împlinit apoi datoria faţă de dragostea care i-a rămas şi i-a fost dată de la Dumnezeu, despărţindu-se de un formalism ştiind foarte bine că nu mai era dorit de nimeni.

Şi astfel rezultă că nu există niciogreşală în faptele şi sentimentele regelui soare al României, deoarece rezultă fidelitate faţă de iubirea tinereţii, prima iubire, apoi faţă de ţară prin jertfa dragostei şi a familiei sale, iar mai târziu când nu s-a mai înţeles cu regina şi cu politicienii, şi-a jertfit toată puterea suverană pe care o avea pentru ţară şi pentru urmaşul la tron, părăsind România şi lăsându-i pe politicieni şi pe urmaşi la putere şi astfel evitând transformarea ţării într-o baie de sânge făcută de un rege care ar fi tiranizat România deşi el avea toate drepturile constituţionale care-i permiteau supunerea tuturor, şi deci nu s-a pretat la astfel de fapte pentru iubirea de putere şi stăpânire ci a plecat resemnat şi curat urmându-şi ultima dragoste.

Deci lumina curată şi puternică a regelui soare al Romîniei luminează în veşnicie în Dumnezeu, iar cei ce mint se ard încercând să învârtă la nesfârşit flaşneta minciunilor şi nemulţumirilor şi bârfelor macabre lansate de viclenii populişti politicieni de carton ce slujeau alte interese josnice erijaţi sub numele poporului.

[DragosP]

Dragul meu, Hohenzolern nu prea mai sunt ei din 1916, de când Regele Ferdinand a intrat în război împotriva Germaniei.
În rest, nu vreau să comentez "sacrificiul" făcut de Regele Carol (a se citi curvăriseala), pentru că-s regalist.
Comentez doar "ce a unit Dumnezeu, doar Dumnezeu desparte".