Credinta si faptele bune

[Ekaterina]

În prealabil postat de glykys

Bunica mea, daca se intalnea in drumul ei spre biserica, cu o persoana suferinda, de orice fel, se oprea si ii dadea ajutor, in numele Domnului. Stiu asta foarte bine, ca mereu mergeam cu ea. Sau ne astepta pe toti ai casei sa ne trezim, eventual sa si mancam, ca sa mergem cu totii la slujbe, spunand ca e mai bine asa, sa ajungem la sfarsitul slujbei cu totii, decat sa fie numai ea la 8. In sensul ca facea ea in deplina cunostinta de cauza o jertfa.

Cat de mult mi-a placut modul intelept in care proceda bunica ta. Ce frumos sa ai un asa model! De multe ori suntem tentati sa neglijam esentialul si sa facem ceea ce consideram noi ca este important, dar omul care are dragoste alege intotdeauna ceea ce este bine.

Mi-a placut in mod deosebit povestirea Omorul din cartea Povestiri Ortodoxe de Cehov, in care vedem unde duc faptele considerate bune, fara iubire fata de aproapele.