Biserica catolica ca si cladire

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Atunci haideţi să definim ecumenismul.

Ecumenismul este mişcare de aducere a tuturor la Biserica lui Cristos. Este evident că Domnul a întemeiat o singură Biserică în care orice creştin poate să se regăsească, cu scopul de a fi maică şi învăţătoare, vehicul al Mântuirii pentru toţi. Aceasta este Biserica întemeiată de El pe Petru şi pe ceilalţi fraţi ai lui, care străbate veac după veac. Lor, apostolilor, le-a dat Dumnezeu capacitate deplină în ziua Cincizecimii şi le poruncise deja să răspândească Evanghelia pe întregul pământ. Mergând, să boteze popoarele. Din păcate, din această unică Biserică a lui Cristos, din acest unic trunchi comun al Măslinului Altoit care este Noul Popor Ales, s-au desprins multe ramuri. Mai întâi, precalcedonienii. Apoi, ortodocşii. Pe urmă, protestanţii. Şi astăzi se desprind felurite ramuri, desprinderea uneia din Austria este iminentă. Ei bine, mişcarea ecumenică (sau, cum inspirat numiţi, "ecumenismul sănătos") caută ca, fiindu-le tuturor toate, să-i aducă pe toţi la deplina comuniune cu Biserica lui Cristos, care este Biserica Catolică.

Prin antiteză cu ecumenismul sănătos, există un "ecumenism bolnav" care se pretinde a-l imita aşa cum maimuţa lui Dumnezeu Îl imită uneori, când se vrea disimulat, pe Dumnezeu. Acest ecumenism bolnav este irenismul. Este părerea că nu contează în ceea ce anume crezi. De fapt, nu contează nici dacă eşti în Biserică sau nu: toţi se mântuiesc. Aşa stând lucrurile, e foarte ciudat că acest ecumenism bolnav pretinde a unifica religiile, când, potrivit chiar tezelor lui, fie este neesenţială unirea lor, fie ele deja sunt unite într-un fel nevăzut şi vag.