Sunt legile Sabatului obligatorii pentru crestini in ziua de astazi?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

Depinde cat de mult te intinzi cu interpretarea.

Atât cât s-a întis şi Hristos reducând cele două table ale Decalogului la esenţa esenţei: Mat.22,37-40.

În prealabil postat de AlinB

Daca ai sa citesti cu atentie se vorbeste de dorinta de a poseda bunuri care sunt indivizibile
Adica ce este a lui, nu poate fi si al meu.
Daca vecinul tau are o vaca, este un pacat sa-ti doresti vaca lui dar nu este un pacat sa doresti o vaca ca a lui.

Iar invidia precede dorinta, daca iti doresti de ex. sa fii numita diaconita si alta ti-o ia inainte pentru ca are o contributie mai mare, invidia care urmeaza nu prea se incadreaza la porunca a 10a (poti sa fii si tu numita nu trebuie sa-i iei locul) deci pentru adventist se pare ca e legitima.

Acum te-ai întins tu interpretarea... Dacă scopul poruncii este iubirea sinceră a semenului (1 Tim.1,5), nu vei invidia, nu vei urî, nu vei dori şi nu vei pofti nimic din ce este al aproapelui tău. Vizibi/invizibil, ori divizibil/indivizibil.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

sabathul a fost desfiintat pe Cruce ca si celelalte doua sabath -uri ceremoniale.

Cred ca stii si pasajul la care se face referinta.

Te referi probabil la Col.2,14, adică la pironirea pe Cruce a zapisului. Ei bine, zapisul conţinea poruncile ceremoniale (era aşezat lângă chivot), iar Decalogul conţinea poruncile morale (era aşezat în chivot). Şi ne lovim din nou de problema neelucidată de tine: Ce găseşti "ceremonial" în porunca a IV-a din Decalog?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

asta era la evrei. Nu inseamna ca si la creatie a fost la fel

Atât la evrei, cât şi la ortodocşi este prima zi a săptămânii. Iar Dumnezeu a început lucrarea creaţiei în prima zi a săptămânii, că doar n-a inversat axa timpului.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de MihaiG

Pentru că în ziua dintâi, duminica, Dumnezeu a refăcut lumea.

Dumnezeu va reface lumea abia la sfârşitul timpului (Apoc.21,1.5.). Hristos a început refacerea omului (şi aceasta doar din punct de vedere spiritual, nu şi fizic), Soarele, Luna, animalele, plantele sunt tot cele vechi de la Creaţie. Astfel că paralela sâmbătă/duminică este absolut forţată.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, iar falsificati scriptura.

Iată cum sună textul într-o Scriptură "nefalsificată". E mai penetrant şi deranjant pentru urechea ortodoxului:

"Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă." (Marcu 2,27 - versiunea ortodoxă)

În prealabil postat de AlinB

In primul rand eroare de logica.

Daca cineva afirma "palaria a fost facuta pentru om nu omul pentru palarie" nu inseamna ca toata lumea e obligata sa poarte palarie.

Logica ta e strâmbă rău: omul se poate sustrage obligativităţii pălăriei, însă timpului nu. Am fost creaţi în timp, iar ziua a şaptea a fost creată special pentru noi oamenii. Ziua întâia a fost creată tot de Dumnezeu, dar cu siguranţă nu pentru odihnă...

[stefan florin]

În prealabil postat de JoyDivision

dar unde scrie ca Sabatul a fost abolit (in tot Noul testament) si inlocuit cu Duminica??

Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19).
Acestea avandu-le in vedere, marele apostol Pavel scrie impotriva acelora ce voiau sa se mai tina cele ale Legii Vechi si invinuiau pe cei ce i nu le mai tineau, adresandu-se acestora din urma astfel: "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la sambete, sau luna noua, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Col., 2, 16-17). Cei ce voiesc sa dobandeasca mantuirea trebuie sa fie urmasi ai lui Avraam. Acestia insa nu sunt descendentii trupesti ai patriarhului, ci cei care au credinta lui in implinirea fagaduintelor mesianice; iar acestia sunt crestinii, deveniti fii ai lui Dumnezeu si eliberati de sub poruncile nefolositoare ale legii (Gal., cap. 3-5) pe care Hristos, prin poruncile Evangheliei, a sters-o ca pe un zapis ce ne era potrivnic (Col., 2, 14): "caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar" (Gal., 2, 16-21). Nu din faptele Legii vine mantuirea, ci prin credinta cea in Hristos Iisus, "caci dreptul prin credinta va fi viu" (Avac., 2, 4 ; Rom., 1, 17). Deci, Testamentul Vechi trebuie sa se bucure in crestinism de cinstea ce i se cuvine, dar in nici un caz el nu trebuie pretuit mai mult decat cel Nou sau in paguba celui Nou.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care n-a venit sa strice Legea sau proorocii (Matei, 5, 17), a tinut toate poruncile Legii in afara de una singura: aceea a sambetei. Caci daca El mergea, ca fiecare iudeu, sambata la sinagoga, mergea cu scopul de a propovadui poporului adunat aici sau pentru a vindeca pe bolnavi, dar nicidecum pentru a ne da noua, crestinilor, pilda ca trebuie sa serbam sambata. Iudeii mai aveau obiceiul de a se aduna si vineri seara pentru rugaciunea in sinagoga, dupa cum se aduna si azi. Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-ar fi dus si in aceasta zi in sinagoga, ar urma pentru noi ca trebuie sa serbam si vinerea?
Tu esti ispitita sa admiti ca Hristos si apostolii au respectat sambata. Da, dar in ce fel ? Se stie atat numai, ca El a facut o multime din minunile Sale sambata, fapt pentru care era amenintat cu moartea (Ioan, 5, 16). Sambata au fost vindecati: omul cu mana uscata (Matei, 12, 9-14; Marcu, 3, 1-6; Luca, 6, 6-11); femeia cu duhul neputintei (garbova) (Luca, 13, 10-17); bolnavul de idropica (Luca, 14, 1-6); omul cu duhul necurat (Marcu, 1, 21-26; Luca, 4, 31-37); slabanogul bolnav de 38 de ani (Ioan, 5, 1-18) si orbul din nastere (Ioan, 9, 1-18). Trei din aceste vindecari: a omului cu mana uscata, a femeii garbove si a omului cu duh necurat au fost facute nu numai sambata, ci si in sinagoga.

[stefan florin]

În prealabil postat de JoyDivision

dar unde scrie ca Sabatul a fost abolit (in tot Noul testament) si inlocuit cu Duminica??

Pentru noi, crestinii dreptmaritori, sarbatoarea cea mai mare este Invierea lui Hristos, zi de bucurie, caci insusi Domnul a intampinat in acea zi pe femeile mironosite zicandu-le: "Bucurati-va !" (Matei, 28, 9). Ziua invierii este ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de robia pacatului (I Petru, 2, 24), asa cum oarecand Iehova a eliberat poporul Sau ales, din robia Egiptului. Ziua invierii este ziua sfintita prin insusi scump Sangele Sau, este ziua incredintarii ca am inviat din moartea pacatului si ca vom invia si din moartea trupeasca spre viata vesnica, daca vom adormi in credinta neindoita in Hristos, caci zice Sfantul apostol Pavel: "Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit" (I Cor., 15, 17-18). In alt loc: "Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Cor., 15, 14). Deci dupa marturia marelui apostol Pavel credinta crestinului nu valoreaza nimic fara incredintarea deplina ca Hristos a inviat a treia zi din morti, asa cum El insusi spunea mai inainte. Si daca Invierea lui Hristos este atat de insemnata pentru orice crestin, nu se cade oare sa fie mereu in mintea sa si sa o cinsteasca, serband-o imbracat in hainele albe ale curatiei, ca si ale ingerilor care au pravalit piatra de pe mormant (Matei, 28, 3; Marcu, 16, 5; Luca, 24, 4; I Ioan, 20, 11-12) ?
Duminica - ziua izbavirii noastre - se mai numeste in Sfanta Scriptura si "una a sambetelor" sau "ziua intaia a saptamanii" (Matei, 28, 1; Marcu, 16, 1; Luca, 24, 1; Ioan, 20, 1), "a treia zi" (Matei, 16, 21; 17, 23; Marcu, 8, 31; 9, 31; 10, 34; Luca, 9, 22; 24, 7) sau "dupa opt zile" (Ioan, 20, 26) sau "ziua Domnului" (Apoc., 1, 10). Cele trei zile despre care vorbeste Sfanta Scriptura sunt zilele in care Mantuitorul a stat in mormant, numarul lor fiind preinchipuit de cele trei zile cat a stat proorocul Iona in pantecele chitului (Matei, 12, 40); numarul lor corespunde, de asemenea, numarului zilelor in care Mantuitorul a spus ca va ridica templul daramat (Ioan, 2, 19-22). Si ceea ce spusese mai inainte ucenicilor Sai, ca va invia a treia zi din morti (Matei, 17, 23; Marcu, 9, 31). Mantuitorul a adeverit prin invierea Sa (Marcu, 16, 9, Matei, 28, 1-10). In ziua intaia a saptamanii s-a savarsit, la Emaus, prima Liturghie prin "frangerea painii" de catre Mantuitorul (Luca, 24, 30). In seara zilei celei dintai a saptamanii, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor Sai, care erau adunati, cu usile incuiate, de frica iudeilor, zicandu-le: "Pace voua" (Ioan, 20, 19-20). In ziua cea dintai a saptamanii (Duminica), Mantuitorul a suflat peste ucenicii Sai, dandu-le puterea de a lega si a dezlega pacatele oamenilor. Apoi, tot in ziua Duminicii S-a aratat Mantuitorul iarasi ucenicilor Sai si lui Toma pe care l-a incredintat despre Invierea Sa (Ioan, 20, 26). Si tot Duminica S-a aratat Mantuitorul in Galileea (Marcu, 16, 14). Duminica S-a pogorat Sfantul Duh peste sfintii apostoli (Fapte, 2, l-10). In ziua Duminicii, sfintii apostoli savarseau "frangerea painii", adica Sfanta Liturghie (Fapte, 20, 7-12). In ziua Duminicii se facea, de catre apostoli, strangerea de ajutoare pentru crestini (I Cor., 16, 1-2), astfel ca Duminica, sfintita prin invierea Domnului - ca zi de slavire a Sa - devenea si sarbatoarea dragostei de frati. Despre ziua Duminicii a zis psalmistul: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne veselim intr-insa" (Ps. 117, 24), iar prin Apocalipsa i S-a descoperit evanghelistului Ioan tot in ziua Duminicii (Apoc., 1, 10).
Cred ca ti-am aratat destule marturii din Sfanta Scriptura, despre serbarea Duminicii de catre crestinii de la inceput si, totodata, si pentru care pricina ei tineau Duminica zi de odihna, in locul sambetei. Sa stii insa ca, pe langa marturiile din Sfanta Scriptura, pe care le-ai auzit mai sus, mai sunt foarte multe marturii vrednice de crezare, de la sfintii barbati apostolici, adica de la ucenicii sfintilor apostoli, care au fost urmatorii lor si impreuna-vorbitori cu ei. Unul din acestia a fost si Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+ 107). Acesta, in scrisoarea trimisa crestinilor din Magnezia (cap. 9), zice asa:
"Cei care au trait in randuielile cele vechi (adica evreii n.n.) si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit" (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. de Pr. D. Feciorii, Buc., 1979, p. 167). Apoi Sfantul Iustin Martirul (+ 155) scrie, pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: "Duminica ne adunam cu totii la un loc, pentru ca aceasta este ziua in care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despartit lumina de intuneric si in care Mantuitorul nostru a inviat din morti..." (Apologia 1, cap. 67). Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sfintilor Apostoli (cartea a II-a, cap. 59), in canoane si la o multime de sfinti parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda: Tertulian, Sfantul Irineu, Sfantul Ambrozie, Sfantul Ioan Gura de Aur si altii.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata...[etc.,etc.]

JoyDivision a întrebat" unde scrie că sabatul a fost abolit şi înlocuit cu duminica", înţelegând prin aceasta că e vorba de Biblie nu de articolul părintelui Cleopa încleiat atât de stângaci aici.

Te pomeneşti că a "înnoit" şi la fel de vechiul aşezământ al căsătoriei, călcarea lui cu atâta osârdie de creştinii nominali fiind "desigur" tot o dovadă suficientă, nu-i aşa?

Mai întreb o dată, poate-mi răspunde cineva într-un final...

Ce este "ceremonial" în instituţia Sabatului (ori a Căsătoriei - că tot scrisesem despre similitudinea celor două instituţii) ca să merite atâta "desfiinţare" din partea creştinilor?

[Demetrius]

În prealabil postat de osutafaraunu

Logica ta e strâmbă rău: omul se poate sustrage obligativităţii pălăriei, însă timpului nu. Am fost creaţi în timp, iar ziua a şaptea a fost creată special pentru noi oamenii. Ziua întâia a fost creată tot de Dumnezeu, dar cu siguranţă nu pentru odihnă...

Și-atunci care o fi fost timpul în care pălăria era obligatorie pentru a ”prinde” ziua a șaptea?

Că or fi și azi ”adepți ai pălăriei de ziua a șaptea”, cred cu putere.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Cred ca ti-am aratat destule marturii din Sfanta Scriptura, despre serbarea Duminicii de catre crestinii de la inceput si, totodata, si pentru care pricina ei tineau Duminica zi de odihna, in locul sambetei.

Ai arătat tot ce puteai arăta, anume opt (8) versete în toată Sfânta Scriptură în care se face vorbire despre întâia zi a săptămânii. În niciunul din aceste cazuri nu se vorbeşte despre poruncirea, sfinţirea, ori binecuvântarea duminicii şi nici despre faptul că ucenicii ar fi schimbat ziua odihnei din sâmbătă în duminică. Ba, încă din două reiese că duminica era pentru creştini o zi de lucru.

În contrapartidă, în Sfânta Scriptură există sute de versete despre sâmbătă (ziua a 7-a a săptămânii) şi bineînţeles versete care atestă poruncirea, sfinţirea şi binecuvântarea sabatului.

Dar pentru asta trebuie să citeşti Scriptura fără prejudecată şi cu un spirit de rugăciune. Să te ajute Domnul la aceasta! Amin!