Hristos a inviat si pentru ei!!!!!

În prealabil postat de ioanna

Tu imi aduci aminte de o vorba pe care am citit-o cred ca pe forum: dintre un om plecat din ortodoxie si unul sincer plasat in afara ortodoxie, il voi respecta mai mult pe cel din afara. Daca unii au tradat Ortodoxia, o parte din vina o avem si noi (preotul, familia, comunitatea). E trist cand un frate pleaca si adera la alte confesiuni si dureros cand se intoarce ca fratele Cain sau cand vine ca Abel, dar tu-l vezi Cain.

Sora daca eu sunt cel care greseste asa sa fie.Numai ca ma uit in jur si limitele Adevarului sunt tot mai indepartate parca,tot mai flexibile si maleabile,pana in ziua cand se vor fisura cu totul.Sa stiti ca valul poate lovi casa zidita pe stanca in mai multe feluri.Direct,daca-i infuriat,incercat sa sara peste ziduri daca-i turbat sau se infiltreaza usor,pana ajunge la mortarul care tine caramizile legate.Daca mortarul a fost bine zidit atunci apa se va prelinge pe zid,il va uda dar nu il va surpa.Daca nu din piatra se va face nisip si tot nisipul arata la fel.Sa ma iertati si considerati ca toata vina-i doar la mine.Doamne ajuta!+

[ioanna]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sa stiti ca valul poate lovi casa zidita pe stanca in mai multe feluri.Direct,daca-i infuriat,incercat sa sara peste ziduri daca-i turbat sau se infiltreaza usor,pana ajunge la mortarul care tine caramizile legate.

dar in riposta tii cont de modul si intensitatea cu care esti lovit si nu folosesti statia de pompe, pentru a scoate apa infiltrata in zidarie.

[Doriana]

În prealabil postat de ioanna

Sunt de acord cu tine. Doar oamenii care au traire autentica in Hristos pot sa le descopere altora Ortodoxia.

Acum cateva luni bune scriam:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=21

Ieri Adriana a scris:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=356

Ce pot sa mai spun? Minunata e lucrarea Domnului.

Amin. Am mai citit si eu astfel de relatari. Si intotdeauna a fost vorba de

În prealabil postat de Adriana Cluj

intalnirea cu ortodoxia si cu ortodocsii adevarati, smeriti si necunoscuti, despre care nu vorbeste nimeni niciodata,

De aceea este nevoie de oameni care traiesc credinta.

În prealabil postat de ioanna

Daca unii au tradat Ortodoxia, o parte din vina o avem si noi (preotul, familia, comunitatea). E trist cand un frate pleaca si adera la alte confesiuni si dureros cand se intoarce ca fratele Cain sau cand vine ca Abel, dar tu-l vezi Cain.

Acesta este unul din motivele pentru care am scris. Eu consider ca Hristos se poate descoperi omului prin intermediul mai multor culte crestine. Exista insa multi ortodocsi care nu isi cunosc credinta, sau care cauta, asa cum se pricep, si nu gasesc. Si dau numai in garduri, pentru ca nu au intelepciune, si nu e nimeni sa ii ajute. In aceste situatii vine un np si ii intinde mana, omul se lumineaza ca intelege in sfarsit ca exista un Hristos care a venit sa il rascumpere, apoi se boteaza la np. Acum apar in sfarsit si fratii ortodocsi, dar numai ca sa-l faca tradator, cautator de cale larga, batjocoritor, sectant eretic, etc. Si sa se intrebe de ce nu se intoarce inapoi...Dar nici pentru acel fost ortodox nu a fost usor sa caute ca nebunul si sa nu gaseasca nicaieri un raspuns sau un ajutor in timp ce era ortodox. Si pentru multi ranile sunt inca adanci...

De aceea este nevoie ca ortodocsii sa aiba grija macar de ortodocsi, sa ii observe cand au probleme spirituale si sa ii ajute, pentru a evita plecarea lor prin alte parti. Pe langa ortodocsi, sunt multi oameni nascuti in familii np care nu au cunoscut niciodata dragostea lui Hristos. Ei au idei np, desigur, dar daca ne impiedicam de ele nu ii putem ajuta. Pentru unii np va fi poate prea tarziu sa le vorbesti despre ortodoxie, fie pentru ca nu vor mantuirea, fie pentru ca au gasit-o deja. Insa mai puteti inca salva multi ortodocsi care se gandesc sa plece din ortodoxie, avand grija de sufletele lor. Si chiar np de care bisericile lor nu au grija, caci pe masura ce s-au inmultit, si np au devenit neglijenti cu fratii lor...

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

In aceste situatii vine un np si ii intinde mana, omul se lumineaza ca intelege in sfarsit ca exista un Hristos care a venit sa il rascumpere, apoi se boteaza la np. Acum apar in sfarsit si fratii ortodocsi, dar numai ca sa-l faca tradator, cautator de cale larga, batjocoritor, sectant eretic, etc. Si sa se intrebe de ce nu se intoarce inapoi...Dar nici pentru acel fost ortodox nu a fost usor sa caute ca nebunul si sa nu gaseasca nicaieri un raspuns sau un ajutor in timp ce era ortodox. Si pentru multi ranile sunt inca adanci...

Daca fratele plecat se intoarce ca fratele Cain si incepe sa-ti demonteze credinta, practicile, sa-ti persifleze tot ce ai tu mai sfant si mai curat, unii nu se vor putea abtine, iar el se va alege cu epitete de genul celor enumerate de tine. Daca el crede ca Hristos poate fi descoperit in oricare cult crestin, pentru ca El le curpinde pe toate prin universalitatea lui concreta si transcendenta ce depaseste orice forma religioase, atunci sa ne lase sa-l descoperim asa cum noi ne-am ales. Daca el a abandonat cautarea in propriul cult pentru ca n-a gasit raspunsuri si nici ajutor, extinzand-o in altele, altii cauta in continuare in limitele Ortodoxiei.

[Doriana]

În prealabil postat de ioanna

Daca fratele plecat se intoarce ca fratele Cain si incepe sa-ti demonteze credinta, practicile, sa-ti persifleze tot ce ai tu mai sfant si mai curat, unii nu se vor putea abtine, iar el se va alege cu epitete de genul celor enumerate de tine.

Eu nu am vorbit de cei plecati, ci de cei ce inca sunt in casa, dar flamanzesc. Sau de cei care nu au fost niciodata in casa. Exista totusi si unii care au fost in casa, au plecat, dar se pot intoarce. E posibil insa ca inainte sa se intoarca sa iti strige "Unde ai fost frate cand eu am avut nevoie de tine?" Sa nu te superi. Are dreptul sa strige si el, nu numai sa i se strige ca e tradator...
In plus, stim amandoua ca unii sunt atacati fara macar sa atace ceva sfant. Numai pentru ca nu sunt ortodocsi.

În prealabil postat de ioanna

Daca el crede ca Hristos poate fi descoperit in oricare cult crestin, pentru ca El le curpinde pe toate prin universalitatea lui concreta si transcendenta ce depaseste orice forma religioase, atunci sa ne lase sa-l descoperim asa cum noi ne-am ales.

Nu toti oamenii cred la fel, dar toti am vrea sa fim lasati in pace sa facem ce vrem. Stiu ca unele lucruri dor, dar va trebui totusi sa le auzim. Nici mie nu imi place tot ce aud, dar admit ca imi poate fi ceva dreptate chiar si (mai ales) in vorbele care nu imi plac...

[ioanna]

Inteleg ca te-a afectat ca am spus “tradarea Ortodoxiei”, referindu-ma la inconsecventa fata de aceasta. E valabil si pentru ortodocsi, la fel cum nu suntem feriti de atitudini sectare si eretice in cadrul B.O (mai ales sectare)

[Doriana]

În prealabil postat de ioanna

Inteleg ca te-a afectat ca am spus “tradarea Ortodoxiei”, referindu-ma la inconsecventa fata de aceasta.

A, chiar nu m-am referit in special la tine. Am auzit atat de des acest termen incat nici nu mai stiu de la cine... Vorbeam numai in general.

E drept ca toti ne-am nascut avand in noi pacatul protoparintilor nostri, care L-au tradat pe Dumnezeu si au fost inconsecventi. Tocmai de aceea ar trebui sa avem intelegere fata de ceilalti oameni. Cei care L-au cunoscut pe Hristos incep sa ii semene Lui, renuntand la tradare si capatand din credinciosia Lui. Iar lumina din ei ii va face si pe altii sa isi doreasca renuntarea la inconsecventa. Cam asa se raspandeste lumina in lume. Cautand sa devenim asemenea lui Hristos, pentru ca si altii, vazandu-ne, sa isi doreasca sa fie asemenea Lui.

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

A, chiar nu m-am referit in special la tine. Am auzit atat de des acest termen incat nici nu mai stiu de la cine... Vorbeam numai in general.

In B.O graul si neghina cresc laolalta, nu e clubul exclusivist al "sfintilor" din partea carora sa auzi doar vorbe ziditoare :) Pana sa te sfinteasca Biserica ai un drum de parcurs.

În prealabil postat de ioanna

In B.O graul si neghina cresc laolalta

Mai mult chiar, sau poate mai exact, eu zic ca in fiecare om e asa. Dispozitiile pacatoase coexista cu cele virtuoase. Nevointa fiecarui crestin imi pare a fi centrata tocmai pe sporirea intru virtute, pe ingrijirea graului si neglijarea ori dezradacinarea neghinei.
Iar acesta e un proces complicat si indelungat, practic cosubstantial cu intreaga viata a crestinului, pana la ultima suflare.
Am spus de multe ori, pe un topic sau altul, ca triumfalismul este atitudinea cea mai nesuferita pentru mine deoarece minte si propaga minciuna ipocrita cea mai daunatoare pentru procesul mantuirii: iluzia ca suntem deja sfinti si anume intr-o stare de perpetua inghetare, asa ca o bara fixa de otel ingropata sub o calota de la Polul Nord. Aceasta NU este o insusire a vietii crestine ci minciuna si sau nebunie curata. Credinta este vie, nu moarta prin criogenie conservanta.
Nu stiu dece multor frati de pe forum li s-au parut ciudate si bolnavicioase multe postari ale mele in care vorbeam despre pocainta continua, despre deznadejde, despre incercari deseori teribile, pana sau poate chiar peste limitele constientizate ale persoanei.
Probabil bantuie cu putere un aer caldut de la sud, de prin Sahara ori din alte zone de sud insorit, confundindu-se aerul acesta cu suflarea Duhului, care nu e de pe pamant ci din Ceruri.
Gasesc aici si un motiv pentru parasirea Bisericii: oameni care vor for sa fie totul dupa voia si nevoile lor, vor ca tot universul sa le serveasca interesele, ca toate sa lucreze pentru implinirea dorintelor lor si uita ca Dumnezeu are pentru fiecare un plan care, deseori, este fix pe dos decat planul meu sau al tau sau al lor, sau este pur si simplu unul diferit.
Daca voim sa fim in comunitatea sfintilor, nu vad ce ma impiedica sa las deoparte oile ratacite si sa trec eu insumi la o vietuire care sfinteste. Nu vad, totusi refuz, apoi ma intorc si critic Biserica din care am plecat fiind prea coplesit de nemultumirile mele fata de trairea altora (apropos, de unde sa jur eu cu mana pe inima ca stiu/cunosc care e trairea unui semen de-al meu? ce, vad prin peretii craniului ori prin duhul subiectiv al omului?).
Si eu sunt nemultumit de multe lucruri care se petrec in BOR si in lume.
Dar ce, treaba mea e sa ma uit tot timpul chioras la altii?
OK, se mai intamla ca o fac, se mai intampla ca imi strig dezamagirea, insa, dupa o vreme de ratacita observatie critica: vreau, nu vreau, tot la pocainta mea ma intorc. Nu de alta, dar altfel nu imi pare ca pot vietui, oricum as face.
Altii, insa, au gasit o solutie si pentru asta: au parasit BOR, au gasit pe altii la fel de insetati sa fie in compania exclusiva a unor virtuosi, s-au mangaiat unii pe altii, se sustin reciproc in demersurile lor, se bucura de suportul afectiv caldut al comuniunii iluzorii, isi gadila bine egoul umflat de buna parere despre sine si despre vecini si ... uita sa se descopere tot mai mult, cu ajutorul Harului, in starea de vierme si tarina pe care dealtfel o au.
In ce ma priveste nu imi fac iluzii: de multe ori am avut imbodul de a parasi o zona arida si neplacuta a vietii mele, de multe ori am simtit fascinatia unor lumi imaginare care se distreaza jucind "de-a credinciosul, sfantul si martirul", ori chiar "de-a deja mantuitul".....
Insa Domnul are Mila de mine si ma ajuta sa inteleg ca astea nu sunt decat efecte trecatoare ale luptei dinlauntrul meu cu boala sufleteasca, cu stihiile deturnate de la drumul si menirea lor initiala si ca nu merita sa le iau in seama mai mult decat e strict necesar.
Am convingerea, larg sustinuta de experienta si marturii, ca Biserica Ortodoxa ofera oricarui om care doreste cat de cat sa se lepede de sine si sa isi ia crucea personala pentru a urma pe Hristos, Biserica ofera asadar fiecarui om mediul de crestere si dezvoltare duhovniceasca optima. Doar sa vrea omul, cat de cat acolo, sa faca un pas de inceput. Si sa continue, oricat de greu si inspaimantator pare totul in momentele de cadere sau/si de parasire a harului...

[Doriana]

În prealabil postat de ioan cezar

Daca voim sa fim in comunitatea sfintilor, nu vad ce ma impiedica sa las deoparte oile ratacite si sa trec eu insumi la o vietuire care sfinteste. Nu vad, totusi refuz, apoi ma intorc si critic Biserica din care am plecat fiind prea coplesit de nemultumirile mele fata de trairea altora

Dvs veti trece la o vietuire care sfinteste, fara sa mai criticati Biserica din care ati plecat, iar eu, ca om ce fac parte din acea Biserica, nu voi mai critica nici eu pe cei care au un of de spus, chiar daca nu imi place cum suna, recunoscand ca poate au dreptatea lor. Voi intelege ca pentru unii este prea tarziu sa mai fac ceva, caci deja au facut altii, dar voi incerca sa ma corectez pe viitor in relatia cu fratii mei, ajutandu-i in calea lor spre mantuire si evitand cat tine de mine aparitia unor alti acuzatori. Si, chiar daca este greu, voi incerca sa inteleg ca ceea ce pare nemultumire fata de trairea mea este de fapt regretul ca soarta nu a fost la fel de buna cu ei ca si cu mine. Voi multumi lui Dumnezeu ca mie mi-a dat har si ma voi ruga sa le dea si lor, ca sa nu plang apoi dupa ei ca au parasit casa parinteasca. Caci mantuire cauta multi, dar nu toti o gasesc atat de repede ca mine. Iar o vorba spune ca satulul nu crede niciodata celui flamand. De aceea nu poti lupta pentru un om cazut in mizerie si infometat dupa mantuire daca tu insuti nu stii ce este aceasta foame.