Intrebare despre credinta

[delia31]

În prealabil postat de catalin2

Am uitat sa mentionez cea mai uimitoare contradictie legata de bilocatie. Daca o persoana se afla in doua locuri in acelasi timp unde se afla sufletul lui, are doua suflete?

E un pseudo-contraargument impotriva bilocatiei. Eu n-as miza pe el.
Nu sufletul este circumscris, limitat de trup, ci invers, trupul ii este supus. Sufletul nu poate fi limitat de localizarea geografica a trupului.
El nu e inchis in trup, ca intr-un spatiu de unde nu poate transcende, ci mai degraba, trupul limitat se afla inlauntrul sufletului ca intr-un fel de halou (ca sa zic asa).

Dupa ce Dumnezeu l-a facut pe om din tarana, „a suflat asupra lui suflare de viata si s-a facut omul intru suflet viu”.
Prepozita aceasta - „intru” - e foarte importanta pt. a nu cadea in diverse opinii bizare. Mitropolitul Bartolomeu traduce corect expresia din Septuaginta „eis psychin zoosan”, folosind prepozitia „intru”. In greaca, „eis” inseamna si „intru” si „spre o directie”.

Neignorând semnificatia acestei prepozitii, intelegem mai bine ca omul modelat din materie a fost invaluit si pe dinauntru si pe dinafara cu suflarea Lui.

Suflarea Lui a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza in afara, dar in acelasi timp il si invaluie in exterior, nefiind astfel limitata de trup ca intr-un spatiu de unde nu poate iesi.
Tocmai de aceea ne-a facut Dumnezeu din materie si suflarea Lui, pt. ca prin suflet sa transcendem limitarile materiale si sa tindem spre directia Sa.

Prin urmare, sufletul cuiva nu poate fi limitat in tinderea lui de locatia geografica in care se afla trupul.

E putin offtopic cu discutia de aici, am vrut doar sa spun ca ideea care ti se pare asa uimitoare, nu poate fi un contraargument pt. bilocatie.