Inmormantarea celor nenascuti

În prealabil postat de andreicosmovici

In cazul unui deces intra-uterin, parintii vor sa stie in primul rand daca copilul lor va fi mantuit. Ce spune BOR in acest caz? BC stiu ca spune că avem dreptul de a spera că Dumnezeu va găsi o cale pentru a oferi harul lui Cristos copiilor care nu au avut oportunitatea de a face o alegere personală referitoare la mântuirea lor (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1260, 1261, 1283).

Apoi, apare o chestiune practica: putem boteza copilul nenascut? il putem inmormanta, ca pe oricare alt crestin, chiar daca nu a fost botezat? Dacă există speranţă în îndurarea Divină că sufletul acelui copil va fi mântuit, preotul de ce nu ar putea să rostească ritualul comun de înmormântare?

Apoi, apare o chestiune civila, in raport cu spitalul si cu administratia cimitirelor. Obtinerea corpului copilului nenascut nu este o chestiune reglementata de lege. Deci, este la latitudinea personalului medical. In cazul nostru, parintii au obtinut trupul copilului. Foarte recent insa, intr-un caz similar, un preot (nota bene) nu a putut obtine corpul copilului sau nenascut. In ce priveste cimitirele, acestea trebuie sa primeasca o hartie de drept de inhumare de la Primarie. Primaria elibereaza acest drept de inhumare pe baza certificatului de deces. Certificatul de deces se elibereaza pe baza unui certificat de nastere. Spitalul nu elibereaza certificat de nastere unui copil nenascut, indiferent de varsta intra-uterina, fiindca "nu a trăit". Cine sparge gheaţa în acest cerc vicios?

Deci, chestiunea esenţială în acest caz este: sufletul copilului nenăscut este mântuit sau nu?

Daca cineva este preocupat de mantuirea cuiva care n-a fost botezat din din diferite motive, poate sa-i pomeneasca pe alti decedati din familie cu tot neamul lor cel adormit. Si sa se ingrijeasca de mantuirea personala pentru ca rugaciunile sa-i fie cat mai curate si mai puternice.