Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

Desfrânarea este un păcat animalic, căci urmează pornirile unei patimi ce domină în animale. Am putea spune că desfrânatul întrece pe animale prin exces şi perversiune, exagerări necunoscute acestora, întrucât ele urmează instinctului nepervertit. Până şi împreunarea lor trupească (a animalelor sălbatice — n.n.) urmează legile firii şi are loc numai în scop de procreare, iar nu pentru desfrâu. - Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creştinilor, III, trad., note şi indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. PSB, vol. 2, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 494

Ce spune nu-stiu-ce sfant, mai mult sau mai putin politic (precum numitul episcop din Hippo citat) sau chiar unul autentic, luat singular, e irelevant. Pe mine ma intereseaza ce spun Biserica si Scriptura. Biserica a sfintit si ocrotit ceea ce numesc unii "desfranare intraconjugala" (!!!) prin Taina Casatoriei, pe care toti o recunoastem, de ambele parti ale "Cortinei 1054". Pana si cunoasterea empirica, cea mai bruta (in sens de non-mistica), pe care o au toti oamenii intregi, spune ca o femeie/un barbat lipsit/a de implinirea trupeasca, si, culmea ridicolului tragic cu pretentii mistice: inca cu partenerul alaturi (!!!!), se va gasi intr-o relatie alienata si alienanta. Nu e evident, chiar si in relatiile pacatoase, ca dragostea creste inclusiv hranita cu unire trupeasca? Iubirea e de Sus, si nu are nevoie de reguli, relatii, conditionari. Dragostea dintre barbat si femeie (ca e sau nu pogoramant pentru firea cazuta, nu conteaza) are ceea ce eu numesc "legile interne ale dinamicii genurilor", acele legi nescrise, iar unirea trupurilor, care, repet, in Taina Casatoriei e sfintita de Biserica si deci placuta lui Dumnezeu, se supune acestor legi nescrise.