Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mihailc]

În prealabil postat de stefan florin

deci si placerea ne este ingaduita tot de Dumnezeu...numai ca nu trebuie sa ne facem din placere un scop in viata. Atunci cum ramane cu afirmatia lui Antonie cel Mare care spune ca placerea este o tumora, mai ales ca TOT ce a creeat Dumnezeu a fost FOARTE BUN?

Fragmentul din Antonie cel Mare se referă la două stări extreme, la fel de acaparante pentru om, tristeţea şi plăcerea, ambele fiind calificate ca tumori, nu doar plăcerea. Fiindcă Sfântul Antonie cel Mare a fost un sfânt genial, a folosit cu mare atenţie cuvintele şi, chiar dacă cuvântul tradus în româneşte este un echivalent aproximativ, cuvântul "tumoare" fiind un neologism plantat în limba română de pe filieră latino-franceză, alegerea traducătorului este extrem de potrivită, întrucât iată ce spune definiţia termenului: Țesut nou format care se dezvoltă prin dezvoltarea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică.

Extrapolată la Trupul Bisericii în duhul aceleiaşi analogii, tumoarea înseamnă nimic altceva decât erezia producătoare a cancerului sectar. Iar această maladie extrem de gravă se tratează finalmente prin mijloace chirurgicale prin care se urmăreşte îndepărtatrea ţesutului dezvoltat anormal, implicit a influenţei lui letale asupra funcţionării organismului eclezial.
La la nivelul persoanelor, tumoarea înseamnă patimă ce se poate agrava într-o formă malignă, aducătoare de haos şi moarte duhovnicească. Medicaţia în această situaţie, este similară celei care combate erezia şi metastaza ei, adică secta, la scară eclezială: extirparea.

Însă, faţă de observaţiile Sfântului Antonie cel Mare, putem avea şi noi două tipuri de atitudini extreme, asupra cărora planează în permanenţă suspiciunea de hermeneutică (interpretarea) tumorală:

1. Că sfântul Antonie cel Mare a fost un eremit, iar experienţa lui duhovnicească, ajunsă până la noi prin Tradiţia Bisericii, nu are relevanţă decât pentru ucenicii lui din Sketis sau, cel mult, pentru cinul monahal, prin urmare pe noi nu ne prea interesează ce spune dânsul.

2. Că vorbele sfântului Antonie cel Mare au caracter de normă infailibilă cu aplicaţie generală, indiferent de situaţia şi împrejurările "receptorului".

Dacă izbuteşti să te imunizezi metanoetic la aceste două atitudini extreme faţă de Tradiţie, analoage tristeţii şi plăcerii ca tumori cu potenţial malign, ai şanse foarte mari să vieţuieşti întru perspectiva învierii celei bune!