Ignorati sectantii

[moromete]

În prealabil postat de Illuminatu

Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin!" ATENTIE! Invierea mortilor si NU sfarsitul lumii, cum spuneti voi! E o mare deosebire!

Alta minciuna. Aratati o singura postare (de pe acest forum), in care un adventist a propovaduit "sfarsitul lumii". Eu pot sa va dau zeci de postari in care adventistii au trambitat nadejdea invierii. Au fost deschise, de catre adventisti, chiar topicuri care sa scoata la lumina invierea, ingropata sub doctrina nemuririi mortului (care nu este nicidecum adventista).

În prealabil postat de Illuminatu

Propovaduirea voastra este propovaduirea FRICII SI A ANXIETATII.

Iarasi spuneti o mare minciuna.
"Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui" (1 Ioan 5:3). Adventistii (si alte confesiuni neo/protestante) stiu ca Dumnezeu, in marea Sa dragoste, a facut totul pentru mantuirea noastra. Noi, trebuie doar sa primim acest dar nemeritat si astfel ne vom purta ca niste copii plini de dragoste fata de Tatal lor.
"În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrsită izgoneste frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desăvîrsit în dragoste.(1 Ioan 4:18)

"Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste si de chibzuintă".(2 Timotei 1:7)

[Illuminatu]

În prealabil postat de moromete

Aratati o singura postare (de pe acest forum), in care un adventist a propovaduit "sfarsitul lumii". Eu pot sa va dau zeci de postari in care adventistii au trambitat nadejdea invierii. Au fost deschise, de catre adventisti, chiar topicuri care sa scoata la lumina invierea, ingropata sub doctrina nemuririi mortului (care nu este nicidecum adventista).

Auzi, trambita sparta, nu propovaduiesti tu ca pamantul acesta si cerul acesta vor pieri, vor fi distruse si vor fi un alt pamant si cer nou?
Asta nu inseamna dupa tine sfarsitul lumii?
Nu mai stii ce propovaduiesti, minciuna cu ochi?

În prealabil postat de Illuminatu

Auzi, trambita sparta, nu propovaduiesti tu ca pamantul acesta si cerul acesta vor pieri, vor fi distruse si vor fi un alt pamant si cer nou?Asta nu inseamna dupa tine sfarsitul lumii?Nu mai stii ce propovaduiesti, minciuna cu ochi?

Nu adventistii au avut ideea asta.Uitati-va in Biblie, in II Petru, capitolul 3.La asta ma refer: ,,Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi."(v.7)si ca sa fiu si mai exact,cititi in continuare: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!"(v.10-12).Concluzia asteptarii o gasiti in versetul 13: ,,Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea."

Abordarea nu este noua,nu a inventat-o nici apostolul.A existat o straveche abordare iudaica de a percepe momentul cu pricina ca o judecata prin foc,iar acesta tendinta s-a generalizat,de-a lungul timpului,anterior momentului scrierii epistolei,si a metamorfozat asteptarea initiala(o judecata generala prin foc) intr-o raspandita asteptare a unei conflagratii finale de proportii universale. Sursele extrabiblice,precum manuscrisele de la Qumran,sunt extrem de graitoare in acest sens.In general in Vechiul Testament,momentul cu pricina este perceput ca fiind unul al actelor de judecata eminamente violente.Insa tot in Vechiul Testament aceasta zi este asociata cu momentul in care poporul oprimat al lui Dumnezeu va trai clipa izbavirii.

Analizarea,in contextul iudaic al VT,al conceptiei este extrem de complexa,iar modul cum este ea transmisa in cadrul Noului Testament ar face discutia si mai interesanta dar ma tem ca si mai complicata.Oricum,indiferent de situatie,nu adventistii sunt cei care au adus aceasta ideea ci poate doar modul cum o transmit sa fie o problema(sincer sa fiu habar nu am cum abordeaza ei acesta idee biblica).Ideea in sine apare in Biblie si in Vechiul dar si in Noul Testament si desi as fi extrem de incantat de o abordare metaforica a imaginilor respectiva ma tem ca analizate in context, cu toate elementele necesare,lasa putine sperante pt a respira usurati si scapati de ideea unei zile a judecatii divine in conformitate cu dreptatea divina.

[moromete]

În prealabil postat de Illuminatu

Auzi, trambita sparta, nu propovaduiesti tu ca pamantul acesta si cerul acesta vor pieri, vor fi distruse si vor fi un alt pamant si cer nou?

Asta propovaduieste Cuvantul lui Dumnezeu. Aveti ceva impotriva a ceea ce spune Sfanta Scriptura?

"Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera" (Apocalipsa 21:1).

În prealabil postat de Illuminatu

Asta nu inseamna dupa tine sfarsitul lumii?

Nicidecum. Inseamna un nou inceput.

[r.mircea]

În prealabil postat de Illuminatu

Auzi, trambita sparta, nu propovaduiesti tu ca pamantul acesta si cerul acesta vor pieri, vor fi distruse si vor fi un alt pamant si cer nou?
Asta nu inseamna dupa tine sfarsitul lumii?
Nu mai stii ce propovaduiesti, minciuna cu ochi?

Îmi cer scuze că intru în discuție nepoftit, dar și teologia ortodoxă vorbește de înnoirea creației. Nu știu exact cum vine asta, dar au fost sfinți care au avut vedenii profetice cu pământul făcut plat ca o tipsie după cutremure, iar bolta cerească strângându-se ca o carte/sul, stelele căzând pe pământ ca smochinele când scuturi pomul (la propriu sau la figurat, nu știu cum vine).

Alții au mers mai departe și au descris fenomene tulburătoare în faună și natură înainte de A doua Venire. Eu n-aș pune distrugerile în legătură cu ceva neapărat fatalist, senzațional ci ca pe o judecată (criză=judecată, în limba greacă) a creației asupra omului (stihiile, natura deseori personificate în teologia ortodoxă), care geme și nu suportă urâciunea și spurcarea Pământului cu păcatele oamenilor, creat bun dintru început. Dar acesta e alt aspect, nu e înnoirea creației ...

[Illuminatu]

În prealabil postat de r.mircea

Îmi cer scuze că intru în discuție nepoftit, dar și teologia ortodoxă vorbește de înnoirea creației. Nu știu exact cum vine asta, dar au fost sfinți care au avut vedenii profetice cu pământul făcut plat ca o tipsie după cutremure, iar bolta cerească strângându-se ca o carte/sul, stelele căzând pe pământ ca smochinele când scuturi pomul (la propriu sau la figurat, nu știu cum vine).

Alții au mers mai departe și au descris fenomene tulburătoare în faună și natură înainte de A doua Venire. Eu n-aș pune distrugerile în legătură cu ceva neapărat fatalist, senzațional ci ca pe o judecată (criză=judecată, în limba greacă) a creației asupra omului (stihiile, natura deseori personificate în teologia ortodoxă), care geme și nu suportă urâciunea și spurcarea Pământului cu păcatele oamenilor, creat bun dintru început. Dar acesta e alt aspect, nu e înnoirea creației ...

Am gasit un link interesant, chiar sub nasul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...-de-68918.html

Una sunt fenomenele extraordinare menite sa-l trezeasca pe om din apatia dulce a vietii, si alta este distrugerea prin neantizare a creatiei la Parusie.
Nu cred ca la Parusie, dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om din pamant, Acesta sa distruga pamantul considerandu-l ca DEFINITIV stricacios. Am risca sa cadem in maniheism.

Plus de asta avem in Epistola catre Romani marturia Sf.Ap.Pavel despre firea care asteapta sa fie descoperiti fiii dreptatii.
Deci daca pana si firea asteapta neprihanirea, nu cred ca Dumnezeu la Parusie va neantiza aceasta fire.
Si mai avem descoperirea Mantuitorului Hristos fata de Sf.Ap.Toma atunci cand i-a aratat semnele cuielor din palmele Sale sfinte: Mantuitorul Si-a asumat firea omeneasca coruptibila tocmai pentru a o indumnezei, pentru a o innoi, ceea ce ne arata ca firea in sine nu este stricata pentru a fi neantizata la Parusie.

Cele 2 moduri diferite in care privim aceasta problema pot sa influenteze atitudinea morala a credinciosului fata de natura creata. As putea chiar sa merg pana acolo incat sa cred ca ideea cu neantizarea creatiei la Parusie arunca un anume dispret fata de creatie transformand-o intr-un fel de cos de gunoi universal.

Mai jos am gasit un fragment din Dogmatica Sf.Ioan Damaschin:
"Toate cele create, potrivit firii lor, sunt supuse stricăciunii şi prin urmare si cerurile. Se ţin, însă, şi se conservă prin harul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este prin fire fără de început si fără de sfârsit; pentru aceea s-a si spus: „Acestea pier, iar tu rămâi” (Evr.1,11-12). Totuşi cerurile nu vor pieri complet: „Căci se vor învechi şi ca o haină se vor strânge si se vor schimba (Ps.101, 25-27), şi va fi cer nou şi pamânt nou”.

[r.mircea]

În prealabil postat de Illuminatu

Am gasit un link interesant, chiar sub nasul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...-de-68918.html

Una sunt fenomenele extraordinare menite sa-l trezeasca pe om din apatia dulce a vietii, si alta este distrugerea prin neantizare a creatiei la Parusie.
Nu cred ca la Parusie, dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om din pamant, Acesta sa distruga pamantul considerandu-l ca DEFINITIV stricacios. Am risca sa cadem in maniheism.

Plus de asta avem in Epistola catre Romani marturia Sf.Ap.Pavel despre firea care asteapta sa fie descoperiti fiii dreptatii.
Deci daca pana si firea asteapta neprihanirea, nu cred ca Dumnezeu la Parusie va neantiza aceasta fire.
Si mai avem descoperirea Mantuitorului Hristos fata de Sf.Ap.Toma atunci cand i-a aratat semnele cuielor din palmele Sale sfinte: Mantuitorul Si-a asumat firea omeneasca coruptibila tocmai pentru a o indumnezei, pentru a o innoi, ceea ce ne arata ca firea in sine nu este stricata pentru a fi neantizata la Parusie.

Cele 2 moduri diferite in care privim aceasta problema pot sa influenteze atitudinea morala a credinciosului fata de natura creata. As putea chiar sa merg pana acolo incat sa cred ca ideea cu neantizarea creatiei la Parusie arunca un anume dispret fata de creatie transformand-o intr-un fel de cos de gunoi universal.

Mai jos am gasit un fragment din Dogmatica Sf.Ioan Damaschin:
"Toate cele create, potrivit firii lor, sunt supuse stricăciunii şi prin urmare si cerurile. Se ţin, însă, şi se conservă prin harul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este prin fire fără de început si fără de sfârsit; pentru aceea s-a si spus: „Acestea pier, iar tu rămâi” (Evr.1,11-12). Totuşi cerurile nu vor pieri complet: „Căci se vor învechi şi ca o haină se vor strânge si se vor schimba (Ps.101, 25-27), şi va fi cer nou şi pamânt nou”.

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de r.mircea

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

Viziunea adventistă cu privire la final coincide cu viziunea Scripturii:

"Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui...
Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!" (2 Petru 3,10.12 - versiunea ortodoxă)

Cuvintele Scripturii sunt fără echivoc: pământul şi corpurile cereşti (probabil cele aparţinând sistemului nostru solar) vor arde literalmente.

[Illuminatu]

În prealabil postat de r.mircea

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

Te rog sa consideri ca nici eu nu m-am documentat extraordinar de profund pe acest subiect.
Dealtfel, imi vine in minte un episod din Pateric unde un monah imbunatatit a fost intrebat de o persoana sus-pusa in Imperiu despre fel de fel de lucruri inalte, de teologie "fina". La care monahul nu a raspuns nimic. Persoana aceea importanta a repetat intrebarea a 2-a si a 3-a oara la care monahul tot nu a raspuns.
Intrigat si manat de o curiozitate vecina cu nesimtirea, "inaltul" om a considerat tacerea monahului o sfidare si l-a rugat - mai smerit, de data aceasta - din nou pe monah sa-i raspunda. Acesta i-a raspuns ca nu stie raspunsurile la intrebarile acestea fine - desi le cunostea -, dar ca poate sa-i raspunda referitor la lupta sa cu patimile si la ispitele diavolesti.
Ce era mai important pentru inaltul functionar: sa stie cate-n luna si-n stele sau sa se cunoasca pe sine?
Nu consider ca stiinta nu este importanta si ca trebuie pusa la zid. Dar morala intamplarii e ca omul trebuie sa isi stie prioritatile. Iar tocmai faptul ca functionarul, aflandu-se in fata unui om induhovnicit, a considerat mai importante lucrurile exterioare decat pe cele interioare. Asa e si cu sectarii: pentru ei lucrurile exterioare, Apocalipsa, sunt mai importante decat trairea lor crestina.

Si noi aici, provocati fiind de nefericitii de sectari care au trebuinta neaparata de raspunsuri la probleme "fundamentale" putem doar sa dibuim ca prin ceata raspunsurile. Ei, in schimb sunt intrutotul convinsi de raspunsurile acestea. Si asta e cel putin dubios. Dar noi cunoastem ca ispitele venite prin sectari ne determina sa ne imprastiem ratiunea, iar de aici mai departe diavolului ii este foarte usor sa distruga.

Iarta-ma si tu!

[r.mircea]

În prealabil postat de Illuminatu

Te rog sa consideri ca nici eu nu m-am documentat extraordinar de profund pe acest subiect.
Dealtfel, imi vine in minte un episod din Pateric unde un monah imbunatatit a fost intrebat de o persoana sus-pusa in Imperiu despre fel de fel de lucruri inalte, de teologie "fina". La care monahul nu a raspuns nimic. Persoana aceea importanta a repetat intrebarea a 2-a si a 3-a oara la care monahul tot nu a raspuns.
Intrigat si manat de o curiozitate vecina cu nesimtirea, "inaltul" om a considerat tacerea monahului o sfidare si l-a rugat - mai smerit, de data aceasta - din nou pe monah sa-i raspunda. Acesta i-a raspuns ca nu stie raspunsurile la intrebarile acestea fine - desi le cunostea -, dar ca poate sa-i raspunda referitor la lupta sa cu patimile si la ispitele diavolesti.

Si noi aici, provocati fiind de nefericitii de sectari care au trebuinta neaparata de raspunsuri la probleme "fundamentale" putem doar sa dibuim ca prin ceata raspunsurile. Dar noi cunoastem ca ispitele venite prin sectari ne determina sa ne imprastiem ratiunea, iar de aici mai departe diavolului ii este foarte usor sa distruga.

Iarta-ma si tu!

Ai dreptate. Îmi stă de multe ori degetul pe backspace, gândindu-mă că nu-mi folosește nici mie și nici celorlalți să arăt ce multe am citit, doar pentru autosatisfacție, și nicidecum pentru ajutorarea aproapelui. De altfel, de multe ori am o varză în cap...