Este Dumnezeu drept?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Sergiu_B

Ce ma face sa cred ca sufletele copiilor avortati sunt mantuite? Pai nu stiu, ce ziceti de glasul inimii? Ce ziceti de un minim bun simt? Pe astea doua ma bazez.

Da, numai ca nici "glasul inimii", nici "un minim bun simt" nu sunt surse ale cunoasterii. Daca ar fi vorba sa prezentati o teorema si ati sustine in fata unui auditoriu serios: "ma bazez in demonstratie pe glasul inimii si pe un minim bun simt", veti fi de acord cu mine ca nu veti putea convinge niciun matematician. De ce credeti ca in materie de teologie si de invatatura in general lucrurile stau altfel?

Daca nar fi asa, daca Dumnezeu ar creea sufletele noi care sunt avortate si daca ele ar ajunge in "focul vesnic", la suferinta pentru eternitate, atunci eu nu vreau sa merg in Rai. Mai bine ma duc in Iad cu aceste suflete, mearga altii in Rai. N-as putea sa il mai iubesc pe Dumnezeu.

Mantuirea este definita (cel putin de noi, de catolici) drept viziune beatifica. "A nu fi mantuit" si "a fi in focul cel vesnic" nu sunt stari echivalente. Spre exemplu, despre Abraham noi nu credem ca a fost mantuit (pana la Inaltarea Domnului nostru), dar nici nu credem ca a stat vreo clipa in focul cel vesnic. La sanul lui, la sanul lui Abraham, ar putea fi multi, care nici mantuiti nu sunt, nici in focul cel vesnic nu se perpelesc.

Spuneti-mi, de unde e ideea de proprietate, de la Dumnezeu sau de la dracu?

In mod clar, ideea de proprietate este de la Dumnezeu. El Insusi i-a transmis lui Adam drepturi asupra pamantului, asupra intregii creatii vizibile, pe care El a chemat-o la existenta in vederea lui Adam. Adam este cel care pune nume fapturilor create de Dumnezeu. Ca diavolul, aceasta "mamuta a lui Dumnezeu" denatureaza si corupe orice lucru care vine de la Domnul, iarasi este adevarat si nici ideea de proprietate nu scapa. Dar, in esenta, este bine sa retinem ca proprietatea face parte din ordinea naturala divin instituita.

Mai departe, mi se pare ca sustineti ca m-as revolta impotriva lui Dumnezeu datorita mostenirii pacatului original. Nu este asa. Ma revolt impotriva ideii cum ca ar fi asa, impotriva dogmei. Cu ce e vinovat Dumnezeu daca dogma e gresita? N-are nicio legatura.

Dogmele nu pot fi gresite,ele fiind definite ca adevaruri revelate de Dumnezeu. Noi nu putem crede nici ca Dumnezeu greseste, nici ca i-a mintit pe oameni in privinta anumitor lucruri, spunandu-le ca este adevarat ceea ce, de fapt, este fals. Cand nu intelegem unul sau altul din adevarurile descoperite oamenilor de Dumnezeu, numim acest lucru "dificultate de intelegere" si nu "dogmele nu sunt adevarate". Cand avem asemenea dificultati, pe care oricine a cercetat adevarul le-a avut si poate le mai are inca, sa ne rugam ca Domnul si Invatatorul nostru sa faca si cu noi ceea ce a facut cu oameni mai avansati in cunoastere: sa ne lumineze. Pe urma, sa mergem la aceia, la oamenii Lui, la oamenii lui Dumnzeu, sa luam lumina.

Dar oare este drept ca Adam sa fie pus in Rai fara incercarea vietii pe Pamant (deci fara a avea un merit), in timp ce noi pe pamant trebuie sa ne castigat acest lucru (deci meritat)?

Aici, ma scuzati, se vede din ce scrieti ca inca nu ati inteles Dogma Pacatului Ancestral (partea din ea care este de inteles). Va raspund mai telegrafic, cu indemnul de a insista, prin lectura, asupra urmatoarelor aspecte:
-"raiul" lui Adam, desemnat mai precis ca "gradina Edenului" a fost pe pamant si este diferit de raiul dreptilor, raiul ceresc in care insusi Adam, daca nu ar fi cazut, ar fi fost luat fara sa moara.
-"merit" este un concept care are, in teologie, o acceptiune deosebita de aceea din limbajul comun. Meritul este ceva care este facut in stare de gratie sfintitoare. Dupa plamadirea sa si pana la caderea sa, Adam s-a aflat in stare de gratie sfintitoare, capabil de merite. Dar, dupa caderea sa, el si toti urmasii sai pana la Al Doilea Adam, Rascumparatorul nostru, care a preluat la picioarele Crucii Sale craniul primului Adam, oamenii nu au mai avut merite, fiind, toti, in stare cazuta.