Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[cezar_ioan]

Dreapta credinta se reduce oare la un sir de propozitii adevarate (dupa mintea credinciosilor) sau false (dupa opinia altora)?
Este credinta dreapta un sir de propozitii logice (acestea din urma fiind afirmatii falsificabile, adica unele care primesc valoarea de adevar: Fals ori Adevarat)?
Mai degraba, credinta nu are de-a face cu logica, fiind cu totul diferita de logica omeneasca, de care insa e drept ca uneori se serveste precum mesterul de un instrument oarecare. O expunere a credintei de la semen la semen foloseste fireste si logica, macar in unele dezbateri, insa nu se poticneste in aceasta. Nu se rezuma la ea.
Logica inimii nu e modelabila pe computer.
Jertfa nu decurge logic. Darul nu e o deductie, ci un zvacnet de dragoste. Daruirea vine cu vuiet, deseori, sau in soapta. Nu ca o concluzie a unui rationament.
Cantecul nu e nici adevarat nici fals, ci frumos sau urat... Asemenea si poezia.
Misca pe cel ce resimte.

De fapt, adevarul dreptei credinte imi pare ca este precum un organism viu ale carui organe intercorelate intim sunt idei revelate, sentimente curate si pline de dragoste, fapte bune de milostivire, buna-voire fata de aproapele, recunostinta s.a.m.d. Toate laolalta. Sudate, impreunate, intim presupunindu-se si chemindu-se una pe alta.

Dreapta credinta: mod unitar de a fi omeneste, iar nu culegere de afirmatii considerate valide. O vietuire a indragostirii, iar nu o norma impusa. Viata de credinta nu e normativa, ci optionala in deplina libertate a nazuintei spre plinatatea fiintarii omenesti. Ca urmare, nici nu-i sade bine credintei sa/l repete pe "trebuie". Ci, mai degraba, verbul ei este "vreau", ori poate "doresc", ori si mai bine "slava!" si, in cazuri de extrema lucididtate, "vai mie, Doamne, vai mie..."... In definitiv, roade ale lui "Fie! Sa fie!" in mintea mereu prea-ncuiata a omului.
Ganduri inmugurite din ramul Revelatiei, mustind de dragostea de Dumnezeu si de aproapele si de constiinta nimicniciei, a nepriceperii totale de raspuns inaintei Fetei lui Dumnezeu, ton de indragostit: aceasta e credinta dreapta, precum ne invata Biserica lui Hristos. Oare nu asa o cunoastem, nu asa o traim?

Dreapta credinta se vede din roadele ei. Iar roadele ei nu pot fi decat roadele Duhului. Duh Care ne conduce la tot Adevarul. Care este Iubire. Jertfelnica. Hristos Domnul! AMIN+

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dreapta credinta se reduce oare la un sir de propozitii adevarate (dupa mintea credinciosilor) sau false (dupa opinia altora)?
Este credinta dreapta un sir de propozitii logice (acestea din urma fiind afirmatii falsificabile, adica unele care primesc valoarea de adevar: Fals ori Adevarat)?
Mai degraba, credinta nu are de-a face cu logica, fiind cu totul diferita de logica omeneasca, de care insa e drept ca uneori se serveste precum mesterul de un instrument oarecare. O expunere a credintei de la semen la semen foloseste fireste si logica, macar in unele dezbateri, insa nu se poticneste in aceasta. Nu se rezuma la ea.

E foarte adevarat ce spui, credinta, invatatura, nu se bazeaza pe logica, mai ales pe logica oamenilor. Dar se bazeaza pe ceva, pe Revelatia primita de la Domnul.
Totusi, chiar tu spui ceva in sensul asta in prima parte: ca logica ta si rationamentul tau iti spun ca dreapta credinta nu se reduce la un sir de propozitii adevarate sau false, credinta nu are de-a face cu logica (cred ca te-ai referit la ratiune), etc.
Gandirea noastra ortodoxa este aceasta: Biserica spune, sfintii spun, nu logica noastra.
Am vazut ca e o oarecare neintelegere pe care o au mai multi credinciosi in privinta cuvantului "credinta". Credinta are stransa legatura cu adevarul revelat, deci cu acel set de invataturi scrise, care mai intai se adreseaza ratiunii. Adica sunt dogmele si invatatura Bisericii. De aceea spunem de credinta, har si fapte. Dar cred ca mai are si un sens general, referindu-se la toate acestea trei, cred ca acest sens l-ai avut in vedere in mesajul tau.
Dreapta credinta se refera in general la invatatura de credinta ortodoxa, deci dogmele si invatatura revelata din Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura. Fiecare om are o credinta, poate sa nu fue credincios, tot ceea ce crede el intra in categoria aceasta (de exemplu ca pamantul e rotund, ca leul are coada, etc.). Pentru un crestin faptul ca el crede in Iisus si in Sfanta Treime face parte din credinta.
In ortodoxie este o imbinare intre ratiune si simtire. In apus s-a ajuns la a pune accent pe ratiune, ajungandu-se si la materialism, ateist. In orient se pune mai mult accent pe simtire, ajungandu-se la idolatrie. Niciuna din aceste extreme nu este buna si nu are legatura cu ortodoxia. Protestantii liberali au pus accetul mai mult pe simtire fara invatatura si au dat aceste conceptii in ecumenism.

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dreapta credinta se reduce oare la un sir de propozitii adevarate (dupa mintea credinciosilor) sau false (dupa opinia altora)? ....

Dreapta credinta: mod unitar de a fi omeneste, iar nu culegere de afirmatii considerate valide. O vietuire a indragostirii, iar nu o norma impusa. Viata de credinta nu e normativa, ci optionala in deplina libertate a nazuintei spre plinatatea fiintarii omenesti. ....

Ganduri inmugurite din ramul Revelatiei, mustind de dragostea de Dumnezeu si de aproapele si de constiinta nimicniciei, a nepriceperii totale de raspuns inaintei Fetei lui Dumnezeu, ton de indragostit: aceasta e credinta dreapta, precum ne invata Biserica lui Hristos. Oare nu asa o cunoastem, nu asa o traim?

Dreapta credinta se vede din roadele ei. Iar roadele ei nu pot fi decat roadele Duhului ...

AMIN+

Din fata micului ecran, multumim Parintelui nostru Cel Vesnic, care alege sa ne graiasca prin gura cui crede El de cuviinta, nu pentru meritul nostru, nici pentru meritul gurii care graieste, ci pentru mare Mila Sa!