De ce evolutionismul teist este o erezie?

[neica_nimeni2]

De evident bun simţ este faptul că acest topic început de mai bine de doi ani, a epuizat de mult argumentel pro şi contra, iar rezultatul s-a conturat - chit că nu în "unanimitate stimabile" - în a considera că evoluţionismul teist este o erezie.

Faptul că discuţiile continuă arată că atât participanţii cât şi adminul consideră că încă n-a sosit momentul închiderii, şi asta să spunem că din cauza faptului, că, în afară de topicul propriu-zis s-au deschis mai multe "sub-topicuri" mai mult sau mai puţin legate de cel principal. Pe alte forumuri se deschid aşa-zise "tangente", aici se vede că s-ar putea rămâne o vreme pe acelaşi. Chiar dacă formal vorbind poate fi privit ca o abatere, omeneşte este însă acceptabilă o anume flexibilitate şi a urma precum apa nişte meandre şi slalom-uri, desigur în limitele rezonabile.

Aşa stând lucrurile, poate ar mai fi de folos niscai lămuriri cu privire la unele aspecte semnalate pe parcurs.

Să începem, de pildă, cu controversatele pasaje legate de geocentrism la păr. Serafim Rose.
El spune într-un loc:
"De fapt nu exista nici macar o singura afirmatie in textul Facerii care sa te trimita la ideea ca soarele se roteste in jurul pamantului sau pamantul in jurul soarelui, sau orice altceva de acest tip."

Admiţând că ar fi chiar aşa - ceea ce este într-o mare măsură discutabil -:

1) Sfinţii Părinţi au tâlcuit în unanimitate Facerea în chip geocentric: Pământul în centru nemişcat, universul, planetele şi stelele se rotesc zilnic în jurul său. Şi acesta nu este nici pomeneală de "model potenţial geocentric", sau cumva "simbolic, iconic, alegoric" de funcţionare a universului, ci chiar unul cât de poate de cinetic şi real!

2) Scriptura înseamnă nu numai Facerea! În special în Vechiul Testament există o mulţime de pasaje şi momente care nu pot indica altceva decât geocentrism/statism.
Citatele patristice şi scripturistice nu sunt câtuşi de puţin "forţate", până la urmă se impune şi acceptă evidenţa - dacă bineînţeles nu există o îndărătnicie, o împietrire a inimii şi orbire a minţii -:
Proorocii şi Sfinţii Părinţi sunt fără nici o excepţie geocentrişti!

http://www.scribd.com/doc/18438476/P...atea-Pmantului
http://www.scribd.com/doc/11985543/C...eocentrismului

Chiar dacă unele citate scripturistice invocate ar putea avea şi alte sensuri - cum şi au! - aceasta nu anulează adevărul zdrobitor de mai sus.

Singura noastră opţiune liberă este să îi credem sau nu, dar aşa au cunoscut, aşa au crezut şi aşa au propovăduit!

Cine are curajul să-i vădească de înşelare? Fiul cărui duh? (urmare...)

[neica_nimeni2]

Să trecem acum la citatul controversat şi contestat aici pe forum:

"În concepţia scriptural-patristică, Pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, este centrul universului.
Orice altceva, indiferent de explicaţia ştiinţifică a stării şi mişcării sale prezente sau de imensitatea sa fizică în comparaţie cu pământul, este un lucru secundar şi a fost făcut întru folosul Pământului, adică al omului."
Ieromonah Serafim Rose

În original: "In the Scriptural-Patristic view the earth, as the home of man, the pinnacle of God's creation, is the center of the universe. Everything else—no matter what the scientific explanation of its present state and movement, or the physical immensity of it in comparison to the earth—is secondary, and was made for the sake of the earth, that is, for man."

Se pare că acest citat nu este pentru unii clar şi convingător, sau "inechivoc", de aceea poate este de folos şi o analiză a lui. Deci:

"În concepţia scriptural-patristică, Pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, este centrul universului."

Ce înseamnă concepţia scriptural-patristică ar trebui să fie limpede tuturor: revelaţia Duhului Sfânt.

Acum să vedem cum e cu "centrul universului". Aici s-a avansat ipoteza potrivit căreia e vorba de un centru axiologic, duhovnicesc, teologic, deci: Pământul (globul pământesc) este în centrul preocupărilor lui Dumnezeu, deoarece este sălaşul omului. Să vedem mai departe dacă este întru totul aşa.

"Orice altceva, indiferent de explicaţia ştiinţifică a stării şi mişcării sale prezente sau de imensitatea sa fizică în comparaţie cu pământul, este un lucru secundar şi a fost făcut întru folosul Pământului, adică al omului."

Ce este "orice altceva" în contextul lărgit al pasajului? Şi indiferent de explicaţia ştiinţifică prezentă helio/acentristă, după care pământul se mişcă obligatoriu în jurul soarelui deoarece acesta are o masă cu mult mai mare? Care are mişcare prezentă? Şi este imens fizic în comparaţie cu Pământul? Răspuns: soarele! (vezi fără prejudecăţi tot contextul anterior pasajului din carte! http://www.scribd.com/doc/40303893/S...m-Serafim-Rose pp. 85-86). Deci, acesta e secundar şi a fost făcut în folosul Pământului, adică al omului.

Soarele se califică pe deplin acestui caz: se mişcă (chiar şi ştiinţa susţine acest lucru, numai că în jurul centrului galactic), este imens faţă de Pământ şi este făcut în folosul Pământului adică al omului.

Chiar dacă părintele Serafim în contextul mai larg al citatului, pare a fi ezitant în afirmarea neechivocă a geocentrism/statismului, citatul în sine nu poate avea alt sens!
La care se adaugă desigur şi întâietatea temporală a Pământului faţă de toate celelalte corpuri cereşti, implicit soarele - aceasta sfidând şi contrazicând total şi radical ştiinţa modernă şi contemporană - el fiind astfel un "întâi făcut"! Şi ştim ce înseamnă această cinste în viziunea scripturistic-tradiţională.

S-a afirmat deja pe forum o observaţie importantă: Pământul (globul pământesc) nu are cum să fie "în centrul" duhovnicesc, axiologic, temporal, teleologic, teologic al universului sau preocupărilor lui Dumnezeu.

S-a ajuns, slavă Domnului, la recunoaşterea fie şi de către membrii discuţiei de aici că universul este antropocentric, sau hristocentric! Păi în ce sens este el aceasta? Exact în cele spuse: duhovnicesc, axiologic, temporal, teleologic, teologic al universului şi preocupărilor lui Dumnezeu!

Când însă s-a făcut de către Scriptură referirea mai mult şi explicit la geostatism (geocentrismul este într-adevăr implicit), iar în Tradiţie (Părinţii şi scriitorii bisericeşti, apocrifele, etc.) referirea clară, deschisă, evidentă, atât a geostatismului cât şi a geocentrismului, este limpede că s-a avut în vedere centrul spaţial al universului sferic tridimensional, finit şi limitat, deci, da: aici geocentrism şi dincolo (teologic, etc.) antropo/hristocentrism!

De aceea "În concepţia scriptural-patristică, Pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, este centrul universului", geocentrismul spaţial din universul fizic sferic şi tridimensional, cel "văzut", este fundamentat şi motivat de antropo/hristocentrism:

- Cosmosul cu planete şi stele este pentru Pământ;

- Pământul este pentru viaţă;

- Viaţa este pentru om;

- Omul - şi prin el toate cele enumerate, este pentru Hristos!

Slavă Ţie Doamne care ai binevoit aşa, slavă Ţie!

[neica_nimeni_altul]

Ce anume putem intelege din textul de mai jos al lui Serafim Rose, credeti ca este vreo concordanta intre acesta si noua Teorie M ?

"Dar descoperirea dumnezeiască, în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, ne spune dimpotrivă: pământul este întâi, atât ca timp, cât şi ca însemnătate, iar soarele, al doilea. Dacă mintea nu ne-ar fi aşa de încătuşată de modele intelectuale ale vremii, de nu ne-am teme aşa de tare să fim socotiţi „rămaşi în urmă”, nu ne-ar veni aşa de greu să ne deschidem minţile spre această explicaţie alternativă a începuturilor lumii. În concepţia scriptural-patristică, pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, e centrul Universului. Orice altceva – indiferent de explicaţia ştiinţifică a stării şi mişcării sale prezente (a soarelui !), sau de imensitatea sa fizică în comparaţie cu pământul – este un lucru secundar şi a fost făcut întru folosul pământului, adică al omului.

O asemenea putere şi măreţie ca a Dumnezeului nostru n-ar trebui să ne mai lase nicio îndoială că într-o singură clipă de punere în lucrare a puterii Sale ziditoare a adus la fiinţare întregul pământ – mare pentru noi, dar numai o fărâmă în univers – iar într-o altă clipă a puterii Sale, a făcut întreaga imensitate a stelelor cerului. Putea să facă infinit mai mult decât atât, dacă ar fi voit. În textul insuflat al Cărţii Facerii, El ne-a lăsat doar o simplă schiţă a celor săvârşite, iar istorisirea lor nu este obligată să se conformeze cu speculaţiile şi presupunerile noastre omeneşti.

În zilele noastre, este ceva uşor şi la modă să crezi că totul a „evoluat” prin legi absolut uniforme, pe care le putem observa şi acum, dintr-un strop primordial de energie sau materie; dacă totuşi cineva are nevoie de „Dumnezeu” pentru a explica ceva, este numai pentru a-l face „creatorul” acestui strop sau iniţiatorul „Big-Bang-ului” care se presupunea că a produs tot ceea ce există. Este nevoie azi de o minte mult mai deschisă, mult mai puţin încătuşată de „opinia publică”, spre a începe să vezi măreţia lucrării ziditoare a lui Dumnezeu descrise în Cartea Facerii. Sfinţii Părinţi – minţile cele mai „sofisticate” şi mai „ştiinţifice” ale vremii lor – pot fi descuietorii minţilor noastre încuiate."

Ieromonah Serafim Rose (1934-1982)