Invidia

[sophia]

În prealabil postat de Dumitru73

cred că invidia este cel mai distrugător păcat.
pentru că toate celelalte păcate, le face omul pentru un câştig, o plăcere.
dar invidia este un păcat îndreptat împotriva propriei fiinţe.
hoţul fură capra vecinului, dar invidiosul doreşte moartea caprei.
şi asta nu pentru că nu este a lui, ci pentru că aparţine altuia.

referitor la sărăcie vs. bogăţie,
există o vorba înţeleaptă, cu o completare interesantă:
banii nu aduc fericirea, ci numărul lor.
sau:
banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor poate fi o adâncă sursă de nefericire.

Nu e chiar asa.
Invidiosul nu doreste moartea caprei, ci doreste sa aibe si el o capra.
Sa nu amestecam aici si rautatea. Daca doreste moartea caprei mai este si rau.
Si nu doreste capra pentru ca este a vecinului si nu a lui, ci in multe cazuri doreste/are si el nevoie de o capra.
Si normal este sa poata sa aibe si el sansa sa aibe o capra.
Si de ce spui ta ca invidia este indreptata impotriva propriei fiinte. Da, cumva indirect...

Poti sa invidiezi din placere, din rautate, din nevoie, din lacomie. Depinde...

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Cristi, eu nu cred ca economicul determina spiritualul. Asta e teza pe care se bazeaza doctrina comunista. Zic destui: a, pai ala e bogat, isi permite sa faca milostenie, eu sunt sarac, eu sunt nedreptatit, vai de mine! Punem prea mult pret pe latura economica si prea ii dam voie sa influenteze atat de mult viata spirituala. Am mai scris eu pe forum despre omul sarac cu handicap locomotor care vine pana in mijlocul bisericii, de cei cativa lei primiti isi cumpara lumanari, prescura si da banii primiti in pomelnic, la altar, si daca se intampla, la sfarsit, sa primeasca mai mutl de un pachet, il imparte si el la alti saraci. Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.

As spune: depinde...
In copilarie totul este mult mai "cinstit" si fara acoperire. Si se mai schimba omul.
E drept ca unele lucruri sunt rezultatul unor traume individuale sau acumulate.

Si poate ca o fi asa cum spui la nivel de persoana, dar la nivel de masa, cei bogati dau mai mult (ca au de unde) decat cei saraci.

Spuneai undeva ca mai sarac este acela care isi doreste ceea ce nu poate avea. Depinde si aici.
De multe ori iti doresti lucruri care iti lipsesc cu adevarat. Ce poti obtine si ce nu, este alta poveste. Depinde. Uneori se intampla si minuni.
Si daca te si lupti totusi, candva mai si obtii ceea ce-ti doresti.

Cred ca tu referi mai mult la dorintele materiale.
Sigur ca e bine sa te multumesti cu ceea ce ai si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru asta, dar daca n-am avea dorinte si vise (sau visuri) si ne-am rezuma numai la ce avem, am ramane mereu pe loc, nu am mai evolua.

Si mai este un fenomen: cel sarac are ambitii mai mari de multe ori si lupta mai mult pentru ele (sa faca facultate, sa aibe titluri, sa devina celebri in profesia lor etc.). Iar unul care are de toate nu e prea interesat.

[Tomita]

În prealabil postat de glykys

Am mai scris pe forum, dar repet un cuvant minunat pe care l-am auzit la o conferinta, dintr-o scrisoare a parintelui Teofil Paraian catre ucenicul proaspat venit de la Athos si entuziasmat nevoie-mare de ce vazuse pe acolo: parintele Teofil spunea ca el a avut tot ce a dorit in viata, dar ca secretul a fost ca nu si-a dorit lucruri imposibile - citez din memorie: Orb fiind, nu mi-am dorit sa vad, preot fiind, nu mi-am dorit sa ajung ca staretul nu stiu care, la Sambata slujind, nu mi-am dorit sa ajung sa slujesc la Athos, la Sihastria sau la Frasinei, ci acolo unde m-a pus Domnul am slujit.

Pe mine m-a ajutat foarte mult acest cuvant, desi prima afrmatie este cumplit de socanta - orb fiind, nu mi-am dorit sa vad. E mare lucru sa incerci sa iti intelegi conditia, sa o asumi si sa ii slujesti Domnului, sa ii bucuri pe altii din postura in care esti, cu calitatile si cu neputintele tale. Ca tot omul doreste sa se autodepaseasca, sa se imbunatateasca, asta se face in timp, cu rabdare. Slava Domnului ca avem modele in jurul nostru.

Si mie mi se pare frumos...poate unele dorinte gresite sunt puternice in noi..la mine nu s-au nascut din invidie (sau nu constientizez) dar tot am gresit in incercarea de a raspunde lor.

În prealabil postat de glykys

Am mai scris pe forum, dar repet un cuvant minunat pe care l-am auzit la o conferinta, dintr-o scrisoare a parintelui Teofil Paraian catre ucenicul proaspat venit de la Athos si entuziasmat nevoie-mare de ce vazuse pe acolo: parintele Teofil spunea ca el a avut tot ce a dorit in viata, dar ca secretul a fost ca nu si-a dorit lucruri imposibile - citez din memorie: Orb fiind, nu mi-am dorit sa vad, preot fiind, nu mi-am dorit sa ajung ca staretul nu stiu care, la Sambata slujind, nu mi-am dorit sa ajung sa slujesc la Athos, la Sihastria sau la Frasinei, ci acolo unde m-a pus Domnul am slujit.

.

cat de frumos!
nu stiu cum se face ca tot ceea ce citesc despre Parintele Teofil imi aduce bucurie in suflet!


in ceea ce priveste invidia,doar cu ajutorul lui Dumnezeu reusim sa ne debarasam de ea.totusi,putem incerca macar sa nu lasam sa se manifeste invidia pe care o simtim fata de o persoana,si spun asta gandindu-ma la un calugar care,suparat fiind ca nu poate sa iubeasca(cel putin asa considera el),a inceput sa se poarte de parca ar iubi pe toata lumea.dupa ani buni,iata ca a reusit sa iubeasca cu adevarat.aceasta vrea Dumnezeu de la noi:stradanie in indeplinirea poruncilor Lui.

[glykys]

Sophia, cred ca Dumitru are dreptate in ceea ce spune. Invidia e sa doresti sa moara capra vecinului, nu sa doresti, pur si simplu, sa ai si tu o capra.

Uite: INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. –

Altfel, sunt de acord cu ce spui despre saraci ca sunt mai motivati, mai muncitori etc., dar motorul acesta nu se numeste invidie. Invidia, in sensul dictionarului, nu poate fi niciodata un motor si nu poate cladi niciodata nimic, ba dimpotriva, aduce mari pagube sufletesti, atat celui invidios, cat si celui invidiat.

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu adevarat saraci sunt acestia , si la ei m-am referit , ei nici nu mai stiu ce-i invidia , lacomia . . .
Sunt din ce in ce mai multi !
Spui :"Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea"
Privind dincolo de aceste cuvinte :

Offtopic, nu stim de ce Dumnezeu ingaduie anumite lucruri, cine e vinovat pentru asta, dar stim ce atitudine ne cere Hristos noua, in calitate de crestini, fata de acestia... Ma si gandesc ce vom avea de raspuns la judecata noi insine in privinta unor oameni de genul celor pe care i-ai postat. Scrie si in Biblie undeva ca e cersetori ii avem cu noi mereu. Totusi, cred ca acesti oameni sunt mult mai bogati sufleteste si se mantuiesc mai usor, precum saracul Lazar. Durerea mare e de cei bogati, care se cred si se comporta ca niste saraci (atat din punct de vedere material, cat si spiritual).

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, cred ca Dumitru are dreptate in ceea ce spune. Invidia e sa doresti sa moara capra vecinului, nu sa doresti, pur si simplu, sa ai si tu o capra.

Uite: INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. –

Altfel, sunt de acord cu ce spui despre saraci ca sunt mai motivati, mai muncitori etc., dar motorul acesta nu se numeste invidie. Invidia, in sensul dictionarului, nu poate fi niciodata un motor si nu poate cladi niciodata nimic, ba dimpotriva, aduce mari pagube sufletesti, atat celui invidios, cat si celui invidiat.

Si totusi este asa. Adica nu stiu, cel putin la mine asa este. Atunci nu e vorba de invidie? Dar ce este?
Nu stiu.Definitia din dictionar nu ne ajuta cu nimic. Poti sa fiu foarte rau si doresti numai ca vecinul sa nu aibe, sa-i moara capra sau mai stiu eu, sau doar sa ai si tu ca el, o capra.

Mai spunea cineva mai sus ca exemplul meu cu cei doi copii care primesc diferit de la mama lor nu este invidie. Cel care primeste mai putin il invidiaza pe celalalt pana la urma.

Si mie imi place ce spune parintele Teofil, dar cumva mi se pare o contradictie. E mare lucru si foarte greu sa nu-ti doresti nimic ci doar sa stai sa ti se dea. Dar totusi: daca nu vrei ceva, de ce mai accepti cand ti se da?
Si cum inaintezi in viata? Unde este ambitia si stradania?

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Si totusi este asa. Adica nu stiu, cel putin la mine asa este. Atunci nu e vorba de invidie? Dar ce este?
Nu stiu.Definitia din dictionar nu ne ajuta cu nimic. Poti sa fiu foarte rau si doresti numai ca vecinul sa nu aibe, sa-i moara capra sau mai stiu eu, sau doar sa ai si tu ca el, o capra.

Mai spunea cineva mai sus ca exemplul meu cu cei doi copii care primesc diferit de la mama lor nu este invidie. Cel care primeste mai putin il invidiaza pe celalalt pana la urma.

Si mie imi place ce spune parintele Teofil, dar cumva mi se pare o contradictie. E mare lucru si foarte greu sa nu-ti doresti nimic ci doar sa stai sa ti se dea. Dar totusi: daca nu vrei ceva, de ce mai accepti cand ti se da?
Si cum inaintezi in viata? Unde este ambitia si stradania?

Sophia, deci recapitulam. Eu am o capra. Tu stii ca eu am o capra. De aici pot rezulta:
1. Tu sa iti doresti sa ai si tu o capra. Asta se cheama dorinta, e o dorinta buna, nu invidie. Nu e niciun pacat.

1. a. Ca sa obtii o capra, tu te apuci sa muncesti mai mult, sa strangi ban cu ban, sa faci mici sacrificii si, in cele din urma, sa reusesti sa iti cumperi o capra. asta se cheama stradanie si ambitie, nu invidie.

1. b. Vezi ca, orice ai face, nu obtii capra, e prea scumpa, nu iti poti permite. In timp, dezvolti o obsesie maladiva pentru acea capra, o visezi zi si noapte, desi stii ca niciodata niciodata nu vei putea avea o capra. Asta se cheama obsesie, nu e invidie, si e rau.

1.c. Nu iti place ca eu am o capra. Tu nu ai o capra si esti suparata ca eu am o capra si ca tu nu ai si incepi sa te revolti: ea de ce are o capra si eu nu am? Asta se cheama capriciu, moft, copilarie, daca suntem micute, daca nu, se cheama pur si simplu revolta, si e ceva rau.

1. d. Nu te-ai gandit niciodata ca ti-ar trebui o capra, dar ma vezi pe mine cu o capra si incepi sa te gandesti: ia uite, asta are capra si eu nu am, ei ii merge bine mereu si mie nu! Asta se cheama cartire si invidie, si e ceva rau.

1 .e. Ai si tu o capra, dar crezi ca a mea e mai frumoasa decat a ta, da branza mai buna. SI asta se cheama invidie.

1. f. Ma vezi pe mine cu capra si te gandesti: ia uite, ce persoana fericita, are o capra! Sa dea Domnul sa se bucure de ea! - asta se numeste admiratie si lipsa totala de invidie.

1. g. Ma vezi cu capra si zici: ia uite ce fericiti sunt unii! Eu de ce nu pot avea o capra? Asta se cheama parere de rau, frustrare, regret. Cateodata naste si invidia.

1. h. Eu am o capra si tu nu ai, dar ti-ai dori ca din cand in cand sa te invit la mine si sa mancam impreuna branza de capra. Eu ma gandesc: e capra mea, nu ii dau! Sa isi cumpere! Atunci se cheama ca eu sunt zgarcita si rea ca daca ma vei invidia pentru capra mea, va fi si din cauza rautatii mele.

1. i. Eu incep sa ma laud cu capra mea in prezenta ta, stiind ca tu nu ai o capra. Asta se cheama a face in ciuda. Daca fac asta de mai multe ori si cu toti pe care ii vad in cale, se cheama slava desarta si prostie. Treptat, tu vei prinde ciuda sau invidie pe mine.



Cred ca mai sunt si alte posibilitati.
Daca as avea o capra, ti-as da-o, ca nu as sti sa o mulg! :)



Etimologic vorbind, a invidia vine dn lat. invidere, care e format din verbul "a vedea" cu prefixul "in" - a se uita la ceva cu un ochi rau.
Deci daca te uiti la ceva cu un ochi bun nu se cheama invidie, ci admiratie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tomita

Cristi, cred ca aboordarea ar trebui sa fie putin diferita...daca suntem constienti de ganduri de invidie sa le alungam, pentru a nu ne face si mai mult rau. Daca spunem ca suntem oameni de rand, pacatosi...atunci intr-un fel gasim scuze sa nu luptam cu raul, sa acceptam si niste ganduri de invidie.



Cine crede ca este invidiat pentru ca este bogat ..are dreptate...este invidiat nu neaparat de un sarac...este invidiat de invidiosi.
Poti sa fii sarac (si sa zicem ca sunt in aceasta categorie) si tot sa fii invidiat. Poti sa ai cel mai mic salariu la servici, de tot rasul si nimeni sa nu doreasca sa promovezi. Nu-i asa ca acest lucru se numeste solidaritate?
E adevar lucrurile se mai schimba dar trebuie sa dorim sa se schimbe si in bine nu in rau.

Sunt deacord cu tot ce ai scris , numai ca batem pasul pe loc in viata reala , iar dorinta de a schimba lucrurile in bine mai toti o au , in frunte cu ai nostru alesi , plini de intentii bune , si cam atat !
Un an nou cu bucurii !

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Daca as avea o capra, ti-as da-o, ca nu ai sti sa o mulg! :)
.

Fara comentarii . . .:)